Donații RO23BTRLRONCRT00T0717903
RO35BTRLEURCRT00T0717902
RO75BTRLUSDCRT00T0717902

Conturi deschise de APAIR

Adrian Lăceanu este omul care nu știe să spună NU. Este voluntarul pentru care „imposibil” e doar un cuvânt și care se implică trup, suflet și... mașină în campania „Oameni pentru oameni”. În emisiunea „ZAI la o Cafea”, Adrian i-a povestit lui Răzvan Muntean ce înseamnă munca de voluntar în încercarea de a-i ajuta pe refugiații ucraineni.

Cât pot, ajut. Dedic mai mult timp decât ar trebui. În momentul de față soția este însărcinată și mai avem încă un copil acasă, iar eu 80% din timp alerg pentru refugiați. Cel mic este și el destul de implicat. După grădiniță are zile când merge cu mine să livrăm mâncare, să mutăm refugiați dintr-o parte în cealaltă. Încercăm să-l implicăm în toate proiectele noastre

povestește Adrian Lăceanu

REGRET

Pentru el, „campania a plecat cu un regret, a continuat cu frustrare, iar acum suntem la capitolul recunoștință.

Regretul a plecat de la o postare a lui Ionuț Petianu care spunea că e pregătit cu încă patru mașini să plece în vamă la Isaccea să aducă oameni. Regretul meu a fost atunci că n-am putut să fiu lângă ei.

Când s-au întors, am încercat să-i ajut cu ce am putut. La inițiativa lui Daniel Dobre m-am alăturat și am susținut campania de transport a refugiaților, în primă fază. Și au zis: trebuie să-i dăm partea asta, de transport, unuia care răspunde și la 1 noaptea și la 6 dimineața și așa m-am pricopsit cu această responsabilitate. :)

FRUSTRARE

Frustrarea a venit în momentul în care eram la început pe partea de transport, nu preluasem sută la sută acest departament și duceam la aeroport diferite persoane cazate prin intermediul campaniei. Din discuțiile pe care le aveam cu aceștia pe drum, constatam că oamenii nu aveau nicio problemă financiară. Puteau să-și susțină cel puțin un drum până la aeroport. Nu vorbim de cazare.

Am avut un grup cazat în afara Bucureștiului. Noi am traversat tot Bucureștiul să-i luăm, apoi să-i ducem la Otopeni, eram stresați că întârziem la aeroport. Ei stăteau frumos în living, își beau cafeaua și el spunea proprietarilor că ei au bani și că au vrut să vadă cum este cazarea, că dacă nu le plăcea plecau la hotel. Acolo a fost punctul cel mai înalt al frustrării mele.

Refugiații sună în call center-ul nostru, sunt preluați. În funcție de câte apeluri sunt la acel moment sunt triați. Sunt refugiați care ne spun povestea lor, sunt refugiați care nu ne-o povestesc. Toți vin din zona de război. Totul a fost pe repede-nainte, din dorința de a ajuta cât mai mulți. Printre ei s-au strecurat și aceste cazuri care nu sunt sociale. Au 5.000 – 10.000 de euro la ei, dar nu știu exact pentru cât timp le ajung acești bani.

MULTUMIREA

Până acum m-am confruntat cu două cazuri foarte dificile.

Primul caz a fost transmis de o verișoară de-a mea. Mi-a zis: „o mamă cu fata ei au plecat din Odessa, vor să ajungă la Isaccea, de acolo le va prelua un coleg de-al meu, vor să ajungă la București. Te rog să le găsești un loc în care să stea. Mai departe vor să plece în Spania.”

Cu două ore înainte să ajungă în București mi-a dat Lucian Baciu o locație, undeva prin Militari. I-am spus că vor sta acolo maxim trei zile, pentru că apoi vor pleca în Spania. Cu o oră înainte, Lucian mi-a spus: „nu mai este locația din Militari, pentru că acolo va fi cazată o altă familie pentru zece zile. Te mutăm la Hilton. Cineva ne-a oferit sponsorizare pentru o cameră.”

Ele au venit cu un troler mic și cu o plasă. Au fost foarte mulțumite de cazare. Ulterior am aflat că nu aveau biletele de Spania, pentru că ele avuseseră un business în Odessa, avuseseră bani și îi dăduseră pe toți pentru rezistența militară. Au oprit 500 de euro. Aveau un troler mic. Mi-au spus că trei sferturi este încărcat cu conserve și un sfert cu haine.

Înainte de a ajunge în România se uitaseră la prețul unui bilet de avion București – Spania și găsiseră cu 10 – 20 de euro. Când au ajuns aici, un singur bilet era peste 200 de euro. Persoana din Spania a zis că le plătește biletele, le cazează pe termen lung, încearcă să le facă și actele. Le-am convins să le facem câte o poză la pașapoarte, am trimis fotografiile către persoana din Spania și în cinci minute aveam biletele. Au costat 570 de euro. Verișoara mea a mai strâns 400 de euro, pentru bilete, dar persoana din Spania a zis: dați-le lor banii, ca să aibă pentru ce le mai trebuie. Nu au vrut să-i ia, am insistat, până la urmă le-am pus banii în bagaje.

Aici apare mulțumirea. În poveștile astea duse până la capăt și ținute în conexiune.

Pentru al doilea caz dificil m-a contactat la 1 noaptea Daniel Dobre. Că a preluat un grup de trei femei și cinci copii de pe peronul Gării de Nord, dormeau acolo. I-a cazat, dar trebuie aduși dimineață la 8 înapoi în gară, pentru că au tren la ora 9. Am zis: ok, preluăm, dar mai trebuie o mașină. A vorbit Daniel Dobre cu cumnatul lui. La 7.30 eram pe Șos. Alexandriei, luam acești refugiați și îi duceam în Gara de Nord. Nu era tren la ora 9, se organiza pentru ora 11. I-am dus într-o sală de așteptare, i-am lăsat acolo, m-am asigurat că totul este ok. Apoi i-am lăsat lângă alt grup de ucraineni care așteptau trenul. În Gara de Nord este totul foarte bine organizat. 90% din poveștile sociale de acolo pleacă.”

Ce înseamnă departamentul de transport

Prioritatea campaniei „Oameni pentru oameni” este găsirea unor locuințe pentru refugiați. Însă este nevoie și de transport, și de hrană. De oameni care să să ocupe de aceste aspecte.

Eu am un Smart Fortwo și livrez în cinci – șase locații, e burdușită până sus. De aceea îmi vine greu să accept când sunt colegi care spun: nu pot să ajut, nu încap toate în mașina mea.

În momentul în care avem listele de locații, încep împărțirea listelor pe trasee. În momentul de față avem patru trasee. Un voluntar pleacă în zona Drumul Taberei – Militari. Al doilea are de preluat Unirii – Armenească – Obor. Apoi avem traseul Vitan – Fizicienilor – Popești. Acolo e haos, încercăm să convingem cât mai mulți voluntari. Cel de-al patrulea traseu este Pipera.

În sud și în nord avem cele mai mari probleme cu delegarea voluntarilor, sunt distanțe foarte mari.

La prânz, porțiile sunt luate de la sediul APAIR. Fiecare traseu are 4 – 5 lădițe de pus în mașină. Fiecare locație are bilețelul ei, cu datele de contact și numărul de porții. Seara dau un tur pe la toți agenții care au fost pe trasee, iau lădițele și le duc înapoi la sediu”, a precizat Adrian.

În prezent, cea mai mare problemă este numărul redus de voluntari. Este, în continuare, nevoie de oameni dispuși să se implice în drama refugiaților ucraineni care petrec chiar și o singură zi în România.

Adrian Laceanu

Adrian Lăceanu are o experiență de 11 ani în domeniul imobiliar. În 2019, a lansat House Providers, alături de Radu Toma. „Facem și certificate energetice, cred că suntem singura agenție imobiliară care are departament separat de certificate energtice. Suntem partener oficial APAIR, dealtfel așa am și aflat despre campania „Oameni pentru oameni” și ne-am alăturat inițiativei APAIR”, a explicat Adrian Lăceanu.

18 March 2022