Baia şi bucătăria sunt camerele în care hidroizolaţia joacă un rol esenţial. Dacă aceasta nu este executată corect, atunci proprietarii ar putea fi nevoiţi să refacă întreaga cameră, de la gresie şi faianţă la pereţi şi armături. Aşadar, trebuie folosite proiecte bune, materiale de calitate şi, poate cel mai important, o echipă de muncitori pricepuţi şi responsabili.
Baia şi bucătăria sunt două camere predispuse la accidente. În foarte multe cazuri, proprietarii pot
observa în aceste camere mucegai, pereţi exfoliaţi şi tavane deteriorate. Toate acestea pot avea drept cauza o hidroizolare deficitară. Este important de ştiut totuşi că acestea sunt cele mai
mici probleme care pot apărea. În timp se poate ajunge nu doar la deteriorarea finisajelor, ci chiar şi probleme reale în structura casei.
„Apa infiltrată în baie şi bucătărie poate strica pereţii, parchetul, dar poate avea ca efect chiar corodarea armăturilor din planşee, grinzi sau stâlpi. Asemenea situaţii sunt ireversibile, iar proprietarii trebuie să schimbe integral părţile afectate”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Mircea Ioan Pop, director ArhiTot.
Instalaţiile îngropate în perete reprezintă cel mai mare risc, pentru infiltraţii
Atenţia pentru detalii, în construcţia camerelor de baie şi bucătărie, trebuie să înceapă de la momentul instalaţiilor, fie ele sanitare sau electrice. Specialiştii nu încurajează instalaţiile îngropate în perete, atunci când se doreşte o hidroizolare impecabilă.
„Instalaţiile îngropate sunt cele pentru care se sapă nişte şanţuri în perete pentru ţevile de apă şi cablurile electrice. După poziţionare, acestea sunt acoperite cu tencuială. Este un trend care a prins foarte bine la români, cei mai mulţi preferă să facă asta, dar această metodă reprezintă un mare dezavantaj: ţevile astfel poziţionate nu mai sunt în perimetrul hidroizolat. Astfel, în cazul unui accident, atunci când o ţeavă se sparge de exemplu, pot apăra infiltraţii”, continuă Mircea Ioan Pop.
Ţeava de scurgere trebuie hidroizolată până la un nivel optim. În această situaţie este crucial ca şapa să aibă o pantă uşoară spre gura de scurgere. Urmează etapa de hidroizolare efectivă, care poate începe după uscarea tencuielii şi a şapei.
„Camera trebuie curăţată foarte bine şi toate urmele de grăsime, detergenţi etc trebuie eliminate. Apoi se aplică o vopsea hidroizolantă pe bază de ciment, la modul ideal, pentru că aceasta face priză foarte bună cu şapa şi este, totodată, un suport optim pentru adezivul plăcilor de gresie. Aplicarea trebuie făcută cu mai mare atenţie în dreptul cabinei de duş, pe toată înălţimea camerei, pentru a nu permite infiltrarea apei prin rosturile faianţei”, arată Viorel Cataramă, constructor Amarom.
Îmbinările dintre pereţi, pardoseală şi obiectele sanitare trebuie făcute cu atenţie
Un pas care nu trebuie sărit, pentru rezultate optime, este aplicarea unei benzi de fibră de sticlă la îmbinările dintre pereţi şi pardoseală. Iar peste această bandă trebuie aplicat încă un strat de peliculă hidroizolantă. Chiar şi gurile de scurgere trebuie hidroizolate, aplicând soluţia specială până sub acestea.
„Etanşarea trebuie făcută cu atenţie la toate îmbinările între obiectele sanitare şi pereţi sau pardoseală, pentru a impiedica infiltrarea apei. De asemenea, pentru umplerea rosturilor dintre plăcile ceramice trebuie sa utilizati chituri impermeabile. Pentru a fi siguri de rezultat, trebuie să verificaţi panta pe care apa se scurge spre sifon imediat după uscarea peliculei hidroizolante”, continuă Viorel Cataramă.
Dacă totuşi lucrarea nu este efectuată corect până în cele mai mici detalii, atunci este foarte posibil să apară mucegaiul. În acest caz, specialiştii recomandă să nu se folosească peria de sârmă pentru a curăţa pata, cel puţin nu peste rosturile dintre plăcile. Acest lucru ar putea să deterioreze chiar şi stratul de hidroizolare existent.
CITEŞTE ŞI: Bucătăria: de la un spaţiu util, la o cameră spectaculoasă. Manualul designerului
30 April 2014
