We love this game(2)

A trecut Craciunul, Sf. Stefan, Revelionul, Sf. Vasile, Boboteaza si astazi si Sf. Ion! Banuiesc ca de luni, majoritatea populatiei lucratoare se intoarce la treburile ei. Eu, profit in continuare si raman departe de birou pana pe 16, asa ca celor mai putin norocosi le transmit compasiunea mea….

La inceput de an 2012, as vrea sa reamintesc tuturor de ce iubesc atat de mult meseria de agent imobiliar. Si de ce nu, sa imi reamintesc si mie in aceeasi masura. Departe de mine gandul de a fi o poveste lacrimogena, desi nici nu aveti idee cat de lacrimogena este ea de fapt….Dar poate intr-o zi o sa va povestesc mai pe indelete de ce proprietatea asta este speciala pentru mine! Desi nu sunt convins ca m-ati crede daca v-as povesti! Pentru ca nici eu nu as crede pe altcineva daca mi-ar spune povestea!

Revenind la subiect : diferenta dintre o casa si “acasa”! Mai jos aveti un link cu un album foto, al unui camin. Fotografiile respective mi-au fost trimise de doamna Delia, cea care impreuna cu sotul si fiica sunt incepand de anul trecut mandrii si fericiti posesori ai unui apartament de 3 camere din Pache Protopopescu. De sarbatori, am primit de la doamna Delia albumul de fotografii, sugestiv intitulat “acasa”. Pentru ca ceea ce pentru mine a fost “o proprietate de vanzare”, pentru ei acum este de anul trecut caminul familiei, acel loc minunat pe care il numim cu totii la fel de simplu si cu la fel de mult drag : “acasa”!

Va invit sa aruncati o privire peste albumul foto. In prima instanta, veti vedea din primele fotografii cum arata acum un camin, in timp ce la final, veti descoperi cum arata o proprietate de vanzare. Diferenta este uimitoare! Tocmai de aceea, astfel de momente sunt dintre cele care ne aduc aminte de frumusetea acestei meserii si ne dau putere, noua agentilor, sa o practicam cu pasiune in continuare.  We love this game!

Un an 2012 minunat tuturor!

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.288655244515214.65909.141804112533662&type=3

Share/Save/Bookmark

Mai rau de atat nu se poate!

Vi s-a intamplat vreodata sa treceti printr-o serie de evenimente neplacute, care sa va faca sa exclamati “oare ce mi se mai poate intampla?” sau chiar “mai rau de atat nu se poate”? Ei, sunt convins ca da. Si mie mi se intampla uneori. Ba chiar, mi s-au intamplat atat de multe lucruri nefaste in ultima perioada, incat acum vreo doua zile, am exclamat si eu : “mai rau de atat, n-are cum sa fie!!!” GRESIT! Se poate si mai rau!

Dar sa revin la motivele care m-au facut sa cred ca mai rau nu se poate. Evident, ele au legatura cu activitatea profesionala. Astfel, trebuie sa va povestesc ca pe finalul anului trecut, am fost aproape de a incheia o tranzactie frumoasa. Ar fi fost o reusita, nu numai datorita sumei de bani ce am fi incasat-o, dar si datorita faptului ca era prima tranzactie, cu primul nostru client intrat pe City Dreams! Intamplarea a facut sa aterizeze in “ograda” noastra un client posesor de buget de 2.000.000 Euro si care cauta sa cumpere o resedinta. O sa va povestesc alta data cam ce s-a intamplat in aceasta tranzactie pe larg. Acum ma multumesc doar sa va spun ca, dupa ce am alergat timp de 45 de zile pe o piata complet straina noua(piata de vile de lux), dupa ce a trebuit sa invatam toate strazile si stradutele din Capitale, Aviatorilor, Kiseleff, Primaverii, Victoriei, Floreasca, dupa ce am selectat din peste 40 de proprietati, cam 8 proprietati potrivite cererii clientilor nostri,  ori dupa ce am “bantuit” de strazi in miez de noapte pentru a identifica casele(deja jandarmii de pe la televiziune daca ne mai vad o data, sigur ne impusca!), ei bine dupa toata aceasta nebunie care a insemnat nopti nedormite, multa multa munca si un stres colosal, clientii nostri au decis sa faca o oferta scrisa de achizitie la o proprietate! Nu, nu se incadra deloc in ce cautau ei. Dar au decis s-o cumpere. Nu puteam decat sa fim bucurosi. Pana la urma, daca ei vor, de ce nu ?
Dar era prea frumos ca sa fie adevarat! Nu va dau mai multe detalii, va spun doar ca negocierea dintre parti a decurs ciudat. Mai mult, nici macar nu am inteles unde s-a “rupt filmul”. Afacerea a cazut, iar noi eram dupa aproape doua luni de munca de acum, obositi, stresati, cu visurile naruite.

Asa se face ca ne-am intors  la treburile noastre. Adica la apartamente. Un prieten, fost client, ne-a dus sa vedem un apartament foarte frumos, intr-un bloc nou in Bucurestii Noi. A vrut sa il cumpere pentru el, dar cum nu s-a incadrat cu banii, a renuntat la idee. In schimb, s-a gandit sa ma prezite proprietarului si sa ii recomande sa colaboreze cu mine la vanzare. Deja ma simteam in largul meu! Imobile noi, apartamente, valori de pana in 200.000 Euro….Domeniul meu. Am inceput cu o vizita la fata locului, o evaluare a calitatii constructiei(anii petrecuti in santier isi spun cuvantul), am analizat potentialul zonei si vecinatatile, oferte concurente din zona, etc. Si mai mult, l-am sunat pe Nicu Dinu sa imi spuna cum i se pare apartamentul. Bine, mai mult ma interesa parerea sotiei lui, ca sa fiu sincer. Prietenii stiu de ce! Ei bine, intr-un final, am inaintat proprietarului un raport ce cuprindea analiza mea si care recomanda ca pret de lista suma de158.000 Euro pe un apartament de 260 mp construiti si 126 mp utili,  si care dispunea si de doua garaje. A doua zi, am primit raspunsul proprietarului : era de acord si cu pretul propus si cu modalitatile de promovare, dar si cu contractul de reprezentare propus. Cu un singur amendament: eram deja in prag de sarbatori, prea multe nu se mai puteau face, el urma oricum sa plece din oras in perioada urmatoare, asa ca cel mai bine, sa ii trimit contractul, il semneaza, dar cu intrare in vigoare din ianuarie, dupa 10. Ce puteam sa zic, avea dreptate, asa ca am acceptat.

In acelasi timp, nu puteam sa uit ca aveam sub contract un apartament in Pache Protopopescu. Si nu eram deloc multumit de rezultate. Poate ca nu-i acordasem destula atentie. Asta pana pe 21 decembrie, cand m-am pus pe actualizat oferta, republicat, trimis pe email. In aceeasi zi am fost contactat de domnul Liviu. Cu care a inceput o cursa nebuna : mergi la apartament, fa mai multe poze, filmeaza, trimite clientului. El e in Spania, deci nu va veni la vizionare. Apoi, incepe sa negociezi. Stiu ca apartamentul nu face 85.000 Euro, dar sunt platit sa cred ca face. Asa ca cred! Ma zbat, insist, aduc dovezi, etc. Povestea continua pana dupa sarbatori. Mai precis, pana pe data de 3 ianuarie, cand intors din concediu, gasesc exact emailul de care aveam nevoie : cel in care domnul Liviu isi dadea acordul pentru achizitie! Bun mod de a incepe anul, ma gandeam eu…
Dar nici de data asta nu a fost sa fie! Au aparut niste aspecte imprevizibile, necunoscute si care au facut ca o saptamana mai tarziu, cumparatorul sa se retraga din tranzactie. La naiba!

Intre  timp, cum se facuse ianuarie deja, 8 ianuarie chiar, l-am sunat pe proprietarul apartamentului din Bucurestii Noi. Se apropia data la care trebuia sa ridic contractul de la el si vroiam sa ma asigur ca nu a intervenit nimic. Nu intervenise. Avea un client cu care negociase intens inainte de sarbatori, dar in ianuarie nu se concretizase nimic. Cum nu se anunta nimic la orizont, era probabil ca in doua zile sa preiau vanzarea apartamentului. Mi-am zis ca nu are ce sa se intample peste week-end(era sambata iar luni trebuia sa ne intalnim pentru vanzare), asa ca am inceput promovarea ofertei.In 24 de ore aveam deja 2 clienti si prima vizionare facuta! In 48 de ore au inceput deja sa sune colegii din piata, care aveau clienti, pentru vizionari.
Ghici ce ? Nici de data asta nu a fost sa fie! Proprietarul m-a amanat cu semnarea contractului, cat si cu furnizarea unor informatii catre clientii care vazusera si erau interesati sa cumpere doua zile, ca in a treia zi sa imi spuna ca s-a inteles pana la urma cu clientul din decembrie si ca a semnat cu el. La naiba, in puii mei, nu din nou!

Haideti sa va mai spun si ca, in toata aceasta perioada si inca si la acest moment, sunt in negocieri impreuna cu domnul Alexandru Nitu de la Sud Est si Ionut Rusu de la Vission House pentru o tranzactie. E vorba de o inchiriere, dar una care implica un lot de peste 30 de apartamente. Este o colaborare intre doua agentii, fiecare reprezentand una dintre parti. Iar eu, sunt liantul dintre cele doua companii. Negocierile de care va vorbesc au intrat deja in a patra luna si de fiecare data cand ne intalnim, o facem pentru a pune la punct toate detaliile si pentru a definitiva contractul. Si bineinteles, de fiecare data mai apare cate ceva!

Acum, stiti cu totii cam pe unde ma situam acum doua zile, cand cele enumerate mai sus m-au facut sa exclam : “mai rau nu se poate!” Oare cine m-a pus ?   Vreti sa stiti daca se poate si mai rau ? In aceeasi zi in care eram convins ca nu se poate mai rau, pe seara, am inceput sa simt niste dureri de stomac. Intai mai razlete, apoi din ce in ce mai puternice. Am bagat un Mezym si ceva de mancare in stomac si parca s-au mai linistit. A doua zi insa cand m-am trezit, durerea incepea sa devina insuportabila. Din ce in ce mai rau. La ora 11 eram la Floreasca, la Urgente, iar dupa doua ore de asteptat in picioare pe un hol de 3m lungime si 1,2 m latime pe care se mai aflau inca 14 persoane, am aflat ce banuiam inca de acasa : ulcerul pe care il facusem in urma cu 5 ani, isi facea din nou simtita prezenta. De data asta, printr-o gastrita mai usoara. Urmeaza asadar o perioada de abstinenta totala de la lucruri nocive precum cafea, tigari, Pepsi si fast food(adio shaorma cu “de toate”!), adio nopti petrecute la calculator(la ora 23 culcarea), fara stres si suparari(asta aproape ca presupune renuntarea la meserie!).

M-am decis ca totusi sa vad partea buna a lucrurilor. Imi doream de mult sa ma las de fumat. Poate de data asta reusesc. In plus, cele 120 de kg ale mele, ma cam incurca de ceva vreme. Poate regimul alimentar cauzat de boala, ma va face sa reduc din greutate. Si poate o sa reincep sa dorm si eu ca omul, 7-8 ore pe noapte, la ore normale nu intre 5 si 10 dimineata. Asa poate o sa inteleg odata pentru totdeauna ca sanatatea, e mai importanta decat toate.

Iar daca va inchipuiti ca ma las de meserie, va anunt ca astazi am iesit pe teren! Recunosc ca iesirea m-a cam obosit iar restul zilei nu prea am fost bun de nimic, dar ma descurc. Pentru ca de meserie nu ma las, asa cum nu m-am lasat nici cand am facut ulcer, nici cand am facut pneumonie.

P.S: stie cineva o vrajitoare care desface farmece ?

Share/Save/Bookmark

Dare! Change!

Sunt momente in viata noastra, a tuturor, cand simtim ca ne prabusim.  Sunt acele clipe in care nimic nu merge cum ar trebui, cand necunoscute apar la tot pasul, cand lucruri care ar trebui sa se intample, nu se mai intampla. Cand punem baza in ceva si nu se mai indeplineste. Cand prietenii ne dezamagesc si ne arata ca nu ne sunt prieteni, cand planurile bine puse la punct se risipesc in zari precum praful in suflul vantului, cand tragem linie si nu ne ies socotelile, cand simtim greutatile cum ne apasa si ne incovoaie si ne ingenuncheaza. Cand totul pare pierdut si nu mai este cale de scapare.

Atunci cand simtim disperarea galopand cu pasi repezi spre noi, cum fatalitatea lucrurilor de care ne temem cel mai mult ne inconjoara si ne prinde in gheare reci si crude, cand totul pare pierdut si nimic nu mai are sens, cand simtim ca nimeni si nimic nu ne mai poate ajuta si parca sfarsitul lucrurilor este tot mai aproape.

Simtim teama. Teama de a o lua de la capat, sau de a incepe ceva nou. Teama ca munca ne-a fost in zadar, sau ca nu am facut ce trebuie. Teama ca am dezamagit, sau ca nu am reusit sa confirmam.  Teama ca fiecare raspuns va fi “NU”, ca drumul nostru se opreste “ACUM”!

Trairile noastre interne le stim doar noi si fiecare din noi le stie pe-a lui. Sunt importante si grele si rele si imposibil de depasit. Iar “ale mele” sunt cele mai grele! Nu asa spunem toti ?!?

Anul acesta a fost unul greu si multe probleme a adus cu el. Suntem cu totii in fata lor si ne intrebam cu groaza: cum le rezolvam ?
De ce anul asta, nu am facut bani ?!? De ce clientii mei nu au cumparat ? Sau de ce proprietatile alea nu s-sau vandut ?  De ce la altii vin clienti si la mine nu ? De ce eu nu reusesc sa imi revin ? De ce afacerile mele merg prost ? De unde investesc anul asta eu bani ? Cu ce platesc rata la casa sau leasingul la masina ?  De unde dau salarii la timp ? Sau cum reusesc sa imi platesc facturile ?

Cu totii avem probleme. Mai mici sau mai mari, mai multe sau mai putine. Rezolvarea acestor probleme, este simpla. Rezolvarea lor, nu tine de ce am facut pana acum. Ci de ce vom face de acum inainte. Si mai presus de toate, tine de atitudine si vointa. Vointa de a ne infrange cele mai mari temeri,  cele mai  negre ganduri, cele mai intunecate secrete! Atitudinea de a schimba! Totul!

E simplu! Trebuie doar sa vreti! Visati. Cereti ce va doriti. Actionati pentru a primi ce va trebuie.  Indrazniti sa va schimbati!

E timpul sa analizati cine sunteti. Iar daca nu sunteti multumiti de rezultat: SCHIMBATI-VA!
De Craciun, miracolele sunt posibile!

Anul 2011, va fi probabil mai greu decat cel care se incheie. Fiti pregatiti pentru el. In 2011, cine nu se schimba, nu rezista! Vor rezista doar cei foarte puternici, foarte motivati, cei diferiti. Cei care au vise, care au atitudine, care indraznesc.

Inspirati-va de aici :

Dare! Change!

Share/Save/Bookmark

Cauta
info
Ultimele Comentarii
e super articol adevarat daca nu te zbati si nu esti ferm nu poti face bani
@Marin Catalin: Foarte corect! Lucrez in domeniul imobiliar si stiu: Supararea Vanzatorilor = Bucuria Cumparatorilor (cei care nu au nevoie de imprumu...
Subscriu si plagiez informatiile daca mi se permite, sunt puncte foarte bune de care ne lovim zilnic, sau ii trimit aici. Trebuie adaugata "solutia" d...
Marin Catalin on
10-Episodul III: Pretul
Da, e ok articolul.Treaba e ca o simpla constatare a vietii dtale de agent imobiliar sau de patron in imobiliare.Daca darea in plata intra in vigoare ...
Din păcate... never-ending story! :)
Blog IMOPEDIA
Imopedia RUN
20-Sep-2012
Asigurarea obligatorie a locuințelor s-a transformat într-un concept atât de superfluu încât parcă orice discuție trece pe lângă urechile celor care ar trebui să fie dire
Bloguri AFILIATE IMOPEDIA
Dragos Dragoteanu
18-Feb-2019
In Romania nu exista numai impredictibiliate fiscala. Exista si una a profiturilor. Altfel spus, companii private romanesti si straine, ani la rand, nu au putut sa-si prezica "nor
Adrian Crivii
01-Jan-1970
Tag-uri
RSS Feed
Subscribe in NewsGator Online Add to netvibes Subscribe in Bloglines Add to Google Reader or Homepage Powered by FeedBurner