3 destine – partea a doua

Outlook-ul sclipi din nou si Marius deschise fereastra. Asa cum se astepta, era raspunsul doamnei Domnica, la emailul cu oferte trimis mai devreme. Nici nu apuca sa citeasca trei randuri ca inceput brusc sa simt ca il strange nodul la cravata. Si ca sacoul este prea greu. Pe scurt, doamna Domnica stia toate ofertele prezentate de Marius, le vazuse deja cu alte agentii, erau chiar doua care o interesau, dar pentru care nu facuse inca nici o oferta, avand inca ceva timp la dispozitie pana la momentul la care trebuia sa ia o decizie. In schimb, doamna Domnica se arata foarte interesata de apartamentul pentru care il contactase initial si pe care nu il regasea prezentat in lista de recomandari din email! PE ACELA dorea sa il vada chiar azi! Pretul apartamentului si mai ales calitate finisajelor, asa cum reiseseau ele din poze, erau doua argumente care ar fi convins-o sa faca achizitia chiar astazi! La finalul emailului, domna Domnica il mai ruga pe Marius sa ii spuna unde sa se intalneasca astazi la ora 17 pentru a vedea ACEL APARTAMENT! Marius avea nevoie de o gura de apa…..

Cand lui Mihai ii suna telefonul, nici nu fu nevoit sa se uite pe display ca sa isi dea seama cine il cauta. La celalalt capat, domnul Ionescu uita sa mai salute si spuse direct „Accepta oferta si fa demersurile pentru semnarea antecontractului! Repede, pana nu se razgandeste sotia!!! Anunta-ma cand ai stabilit tot, te pup, vorbim!”. Pe fata lui Mihai se asternu un zambet. Simtise bucuria clientului sau si fericirea din vocea acestuia si involuntar, se simti si el fericit.
Pentru ca instructiunile vanzatorilor erau clare si trecute in contractul reprezentare exclusiva, inca din prima zi a contractului, Mihai stia ce are de facut. Redacta scrisoarea de acceptare a pretului, impreuna cu propunerea de semnare a unui antecontract notarial chiar maine dupa amiaza(pentru a avea timp sa scoata un extras de carte funciara pentru informare si un certificat fiscal-avea deja cate unul, dar datau de de acum 4 saptamani, cand semnase contractul de reprezentare) si pentru a permite si cumparatorului sa aiba timp sa scoate cei 3.000 Euro pe care vanzatorul ii solicitase avans(si asta era scris inca din prima zi in contractul de reprezentare).  Toate aceste solicitari fura mentionate in scrisoarea de acceptare, pe care apoi o prita, o semna si o stampila si o trimise pe fax domnului Vasilescu. Acum trebuia din nou sa astepte.

Telefonul lui Ovidiu suna a treia oara in mai putin de 10 minute! Ce efect avusese anuntul lui! Bine, e adevarat ca, in ultimul moment inainte de publicare, se gandise sa mai taie o mie de euro din pret, iar la 53.500 Euro, anuntul lui era vedeta zilei pe site-ul de anunturi imobiliare unde il postase! Al treilea client care vroia sa il vada in seara asta! Oare mirosea a bani in jur ?? J

Inca sub efectul emailului, Marius se intoarse la laptop. Parca nu avea curaj sa o sune pe clienta, asa ca ii va trimite un email. In care ii va spune evident ca, apartamentul respectiv nu mai este de actualitate, dar ca oricum cele trimise de el erau chiar mai bune ca acela. Mai ales ca, ala avea si legea 112…Zis si facut, in mai putin de 3 minute emailul era trimis.

Ovidiu era la la cincilea cumparator care vroia sa vada apartamentul in seara asta!

Mihai vorbea la telefon cu un potential vanzator, o persoana caruia ii fusese recomandat drept un agent imobiliar bun si care acum incerca sa ii testeze cunostintele, cand sunetul specific unui apel in asteptare se facu auzit in casti. Asa ca Mihai ii propuse potentialului sau client ca mai bine sa ii faca maine o vizita la birou(adora sa isi cheme clientii la birou!) si sa discute despre piata imobiliara fata in fata. Imediat ce stabilira ora(preventiv, stabilise dimineata, sa nu cumva sa se suprapuna), cei doi isi luara la revedere, iar Mihai putu prelua apelul in asteptare.
Domnul Vasilescu avea o problema : astazi nu putea ajunge sub nici o forma la banca, iar maine dimineata avea o sedinta urgenta si care nu stia la ce ora avea sa se termine! Asa ca, nu stia sigur daca va putea retrage banii necesari pentru avans, in timp util, ca apoi sa ajunga la notariat pentru semnare. In plus, antecontractul, trebuia avizat de avocatul dansului si urma sa dureze ceva…
Fara sa il contrazica, Mihai ii transmise domnului Vasilescu ca draftul de antecontract este deja redactat de notara,il facuse chiar de ceva timp, intr-o zi cand fusese mai liber biroul notarial (avand toate actele puse la dispozitie de Mihai, care  scosese si extrasul si certificatul fiscal, era doar o problema de verificare a actelor de catre notara si de timp din partea fetelor de la redactare), urmand a fi introduse in el doar datele personale ale cumparatorului, termenul de finalizare si datele bancii finantatoare. Astfel, avocatul domnului Vasilescu ar urma sa primeasca draftul spre analiza imediat ce Mihai ar avea adresa sa de email de la domnul Vasilescu. Iar banii….chiar nu erau o problema! Daca cumva domnul Vasilescu nu avea sa ajunga in timp util la banca, antecontractul s-ar face cu plata prin ordin de plata. Ar urma doar sa se precizeze acest lucru in antecontract si evident, notat privilegiul vanzatorului la cartea funciara. Dar nimic imposibil sau extrem de dificil….Asta, ca solutie extrema.  In aceste conditii, domnul Vasilescu se invoi fara nici o retinere si ii furniza lui Mihai datele de contact ale avocatului sau, care stia deja o parte din datele problemei si astepta telefonul lui Mihai.

Marius era nervos. Cu tigara aprinsa in mana, astepta raspunsul domnei Domnica. Era insa a treia tigara si ea inca nu raspundea.

Ovidiu plecase spre Titan, unde se anunta o seara plina! Avea cinci vizionari, cu cinci clienti diferiti. Si putea sa jure ca din cinci, unul avea sa cumpere! Asa ii spunea lui  „feelingul” de agent imobiliar….
Cobori din tramvai si se opri in intersectie sa isi cumpere un covrig. Urmatoarele doua ore nu mai avea cand sa manance ceva. Cu pasi mici se indrepta spre punctul de intalnire. Trecu de bloc, acolo unde era apartamentul, il depasi si se opri trei blocuri mai in fata, la intrarea in parcarea unui supermarket. Acolo aveau sa vina clientii. Toti, la interval de aproximativ 20-30 de minute intre ei. Avea nevoie de 5 minute sa completeze fisa de vizionare, inca 5 sa ajunga la apartament, 10 minute maxim urmau sa stea in apartament. Apoi, in functie de situatie, ar mai fi stat cu ei inca 5 minute la plecare, de vorba.
Nici nu ajunse bine la locul de intalnire ca de printre doua masini si sarira clientii! Erau un el si o ea, tineri, pareau chiar studenti inca. Au facut cunostinta, au schimbat 3 cuvinte, apoi Ovidiu le-a cerut buletinele. Evident, el nu il are la el! Dar il are ea si i-l ofera linistita. Ovidiu completeaza datele si ii intreaba daca vor si ei un exemplar, sau nu, sa nu mai scrie de doua ori…Ei nu vor, iar ea semneaza fara sa citeasca fisa de vizionare. Cam prea repede, dupa parerea lui Ovidiu…..Cum insa timpul trece si cele 5 minute preliminare au expirat, cei trei pornesc spre apartament.  Ovidiu stie adresa, stie si blocul(a mai vandut acolo), stie chiar si codul la interfon, care ii permite sa intre fara sa mai sune. Ajunsi la etajul 3, repereaza dintr-o privire numarul apartamentului pe usa si ii conduce intr-acolo pe clienti. La prima bataie in usa, aceasta se deschide si capul unui coleg de la o agentie concurenta din zona, isi face aparitia: „Ai rabdare colega, suntem noi inauntru! Te grabesti ?”. Si usa se inchise la loc.
La asta, Ovidiu nu se astepta! Nu avea ce sa faca, decat sa astepte cuminte la usa, pana cand ieseau ceilalti. Spera doar sa iasa si nu cumva sa….Intre timp, singurul lucru pe care il avea de facut era sa intretina atmosfera, astfel incat clientii sa nu simta apasarea timpului de asteptare. Iar glumele cu agenti imobiliari si cateva opinii cum ca nu-i usor sa faci meseria asta, erau trucurile folosite de Ovidiu mereu. Iar el credea ca si functioneaza.

Trecuse aproape o ora de la ultimul email, cand pe laptopul lui Marius fereastra de la Outlook incepu din nou sa sclipeasca. Marius inchise browserul si reveni de la situl de stiri, la corespondenta. Mesajul de la domna Domnica era destul de scurt, insa foarte clar : vroia sa vada apartamentul pentru care il cautase initial! Nu ii pasa ca e cu legea 112(stia ea ca acum se pot vinde/cumpara, de cand cu legea Voiculescu), iar ca nu mai este de actualitate nu putea sa creada, pentru ca anuntul in urma caruia il contactase pe Marius, era postat cu o zi inainte! Si, se uitase si pe alte situri. Peste tot a fost postat ieri! S-a vandut de ieri de la ora 14, cand a fost postat anuntul, pana azi dimineata ? Nu putea sa creada! Insista sa il vada! Astepta sa i se spuna cand si unde sa se vada cu el!
Primul instinct a lui Marius a fost sa strige secretara. Dar apoi si-a dat seama ca o cheama degeaba. Stia si el ca anuntul era postat ieri. Tocmai el ii ceruse secretarei sa mai publice niste „carlige”….De obicei insa, la „carlige” dura cateva zile pana cand incepeau sa sune telefoanele sau sa primeasca emailuri. Fiind proprietati scumpe, numarul de clienti e destul de mic si oamenii te contacteaza mai geu..De asta s-a si schimbat la fata de dimineata cand a vazut emailul pentru oferta cu id-ul 1101…Stia ca 1101 e un carlig. Toate ofertele care se terminau cu „..01” erau „carlige”.
De obicei, unui client care suna sau trimitea email dupa 2-3 zile de la postarea ofertei, ii poti spune ca nu mai este de actualitate. O oferta asa buna, e normal sa se traznactioneze repede. Dar nu asa de repede ca acum!!!

Pe seara Mihai a plecat la vizionari. Are doar doua stabilite, la doua proprietati diferite. Insa o sa ii ocupe cam doua ore si jumatate. Prima vizionare, este la un apartament la Foisorul de Foc. Apartamentul este liber si Mihai are cheile. A estimat ca e posibil datorita traficului de la acea ora, clientii sa intarzie 15 minute. Prezentarea apartamentului va dura aproximativ 30 de minute. Discutia de dupa o sa mai fie inca vreo 20……In mare cam o ora va dura totul. Apoi va avea intre 25 si 30 de minute la dispozitie, pentru a ajunge la Obor, acolo unde se afla cel de-al doilea apartament la care are vizionare. Inca o ora rezervata si acestei vizionari si apoi poate pleca acasa, la familie.

In Titan, Ovidiu e plin de nervi! Stau de 15 minute la usa si cei din apartament nu dau semne ca ar vrea sa plece! Bate din nou la usa. Acelasi individ deschide din nou usa, iar prima reactie a lui Ovidiu este sa traga de clanta usii, pentru a ii prinde gatul in usa! Dar se abtine, pentru ca in spatele lui apar si clientii, iar impreuna cu agentul parasesc apartamentul. E randul lui Ovidiu sa intre! Zambetul ii revine pe buze si intra salutand politicos proprietarii, un cuplu la vreo 40 de ani. Poate chiar spre 50…
Incepe sa faca un tur al apartamentului cu clientii, care nu par foarte incantati de ce vad…Se asteptau la mai mult. Ma rog, gresia si faianta exista(chiar daca trebuie scoase si aruncate), are parchet(ala original din constructie) si chiuveta la bucatarie pare chiar recenta.  A durat doar 2 minute turul proprietatii, iar clientii nu par incantati. LA naiba, mai am patru!
Cu capul in pamant, clientii se indreapta spre iesire, iar in trecere, ea arunca o intrebare in eter :”Si…din ce an ziceati ca e blocul ? „   Doua raspunsuri sosesc in acelasi timp : 1976 -1978! Primul este raspunsul proprietarului, al doilea al lui Ovidiu!  Clientii se opresc in loc si privesc pe rand cand la unul, cand la celalalt. Oare care minte ? Dar Ovidiu are „temele facute”….: „blocul a fost inceput in 1976, dar lucrarile au fost oprite. La cutremur, era doar scheletul, pana pe la etajul trei. L-au terminat in 1978, dupa cutremur. Stiu, ca am mai vandut in bloc si am vorbit chiar cu unul dintre primii proprietari din bloc.” Oare sa il creada, sau nu ? Asta se intreaba si cumparatorii, dar si vanzatorii, care erau convinsi ca blocul lor era construit la cutremur….
Simtitind ca daca ii mai lasa mult in casa, or sa mai puna si alte intrebari, Ovidiu isi ‚”impinge” clientii de la spate spre intrare. Si continua sa ii „impinga” pana la lift, iar apoi pana la iesirea din bloc.  Din fericire, cum au iesit din bloc, lui Ovidiu i-a sunat telefon. Era al doilea cumparator, care ajunsese la locul de intalnire. Astfel, Ovidiu a putut sa scape elegant, de alte posibile intrebari.

-va urma-

Share/Save/Bookmark

We love this game

Sunt unul dintre oamenii norocosi, dintre cei care au scapat de patima alcoolului, de dependenta drogurilor sau a jocurilor de noroc. Fumatul insa il am ca viciu. Ma mai despart de el, il mai izgonesc, revine, iar ne certam, apoi ne impacam. Dar exista ceva si mai grav decat fumatul, o dependenta de ceva la care nu pot renunta sub nici o forma.  Un obicei care ma urmareste peste tot unde merg, orice fac. Pentru mine, cea mai mare dependenta, este dependenta de IMOBILIARE!

Ar fi trebuit sa ma vedeti pe la inceputul carierei. Eram odata la Braila, la juramantul militar al unui var si in timp ce toata lumea admira parada militara, eu ma chinuiam sa numar cate apartamente sunt pe palierul blocului de vav de unitate. Si cu cate camere e fiecare.
Mergeam in oras cu sotia, eram la inceput, inca necasatoriti… O scoteam in fiecare duminica la plimbare…..si imparteam amandoi carti de vizita la cutiile postale de pe Doamna Ghica! Aveam nevoie de un 3 camere acolo si nu era nimic pe Argus de 2 luni!!!
Prin 2004, in notariat la domnul Purdescu, am pupat 7 babe timp de trei ore si jumatate incontinuu, ca sa le determin sa semneze nenorocitul ala de contract de vanzare, pentru garsoniera mostenita in Baicului!!!
V-am povestit vreodata cum am mers pana la Oltenita(orasul) sa semnam un antecontract, sambata la ora 21 ? Si ce saramura am mancat acolo ? He he !!!

Timpul trece foarte usor in meseria asta. Zboara fara sa iti dai seama. Mereu ai ceva de facut, mereu esti in urma, mereu simti ca ai mai putea face un comision. Si in nici un caz nu reusesti sa te plictisesti! Unii prieteni ma intreaba de ce fac asta  si de ce imi place atat de mult. E greu de explicat.  Imi place pentru ca in fiecare zi se intampla altceva. Pentru ca de cate ori zic ca nimic nu ma mai poate surprinde, sunt surprins. Pentru ca in fiecare zi intalnesc oameni noi. Si pentru ca in fiecare zi intampin probleme si situatii noi. Pentru ca dupa fiecare situatie rezolvata, sentimentul de multumire este atat de mare, incat primul lucru la care te gandesti este ca ai mai face-o inca odata daca ar trebui.

Meseria asta e evoluat mult in ultimii ani. Daca in 2003 trebuia sa invat cum se rezolva un „comandament”, acum trebuie sa stiu sa fac analize SWOT. Daca in 2004, clientii inca fugeau ca de necuratu’ de apartamentele ipotecate, acum toti  vor sa le detaliezi  calitatea fierului beton, ce grosime avea, in ce combinat a fost turnat si cate striatii avea pe metru!  Iar daca nu stii componenta fizica a parchetului laminat, daca e presat cu dungi orizontale sau verticale sau ce tip de lac s-a folosit la el si care era densitatea acestuia, ai pierdut vanzarea!
Daca ieri nu ai avut timp sa citesti presa economica si azi clientul vine la negociere cu mai multe informatii ca tine,  la revedere tranzactie!!!
Daca nu stii sa redactezi rapid un antecontract de vanzare cumparare, in timp ce tii laptopul in poala si in acelasi timp socializezi si cu clientii, nu esti bun!

Clientul nostru, stapanul nostru! Motiv pentru care, lectiile de „valet parking” sunt un must have! Altfel cum vei sti sa iti directionezi clientul sa parcheze rapid(ca el se grabeste) sau sa ii deschizi elegant usa la jeep ?
Iar daca nu ai informatii despre destinatiile turistice exotice, pentru a putea intretine conversatia cu clientul care insista sa iti vorbeasca despre ultima lui escapada in nu stiu ce colt al nu stiu carui ocean, atunci o sa te considere incuiat si nu mai discuta a doua oara cu tine!
Discutiile despre Mutu, merg mana in mana cu discutiile despre Strauss Kahn. Daca ai pierdut informatiile despre ultimul gol al lui Adrian, macar sa stii cum arata camerista lui DSK!

Pentru toate cele de mai sus, dar si pentru multe multe alte motive,  iubesc meseria asta. Pentru ca in final, ce face aceasta meserie sa fie atat de frumoasa, este tocmai diversitatea ei.  Pentru ca un agent imobiliar bun, este in primul rand un mare actor! Pe bune, daca nu esti un actor bun, nu esti nici un bun agent imobiliar. Nu e deloc complicat. In fiecare zi, iar in unele zile de mai multe ori pe zi, esti pus in situatia de a „juca”. La intalnirea de la ora 13, trebuie sa fii darz si sa stai drept in fata domnului profesor universitar. In timp ce la ra 14.30, trebuie sa stii sa spui 3 bancuri cu blonde in fata tipului care a venit la vizionare cu ultimul model de Maseratti.  Iar la ora 19, daca nu stii care a fost profitul JP Morgan in ultimul trimestru, nu vei avea subiect de discutie cu domnul economist. Iar daca nu stii sa discuti cu dansul despre criza derivatelor….e grav!

Nu o singura data m-am trezit dimineata si m-am gandit : oare azi cine trebuie sa fiu ? J Din toata nebunia asta, rezultatul este o meserie palpitanta, cu multa diversitate si in care inveti cate ceva nou in fiecare zi. In ce priveste surprizele….hehe……sunt dese si mari. Si nu intotdeauna placute! J

Traim in fiecare zi o aventura, avem un nou rol in fiecare zi. De asta meseria asta creaza dependenta! Si pentru cei prinsi in mrejele ei, nu exista vindecare! Pana la urma………..WTF!?!? We love this game!

Share/Save/Bookmark

Asumarea responsabilitatii

Asumarea responsabilitatii este o problema majora, dar si generala in Romania. Indiferent de domeniul de activitate, indiferent daca este public sau privat, exemplele de asumare a responsabilitatii sunt fie foarte putine, fie lipsesc cu desavarsire.

In breasla  imobiliara, exemplele de asumare a responsabilitatii sunt la fel de putine ca si in alta parte. Daca ar fi sa ma gandesc la exemple,primul exemplu de asumare a responsabilitatii in domeniul imobiliar ar fi cel facut de portalul Imopedia.ro, atunci cand au lansat FTC-ul, instrument prin care au incercat sa creasca calitatea ofertelor din site, dand o afisare preferentiala ofertelor care veneau insotite de un acord de publicare completat cu datele proprietatii si semnat chiar de catre proprietar. Gestul este de remarcat cu atat mai mult cu cat presupune o munca dificila, cheltuieli sporite si fara „return”, toate acestea fiind facute benevol de catre cei de la Imopedia.  Rezultatele si-au facut simtita prezenta imediat, dupa cum probabil stiti. Mai mult, a fost un prim instrument menit a obisnui proprietarul cu semnatul de hartii, fiind pasul premergator semnarii unui contract de prestari servicii, care mai apoi a dus la semnarea unor contracte de reprezentare sau exclusivitate. De altfel si in ziua de azi, FTC-ul a devenit la multe agentii parte integranta in contractul de prestari servicii cu proprietarii.

Al doilea exemplu important(cel putin pentru mine), a fost aparitia si implicarea APAIR-ului. Desi in ultima vreme asociatia a intrat intr-un con de umbra, acest lucru se datoreaza mai mult multitudinii de proiecte la care se lucreaza si in nici un caz lipsei de interes. Revenind la momentul aparitiei asociatiei, nu poate fi trecuta cu vederea actiunea desfasurata de asociatie cu ocazia TNI, cand au „declarat razboi total ilegalitatilor din imobiliare”. Ecourile acelei actiuni se resimt si astazi, la aproape un an de la acea data, atat prin prisma reactiei autoritatilor, cat si prin prisma faptului ca astazi,fiecare dintre noi este mult mai atent la actiunile pe care le intreprinde, incercand pe cat posibil sa se mentina pe fagasul legilor in vigoare, legi despre a caror existenta tot prin intermediul lor am aflat.

Tot de APAIR tine si al treilea exemplu si poate cea ma importanta realizare a acestei  asociatii, un adevarat exemplu de implicare si responsabilizare a mediului imobiliar : raspandirea sistemului de reprezentare exclusiva.  Privit initial drept ceva ce nu va functiona niciodata in Romania, o inventie pur americana si care la noi nu are cum sa functioneze, sistemul de reprezentare exclusiva a castigat din ce in ce mai multi adepti in Romania, acestia fiind atrasi de modalitatea de lucru cu adevarat diferita si aducatoare de satisfactii fata de sistemul clasic de intermediere. Cele mai multe rezultate au fost la Constanta si Bucuresti, insa si alte regiuni vin tare din urma.

Tot un exemplu de implicare si o dovada de asumare a responsabilitatii mi se pare si ideea celor de la RealMedia de a organiza Clubul Profesionistilor in Imobiliare, dupa un proiect gandit de Ciprian Trandafirescu. Intalnirea lunara, aduce alaturi profesionisti din imobiliare, dar si din domeniul bancar, al marketingului, din randul dezvoltatorilor si al mass mediei. Intalnirea, are de fiecare data o serie de vorbitori si subiecte concrete de dezbatut, insa deliciul participantilor sunt discutiile libere de dinainte si de dupa eveniment.

„Ziua agentului imobiliar”, un eveniment marca ARAI si IMOPEDIA.RO, reprezinta iarasi o dovada de asumare a unei responsabilitati si nu una orisicare, ci evenimentul care ar trebui sa fie de capatai pentru industria imobiliara romaneasca si care ar trebui sa adune in acelasi loc, odata pe an, toata suflarea imobiliara romaneasca. Organizarea acestui eveniment a fost un succes deosebit anul trecut, iar personal abia astept editia de anul acesta.

De mentionat iarasi si implicarea ABI, cea mai tanara asociatie, care a reusit ca intr-un timp record ca implementeze formulare standardizate pe hartie autocopiativa pentru contractele de prestari servicii cu clientii, pentru toti membrii ABI.

Cursurile de formare profesionala si trainingurile organizate in 2010 au fost de mare amploare, atat datorita numelor grele invitate, cat si datorita calitatii cursurilor. Astfel, in timp ce APAIR s-a implicat din nou in proiecte de asumare a responsabilitatii aducandu-l nu odata ci de doua ori pe Tony Macaluso la Bucuresti, IMOPEDIA.RO si ARAI au facut acelasi lucru cu Christian Nowotny.  Cel de-al doilea curs tinut de domnul Nowotny in Bucuresti fiind un regal organizatoric si un festin de informatie si invataturi.

Se pare ca in 2010 am avut parte de ceva exemple de implicare si asumare a responabilitatii, in ce priveste profesionalizarea pietei imobiliare romanesti. Cu toate astea, parca lipseste ceva, nu-i asa ? Nu prea apar pe nicaieri exemple de companii imobiliare implicate in profesionalizarea pietei imobiliare.  Personal, in afara de „Zilele carierei in imobiliare” organizat de Century 21, eu nu am auzit de asa ceva.Mai mult, am un regret personal asupra faptului ca vad cum marii jucatori, in loc sa contribuie la formarea si educarea mediului imobiliar, investind in primul rand in calitatea si profesionalizarea propriilor angajati, se comporta la fel de rau sau uneori chiar mai rau decat o agentie de mana a treia, cu sediul intr-o bucatarie de la etajul  10 al unui bloc de locuinte.

Nu va ascund faptul ca ma deranjeaza personal cand vad exemple de oferte promovate cu texte scrise fara respect fata de gramatica limbii romane, ori care nu au nici o legatura cu realitatea din proprietate. Ma deranjeaza cand intalnesc agenti imobiliari care nu au castigat un client, ci au „agatat un fraier”, care in loc sa ii spuna unui client „buna ziua” la prima intalnire, il intreaba daca are bani sau vrea sa „ii plimbe”, care nu stiu sa evalueze corect o proprietate, dar ii spun din telefon proprietarului „ e mult domnu’ nu o sa luati atat, s-au dus vremurile alea”. Sau despre agentii care cauta impreuna cu clientul adresa proprietatii pe care trebuie sa o vizioneze, ca ei n-au fost inainte sa o vada, pentru ca deh, sunt ocupati, ce parere aveti ? Mai sunt si altii care posteaza acele anunturi  cu alte poze decat cele ale proprietatii, care te anunta ca e langa metrou, dar uita sa zica si ca la 3 km, ori care au mereu preturile mai bune chiar decat s-ar fi gandit proprietarul vreodata sa il negocieze.

Exemplele acestea de agenti, se regasesc peste tot. Si am observat ca, cu cat este mai mai mare compania cu atat sunt mai multi. Si mai „odihniti”. Cu toate astea, sunt cei care inca mai fac bani. O parte dintre ei sunt tinuti artificial in viata, de catre sistemul bine pus la punct al agentiei, sistem in care agentul este pur si simplu o rotita din agrenajul extrem de complicat al agentiei. Desi meseria de vanzator si mai ales cea de agent imobiliar, este in principiu una de creatie, multa imaginatie si adaptare la fiecare situatie in parte, aceste rotite sunt lipsite de constiinta, facand meseria asta din inertie si rutina.  Din punctul meu de vedere, pana cand cei in masura sa sesizeze aceste aspecte nefavorabile si sa faca schimbarile  necesare(inclusiv prin inlocuirea „rotitelor”) nu vor reactiona, ramanem inconjurati de robotei mici si multi. Sunt tare curios daca patronii acestor companii, isi vor asuma rsponsabilitatea pe care o au fata de piata imobiliara, fata de propria companie, ori fata de angajatii de calitate si vor trece la disponibilizare celor care mai devreme sau mai tarziu, vor face masinaria sa explodeze. Sau, vor sta linistiti in banca lor, multumiti cu rezultatele financiare momentante, asteptand ca masinaria sa functioneze pana la epuizare in acest sistem, iar ulterior sa o caseze.

Indiferent care este alegerea acestor manageri sau patroni, nu trebuie uitat un lucru extrem de important: exista si varianta in care poate interveni maria sa, atotputernicul „CLIENT”. Iar cand acesta o va face, nu se ma multumi cu slabirea masinariei, ci pur si simplu ii va da foc. Iar patronii vor avea de cules de pe urma intregii lor masinarii de facut bani, doar cenusa.

Share/Save/Bookmark

Mai rau de atat nu se poate!

Vi s-a intamplat vreodata sa treceti printr-o serie de evenimente neplacute, care sa va faca sa exclamati “oare ce mi se mai poate intampla?” sau chiar “mai rau de atat nu se poate”? Ei, sunt convins ca da. Si mie mi se intampla uneori. Ba chiar, mi s-au intamplat atat de multe lucruri nefaste in ultima perioada, incat acum vreo doua zile, am exclamat si eu : “mai rau de atat, n-are cum sa fie!!!” GRESIT! Se poate si mai rau!

Dar sa revin la motivele care m-au facut sa cred ca mai rau nu se poate. Evident, ele au legatura cu activitatea profesionala. Astfel, trebuie sa va povestesc ca pe finalul anului trecut, am fost aproape de a incheia o tranzactie frumoasa. Ar fi fost o reusita, nu numai datorita sumei de bani ce am fi incasat-o, dar si datorita faptului ca era prima tranzactie, cu primul nostru client intrat pe City Dreams! Intamplarea a facut sa aterizeze in “ograda” noastra un client posesor de buget de 2.000.000 Euro si care cauta sa cumpere o resedinta. O sa va povestesc alta data cam ce s-a intamplat in aceasta tranzactie pe larg. Acum ma multumesc doar sa va spun ca, dupa ce am alergat timp de 45 de zile pe o piata complet straina noua(piata de vile de lux), dupa ce a trebuit sa invatam toate strazile si stradutele din Capitale, Aviatorilor, Kiseleff, Primaverii, Victoriei, Floreasca, dupa ce am selectat din peste 40 de proprietati, cam 8 proprietati potrivite cererii clientilor nostri,  ori dupa ce am “bantuit” de strazi in miez de noapte pentru a identifica casele(deja jandarmii de pe la televiziune daca ne mai vad o data, sigur ne impusca!), ei bine dupa toata aceasta nebunie care a insemnat nopti nedormite, multa multa munca si un stres colosal, clientii nostri au decis sa faca o oferta scrisa de achizitie la o proprietate! Nu, nu se incadra deloc in ce cautau ei. Dar au decis s-o cumpere. Nu puteam decat sa fim bucurosi. Pana la urma, daca ei vor, de ce nu ?
Dar era prea frumos ca sa fie adevarat! Nu va dau mai multe detalii, va spun doar ca negocierea dintre parti a decurs ciudat. Mai mult, nici macar nu am inteles unde s-a “rupt filmul”. Afacerea a cazut, iar noi eram dupa aproape doua luni de munca de acum, obositi, stresati, cu visurile naruite.

Asa se face ca ne-am intors  la treburile noastre. Adica la apartamente. Un prieten, fost client, ne-a dus sa vedem un apartament foarte frumos, intr-un bloc nou in Bucurestii Noi. A vrut sa il cumpere pentru el, dar cum nu s-a incadrat cu banii, a renuntat la idee. In schimb, s-a gandit sa ma prezite proprietarului si sa ii recomande sa colaboreze cu mine la vanzare. Deja ma simteam in largul meu! Imobile noi, apartamente, valori de pana in 200.000 Euro….Domeniul meu. Am inceput cu o vizita la fata locului, o evaluare a calitatii constructiei(anii petrecuti in santier isi spun cuvantul), am analizat potentialul zonei si vecinatatile, oferte concurente din zona, etc. Si mai mult, l-am sunat pe Nicu Dinu sa imi spuna cum i se pare apartamentul. Bine, mai mult ma interesa parerea sotiei lui, ca sa fiu sincer. Prietenii stiu de ce! Ei bine, intr-un final, am inaintat proprietarului un raport ce cuprindea analiza mea si care recomanda ca pret de lista suma de158.000 Euro pe un apartament de 260 mp construiti si 126 mp utili,  si care dispunea si de doua garaje. A doua zi, am primit raspunsul proprietarului : era de acord si cu pretul propus si cu modalitatile de promovare, dar si cu contractul de reprezentare propus. Cu un singur amendament: eram deja in prag de sarbatori, prea multe nu se mai puteau face, el urma oricum sa plece din oras in perioada urmatoare, asa ca cel mai bine, sa ii trimit contractul, il semneaza, dar cu intrare in vigoare din ianuarie, dupa 10. Ce puteam sa zic, avea dreptate, asa ca am acceptat.

In acelasi timp, nu puteam sa uit ca aveam sub contract un apartament in Pache Protopopescu. Si nu eram deloc multumit de rezultate. Poate ca nu-i acordasem destula atentie. Asta pana pe 21 decembrie, cand m-am pus pe actualizat oferta, republicat, trimis pe email. In aceeasi zi am fost contactat de domnul Liviu. Cu care a inceput o cursa nebuna : mergi la apartament, fa mai multe poze, filmeaza, trimite clientului. El e in Spania, deci nu va veni la vizionare. Apoi, incepe sa negociezi. Stiu ca apartamentul nu face 85.000 Euro, dar sunt platit sa cred ca face. Asa ca cred! Ma zbat, insist, aduc dovezi, etc. Povestea continua pana dupa sarbatori. Mai precis, pana pe data de 3 ianuarie, cand intors din concediu, gasesc exact emailul de care aveam nevoie : cel in care domnul Liviu isi dadea acordul pentru achizitie! Bun mod de a incepe anul, ma gandeam eu…
Dar nici de data asta nu a fost sa fie! Au aparut niste aspecte imprevizibile, necunoscute si care au facut ca o saptamana mai tarziu, cumparatorul sa se retraga din tranzactie. La naiba!

Intre  timp, cum se facuse ianuarie deja, 8 ianuarie chiar, l-am sunat pe proprietarul apartamentului din Bucurestii Noi. Se apropia data la care trebuia sa ridic contractul de la el si vroiam sa ma asigur ca nu a intervenit nimic. Nu intervenise. Avea un client cu care negociase intens inainte de sarbatori, dar in ianuarie nu se concretizase nimic. Cum nu se anunta nimic la orizont, era probabil ca in doua zile sa preiau vanzarea apartamentului. Mi-am zis ca nu are ce sa se intample peste week-end(era sambata iar luni trebuia sa ne intalnim pentru vanzare), asa ca am inceput promovarea ofertei.In 24 de ore aveam deja 2 clienti si prima vizionare facuta! In 48 de ore au inceput deja sa sune colegii din piata, care aveau clienti, pentru vizionari.
Ghici ce ? Nici de data asta nu a fost sa fie! Proprietarul m-a amanat cu semnarea contractului, cat si cu furnizarea unor informatii catre clientii care vazusera si erau interesati sa cumpere doua zile, ca in a treia zi sa imi spuna ca s-a inteles pana la urma cu clientul din decembrie si ca a semnat cu el. La naiba, in puii mei, nu din nou!

Haideti sa va mai spun si ca, in toata aceasta perioada si inca si la acest moment, sunt in negocieri impreuna cu domnul Alexandru Nitu de la Sud Est si Ionut Rusu de la Vission House pentru o tranzactie. E vorba de o inchiriere, dar una care implica un lot de peste 30 de apartamente. Este o colaborare intre doua agentii, fiecare reprezentand una dintre parti. Iar eu, sunt liantul dintre cele doua companii. Negocierile de care va vorbesc au intrat deja in a patra luna si de fiecare data cand ne intalnim, o facem pentru a pune la punct toate detaliile si pentru a definitiva contractul. Si bineinteles, de fiecare data mai apare cate ceva!

Acum, stiti cu totii cam pe unde ma situam acum doua zile, cand cele enumerate mai sus m-au facut sa exclam : “mai rau nu se poate!” Oare cine m-a pus ?   Vreti sa stiti daca se poate si mai rau ? In aceeasi zi in care eram convins ca nu se poate mai rau, pe seara, am inceput sa simt niste dureri de stomac. Intai mai razlete, apoi din ce in ce mai puternice. Am bagat un Mezym si ceva de mancare in stomac si parca s-au mai linistit. A doua zi insa cand m-am trezit, durerea incepea sa devina insuportabila. Din ce in ce mai rau. La ora 11 eram la Floreasca, la Urgente, iar dupa doua ore de asteptat in picioare pe un hol de 3m lungime si 1,2 m latime pe care se mai aflau inca 14 persoane, am aflat ce banuiam inca de acasa : ulcerul pe care il facusem in urma cu 5 ani, isi facea din nou simtita prezenta. De data asta, printr-o gastrita mai usoara. Urmeaza asadar o perioada de abstinenta totala de la lucruri nocive precum cafea, tigari, Pepsi si fast food(adio shaorma cu “de toate”!), adio nopti petrecute la calculator(la ora 23 culcarea), fara stres si suparari(asta aproape ca presupune renuntarea la meserie!).

M-am decis ca totusi sa vad partea buna a lucrurilor. Imi doream de mult sa ma las de fumat. Poate de data asta reusesc. In plus, cele 120 de kg ale mele, ma cam incurca de ceva vreme. Poate regimul alimentar cauzat de boala, ma va face sa reduc din greutate. Si poate o sa reincep sa dorm si eu ca omul, 7-8 ore pe noapte, la ore normale nu intre 5 si 10 dimineata. Asa poate o sa inteleg odata pentru totdeauna ca sanatatea, e mai importanta decat toate.

Iar daca va inchipuiti ca ma las de meserie, va anunt ca astazi am iesit pe teren! Recunosc ca iesirea m-a cam obosit iar restul zilei nu prea am fost bun de nimic, dar ma descurc. Pentru ca de meserie nu ma las, asa cum nu m-am lasat nici cand am facut ulcer, nici cand am facut pneumonie.

P.S: stie cineva o vrajitoare care desface farmece ?

Share/Save/Bookmark

Despre incredere

Un bun prieten, manager de agentie imobiliara, imi spune( si imi repeta de cate ori are ocazia), ca in imobiliare vinzi si cumperi incredere. Dupa ce am analizat afirmatia lui, am ajuns la concluzia ca are dreptate. Este intradevar nevoie ca un proprietar sa iti acorde increderea lui, atunci cand te imputerniceste sa ii vinzi proprietatea. Pentru multi, acea proprietate este bunul lor cel mai de pret, motivul pentru care au trudit ani de zile pentru a face rost de bani, sau si mai multi ani pentru a plati ratele aferente. Cu siguranta, banii care rezulta din tranzactia respectiva, sunt definitorii pentru viitorul acelui om. Si pentru cei care au riscat si au facut o investitie intr-o proprietate, banii sunt la fel de importanti. Unii au renuntat la concedii, masini scumpe sau un trai zilnic mai imbelsugat, din dorinta de a isi asigura un venit ulterior mai consistent. Altii, au incercat sa isi asigure viitorul copiilor.
Indiferent care este motivul vanzarii, momentul in care un agent imobiliar primeste acordul proprietarul pentru a se ocupa de vanzarea proprietatii, este unul extrem de important. Atesta faptul ca a capat increderea si respectul proprietarului.
Pentru ca, in Romania, sistemul imobiliar are extraordinar de multe lacune, se intampla nu de putine ori ca manifestarea increderii intre parti, sa nu capete si o forma scrisa. Stiti cu totii ca, sunt inca putini clientii care accepta semnarea unui contract cu o agentie imobiliara. De multe ori, este o conventie care convine ambelor parti: vanzatorul are incredere in agent,  dar nu suficient de multa incat sa si semneze un contract cu acesta, iar agentul, are incredere ca poate vinde proprietatea, dar nu suficienta incat sa isi asume niste obligatii contractuale. De aici si pana la dezastru, sunt foarte putini pasi! Pentru ca, intermedierea deschisa, sistemul majoritar de lucru in domeniul imobiliar, este plin de lacune. Dar sa dezvoltam concret:

Domnul Alexandru, este agent imobiliar. Cu o varsta respectabila(peste 50 de ani), parul alb si calitatile unui om trecut prin viata, nu ii vine greu sa castige increderea si respectul unui client. Mai ales a unui proprietar, care vede in dansul un om matur, competent si capabil sa se ocupe de vanzarea proprietatii sale. Astfel incat, atunci cand o garsoniera in Dristor, zona de activitate a domnului Alexandru, apare la vanzare, acesta se prezinta la proprietate sa cunoasca atat proprietatea cat si proprietara. Doamna „Popescu”(din motive de confidetialitate, nu ii voi utiliza numele adevarat), angajata intr-o respectabila banca, persoana cu o educatie aparte si putin trecuta de 35 ani, apreciaza vizita domnului Alexandru, precum si interesul acestuia pentru proprietate. Desi initial incercase vanzarea in sistem FSBO(direct de la proprietar), odata ce l-a intalnit pe domnul Alexandru, a gasit de cuviinta ca serviciile acestuia sunt destul de bune incat sa accepte ca dansul sa se ocupe de vanzarea garsonierei. Domnul Alexandru, incantat de relatia creata, dar si de proprietate, face din vanzarea garsonierei, scopul sau primordial pentru urmatoarea perioada. Convine asupra pretului de vanzare cu doamna Popescu, stabileste impreuna cu aceasta marja de negociere, metodele potrivite de promovare, intervalul de vizionari potrivit, etc. Discuta bineinteles si despre valoarea serviciilor dumnealui si bineinteles, doamna Popescu accepta bucuroasa sa plateasca munca depusa de domnul Alexandru, bineinteles doar in caz de succes(in speta tranzactionarea proprpietatii), la o valoare negociata de 2 % plus TVA. Domnul Alexandru, cunoscand sistemul de reprezentare exclusiva, incearca sa ii prezinte avantajele sistemului. Cum doamna Popescu, fusese deja contactata si de alte agentii, ezita in a accepta aceasta varianta, preeferand sistemul de intermediere deschisa. Cel putin momentan. Domnul Alexandru cedeaza la randul sau usor si accepta sa lucreze in sistemul agreat de vanzatoare, uitand ca, pana si in sistemul de intermediere deschisa, e musai semnarea unui contract de prestari  servicii. Probabil, fiind convins ca in scurt timp, doamna Popescu va agrea semnarea unui mandat de reprezentare, nu a vrut sa se complice cu doua contracte.

Imediat dupa prima intalnire, domnul Alexandru incepe promovarea proprietatii. Se foloseste de toate canalele de promovare aflate la dispozitia dansului, investeste banii sai si ai companiei la care lucreaza, pentru a promova oferta. Desi proprietatea se afla si in portofoliul altor agentii, domnul Alexandru este singurul care se ocupa serios de treaba. Tocmai datorita acestui aspect, curand incep sa apara si rezultatele: primele vizionari. Dupa doua saptamani de promovare intensa si vizionari constante, apar si primele semne de achizitie. Unul dintre vizitatorii proprietatii solicita o revizionare, anuntand ca doreste si o negociere de pret, la revizionare. Bineinteles, se ajunge la momentul asteptat de toata lumea. In casa, cumparatorul isi manifesta intentia clara de a cumpara proprietatea, insa la un pret cu 4.000 Euro mai mic decat cel afisat. Si de aici, incepe distractia! Domnul Alexandru, in calitatea sa de intermediar, trebuie sa fie echidistant, sa nu favorizeze nici una dintre parti, nu de alta dar, amandoua partile il platesc. Negocierea se desfasoara anevoios si se scurg mai mult de doua ore pana cand cele doua parti ajung la un consens. Ca de obicei, cererea si oferta se intalnesc la jumatate! Pretul fiind stabilit, se discuta valoarea avansului si se stabileste data semnarii antecontractului. Intalnirea se termina intr-o nota optimista, fiecare parte implicata fiind multumita de rezultat. Urmeaza semnarea, peste doua zile, din motive obiective ce tin de programul partilor si necesitatea contactarii notariatului.

Ei bine, pana aici toate bune si frumoase….Oare ? A doua zi, domnul Alexandru face demersurile pentru stabilirea ultimelor detalii. Dupa ce termina, contacteaza din nou vanzatoarea, pentru informarea  de rigoare. Din vorba in vorba, telefonic, apare in discutie comisionul domnului Alexandru. Saracul domn Alexandru, a fost aproape de un preinfart atunci cand, doamna Popescu l-a anuntat sec ca a reevaluat serviciile dansului, la valoarea de 1 % inclusiv TVA, din valoarea proprietatii!!! Da, chiar daca initial discutia a fost purtata pentru 2 % +TVA. Atunci, doamna Popescu nu avea clientul hotarat sa cumpere si nici antecontractul stabilit. Nu stia nici cum sa isi gaseasca singura cumparator si nici timpul necesar pentru acest lucru(dovada ca oferta statuse ceva timp in sistemul FSBO, fara nici un rezultat). Totodata, doamna Popescu, nu isi asumase nici un angajament scris privind comisionul pe care il va plati domnului Alexandru pentru serviciile sale, astfel incat i s-a parut foarte convenabil pentru dansa sa revina asupra deciziei initiale!

Asa se face ca, domnul Alexandru s-a gasit intr-o situatie ingrata: dezamagit de catre o persoana pe care o considerase onesta si de incredere,  osciland intre a renunta la tranzactionarea proprietatii si redirectionarea cumparatorului catre alta proprietate, sau acceptarea situatiei si continuarea tranzactiei  in conditiile date.In prima varianta, cel mai mult ar avea de pierdut chiar doamna Popescu, care ar fi deposedata de singurul cumparator interesat de proprietate in doua saptamani de promovare intensa a proprietatii si la o medie de aproximativ 10 vizitatori. Ghiciti care varianta a fost preferata ?

Morala povestirii :
Dragi agenti imobiliari, daca clientii vostri au suficienta incredere incat sa va incredinteze vanzarea proprietatii dumnealor, cu siguranta vor avea destula incredere incat sa puna si in scris sub semnatura, aceasta incredere.
Dragi proprietari, daca considerati ca, sistemul de intermediere deschisa, este cel mai potrivit in care sa va vindeti proprietatea, daca  sunteti de parere ca este suficient ca proprietatea dumneavostra sa apara in baza de date a 20 de agentii pentru a si vinde proprietatea, va inselati. Daca considerati ca sistemul 1 agentie=1 client, 5 agentii=5 clienti, este adevarat, iarasi va inselati. Daca considerati ca agentii imobiliari sunt doar niste marionete care pot fi „cumparate’’ pe doi lei: VA INSELATI!
Pentru cei seriosi, care chiar au nevoie de un agent imobiliar bun care sa le stea alaturi, va recomand sa incercati sistemul de reprezentare exclusiva. Merita, va garantez!
Pentru toata lumea : ce e scris, e sfant! Semnarea unui contract, este cea mai buna dovada de incredere, pentru ambele parti.

P.S: pentru cei dintre voi care aveti in baza de date, o garsoniera in Dristor, pe Ramnicul Valcea, la etajul 7, cred ca ati identificat-o pe doamna „Popescu”. Sfatul meu, ar fi si sa o evitati, avand in vedere „seriozitatea’’ dansei. Gasiti datele dansei si in „Lista Neagra”.

Share/Save/Bookmark

Cauta
info
Ultimele Comentarii
e super articol adevarat daca nu te zbati si nu esti ferm nu poti face bani
@Marin Catalin: Foarte corect! Lucrez in domeniul imobiliar si stiu: Supararea Vanzatorilor = Bucuria Cumparatorilor (cei care nu au nevoie de imprumu...
Subscriu si plagiez informatiile daca mi se permite, sunt puncte foarte bune de care ne lovim zilnic, sau ii trimit aici. Trebuie adaugata "solutia" d...
Marin Catalin on
10-Episodul III: Pretul
Da, e ok articolul.Treaba e ca o simpla constatare a vietii dtale de agent imobiliar sau de patron in imobiliare.Daca darea in plata intra in vigoare ...
Din păcate... never-ending story! :)
Blog IMOPEDIA
Imopedia RUN
20-Sep-2012
Asigurarea obligatorie a locuințelor s-a transformat într-un concept atât de superfluu încât parcă orice discuție trece pe lângă urechile celor care ar trebui să fie dire
Bloguri AFILIATE IMOPEDIA
Dragos Dragoteanu
18-Feb-2019
In Romania nu exista numai impredictibiliate fiscala. Exista si una a profiturilor. Altfel spus, companii private romanesti si straine, ani la rand, nu au putut sa-si prezica "nor
Adrian Crivii
01-Jan-1970
Tag-uri
RSS Feed
Subscribe in NewsGator Online Add to netvibes Subscribe in Bloglines Add to Google Reader or Homepage Powered by FeedBurner