Preşedintele notarilor vorbeşte despre felul în care criza econimică a afectat tranzacţiile imobiliare, despre câţi bani se pot câştiga din această activitate şi despre noul Cod civil.

Un milion de euro pe an din notariat? Nu se poate!Ne-am întâlnit cu Dumitru Viorel Mănescu în biroul său aflat într-o frumoasă casă boierească din Bucureşti. O casă ridicată pe la 1865 şi construită atât de solid încât nu are nici astăzi nevoie de lucrări de consolidare. Dar şi o casă cu o poveste a ei.

 Până să fie recuperată de foştii proprietari de la care Uniunea Notarilor a cumpărat-o, casa a adăpostit Editura Cartea Românească, al cărei director a fost scriitorul Marin Preda, din 1970 şi până la moartea sa prematură, în 1980.

Multe s-au păstrat din casa originală. Uşile capitonate din piele, un superb candelabru din sticlă de Murano, alte decoraţii interioare. Dumitru Mănescu spune că  este un caz fericit printre casele vechi ale Bucureştiului. „Se cunoaşte că aici au stat intelectuali", conchide el.

Ovidiu Nahoi: Domnule preşedinte, ca lider al breslei dumneavoastră, aveţi o imagine asupra numărului de tranzacţii, un bun indicator al activităţii economice. De aceea vă întrebăm: sunt semne de ieşire din criză?

În ultima vreme pare că ar fi o uşoară redresare, dar nu una semnificativă. De exemplu, în luna iunie, activitatea a scăzut cu 70 la sută. Există acum programul Prima Casă, care poate va relansa puţin piaţa imobiliară. Dar, din nefericire, în momentul în care constructorii au auzit de acest program, imediat au început să salte preţurile. Dar statul garantează la 60.000 de euro. Dacă preţul creşte cu 10.000 de euro, cine nu a avut casă nu mai poate să suporte diferenţa.

 Ion M. Ioniţă: Aveţi relaţii cu notarii din alte ţări pentru a afla ce se întâmplă acolo?

Unele ţări, cum ar fi Franţa, Italia, par să fi trecut de momentul critic. Dar în Europa Centrală şi de Est merge mai greu. În America este criză de doi ani, la noi a început de-abia în octombrie-noiembrie.

I.M.I.: Atunci aţi simţit pentru prima dată că se întâmplă ceva rău?

Da, în octombrie-noiembrie 2008. Ianuarie 2009 a fost o lună moartă. La fel, februarie. În martie-aprilie s-a mers din inerţie. Constructorii făcuseră antecontracte pe când nu era criză. Între timp au încasat avansul, au predat construcţiile şi au finalizat contractele. Dar nu a fost o creştere reală, erau acte încheiate cu mult timp în urmă, când nu era criză în România.

O.N.: Vedeţi vreo speranţă prin toamnă?

Eu cred că da. Dar şi oamenii trebuie să lase pretenţiile mai jos. Şi constructorii, şi intermediarii, chiar şi notarii.

O.N.: Dar şi dumneavoastră sunteţi acuzaţi că impuneţi comisioane mari.

Toată lumea ne judecă pe noi. Dar mergeţi la o agenţie imobiliară. Cât e comisionul? Trei la sută la vânzător, trei la sută la cumpărător. Şi acolo calculul se face la preţul real al tranzacţiei. Acolo nu poţi minţi. Apoi, la notar se plăteşte după grila notarială, mai mică decât preţul de pe piaţă. La noi declară mai puţin. Deci, toată lumea trebuie să fie mai moderată. Eu cunosc cazuri în care un apartament pe litoral s-a vândut cu 7-8.000 de euro metrul pătrat.

Un milion şase sute de mii de euro un apartament de două sute de metri pătraţi. Enorm! La Moscova, o garsonieră în Piaţa Roşie ajunsese la 300.000 de euro. În Bucureşti, pe Dorobanţi, o garsonieră era 200.000 de euro. Aţi văzut cum arată o garsonieră pe Dorobanţi? Cred că sunt cele mai mici din Bucureşti, de 25-30 de metri pătraţi. Eu acum chiar cred că era necesară o asemenea criză, ca să aşeze lucrurile pe baze mai aproape de realitate.

I.M.I.: Totuşi, oamenii spun că îi costă mult şi actele la notar.

O să fiu foarte sincer. Pe mine nu mă ţine la birou faptul că pot să dau un tun cu un act şi după aceea să stau degeaba un an. Pe mine mă ţin actele mici, multe şi nu foarte costisitoare. Noi nu avem birouri de afaceri. Onorariile noastre sunt stabilite de Ministerul Justiţiei.

Sursa

13 July 2009