Românii plătesc sute de taxe anual, pentru achitarea cărora pierd nepermis de mult timp la ghişee. Înlesnirile fiscale s-au transformat într-o promisiune permanentă pentru toate Guvernele care s-au succedat în ultimii ani. Multe taxe au fost anulate şi apoi reinstaurate, dar un anume set de impozite, cunoscut drept „impozitele aberante”, a rămas neatins de-a lungul timpului. Românii continuă să plătească impozit pe şanţ, apă de ploaie şi chiar pe orarul magazinelor.
România s-ar putea înscrie cu succes pe lista recordurilor în materie de taxe aberante. În
urmă cu trei ani, existau nu mai puţin de 491 taxe parafiscale. Între timp, numărul lor a scăzut la 263, iar oficialii Guvernului au promis în mod repetat că se va ajunge la doar 100 impozite.
Dificilă misiune, dat fiind faptul că este vorba despre taxe care nu se regăsesc în Codul Fiscal, ci sunt impuse de diferite autorităţi naţionale sau locale.
„Primăriile locale sunt, de cele mai multe ori, locul în care se petrec aceste schimbări. Edilii trag cât pot să aibă încasări cât mai mari la buget. Paradoxul stă însă în faptul că, de multe ori, administrarea lor costă mai mult decât se încasează de pe urma lor. Îşi dau seama, le scot, dar România îşi perpetuează astfel imaginea de unul dintre cele mai instabile medii de afaceri din lume”, arată Rodica Sănduleţ, avocat specializat în taxe şi impozite.
România este în urmă cu câteva zeci de ani, la sistemul de impozitare
De altfel, acestea sunt şi motivele pentru care România este la sfârşitul listei în Raportul Paying Taxes: în 2011, am ocupat locul 151 dintr-un total de 183 de ţări. Performanţele ţării noastre sunt dintre cele mai slabe la toate capitolele, atât de formă, cât şi de conţinut. Nu numai că taxele noastre sunt inutile şi instabile, că nu avem încă un sistem informatic, dar se taxează situaţii absolut surprinzătoare, pentru specialiştii din ţările civilizate.
„Cele mai multe taxe sunt pe muncă. Este vorba despre 84 biruri pentru cei care muncesc. Au existat promisiuni de schimbare, dar departe de concretizare. Adesea acestea au apărut în perioadele electorale sau preelectorale”, continuă Rodica Sănduleţ.
Proprietăţile multiple au ţinut primul rând din lista schimbărilor mai mulţi ani la rând. S-au implementat, s-au anulat şi s-au modificat mai multe forme ale acestui impozit. Miza era mare: majorarea cu 300% a impozitului pentru cei care deţin mai multe proprietăţi. Varianta care funcţionează acum se referă la o impozitare diferenţiată, de până la 300%, în funcţie de numărul de proprietăţi.
Taxa pe şanţ, pe linişte, dar şi pe gălăgie, numai câteva exemple de taxe aberante
Lista taxelor aberante continuă cu taxa radio şi TV, care este inclusă în preţul facturii la lumină şi este obligatorie pentru fiecare cetăţean sau firmă, fie că deţine sau nu aceste receptoare radio sau TV. Taxa pe apa de ploaie este în continuare în vigoare şi se referă la colectarea şi transportarea ploii. În unele oraşe, această taxă este de ordinul a câteva zeci de bani pe metrul cub de apă, dar în alte părţi se poate ajunge şi la 3 lei pentru fiecare metru cub de apă.
Taxa pe şanţ continuă această listă. În mai multe oraşe, constructorii care sapă un şanţ trebuie să vireze la primărie o taxă de până la 2 lei/metru/zi. O măsură lesne de înţeles în vremuri de boom imobiliar, dar nu tocmai justificată în această perioadă.
Tot în contradicţie cu stimularea economiei naţionale este şi taxa pe orarul magazinelor. Sunt oraşe în care firmele plătesc spre Primărie până la 200 lei pentru a li se aproba orarul de activitate şi încă 100 lei pentru prelungirea acestei aprobări.
Pentru a trece Dunărea, trebuie să plătim o taxă de 10 euro, iar pentru a traversa câteva sute de kilometri de autostradă care urmează să fie finalizaţi în România, se vorbeşte deja despre o taxă de 5 euro pentru fiecare 100 kilometri.
Cu adevărat bănoase sunt taxele pe artificii. Astfel, firmele care oferă astfel de servicii pentru orice tip de eveniment, trebuie să plătească anual către autorităţile locale o taxă de 200 lei pentru fiecare minut de spectacol. Aşadar, pentru un show de 10 minute, încasările se ridică la 2.000 lei. Acest lucru se traduce, evident, într-un cost mai mare şi pentru client.
Iar dacă pentru artificii, autorităţile dau vina pe deranjul pe care îl provoacă gălăgia, în paralel se practică şi impozitarea pe linişte. O altă taxă care poate urca până la 2.000 lei/an şi care este menită să asigure plata gardienilor publici.
Iar aceasta este doar lista scurtă a taxelor aberante din România. Discuţiile despre simplificarea taxelor rămân doar un subiect la modă, atât pentru cei care au nevoie de asemenea măsuri, cât şi pentru cei care fac legile.
CITEȘTE ȘI Clienţii cu câştiguri din drepturi de autor, dividende sau chirii sunt sperietoarele băncilor
28 August 2012
