Măsurătorile topografice ofereau, în urmă cu ani de zile, informaţii legate doar de suprafaţa, vecinătăţile şi deschiderile unui teren. În prezent, tehnologia permite obţinerea unor date complexe, în format digital, accesibile tuturor categoriilor de proprietari sau clienţi. Iar întregul proces depinde de un aparat ce pare a fi o simplă jucărie.

30435-foto_homepage.jpgTehnologia actuală oferă noi oportunităţi proprietarilor de terenuri sau clienţilor interesaţi de achiziţie: cu ajutorul ortofotoplanurilor, aceştia pot obţine informaţii clare şi obiective despre o anumită zonă. Nu oricine putea avea acces la astfel de date până acum, procedurile fiind extrem de costisitoare, deoarece metodele clasice implicau zborul de avioane încărcate cu echipament de fotogrametrie sofisticat. Din cauza costurilor, materiale de acest tip erau disponibile doar marilor companii sau instituţiilor cu bugete generoase.

„În prezent, ortofotoplanul este accesibil pentru o gamă largă de utilizatori (administraţii publice, companii tehnice şi chiar simpli cetăţeni). Se obţin astfel informaţii vizuale precise şi clare asupra unui teritoriu, accesibile nu doar specialiştilor”, detaliză reprezentanţii Geodis.

Ortofotoplanurile, hărţi foto ce prezintă detaliat situaţia unui teren

Adesea, ortofotoplanurile sunt confundate cu clasicele imagini aeriene, însă specialiştii atrag atenţia că este o mare diferenţă între cele două: ortofotoplanul este o hartă, iar în orice punct am privi, imaginea este perfect perpendiculară, datorită softului ce corectează fiecare imagine (proces numit orto corecţie). În schimb, pe o imagine aeriană nu s-ar putea face măsurători, iar imaginea nu este perpendiculară în orice punct, astfel că vom vedea şi clădiri din lateral.

„Ortofotoplanurile sunt hărţi foto cu un avantaj major: prezintă situaţia din teren din momentul prezent. Cu ajutorul sistemului nostru, putem produce ortofotoplanuri şi modele digitale de elevaţie, acestea din urmă fiind reprezentarea digitală a topografiei terenului – practic, fiecare pixel conţine o coordonată în trei dimensiuni. Pe ortofotoplanuri poţi măsura cu precizie coordonatele, suprafeţele, distanţele, perimetrele şi unghiurile (practic, orice măsurătoare în două dimensiuni), iar pe modelul digital de elevaţie (DEM), poţi măsura înălţimi, volume, pante, profile de teren (terenul în secţiune), linii de contur”, explică Lucian Vuicin, director de operaţiuni în cadrul Helicam GeoSpatial Systems.

Astfel de măsurători oferă informaţii valoroase şi eficientizează activitatea celor care au nevoie de planuri detaliate ale unei anumite zone, fiind utile în nenumărate domenii, de la arhitectură şi construcţii, până la agricultură, transporturi sau turism. În timp ce companiile din mediul privat se folosesc de tehnologiile prezentului, autorităţile de la noi sunt încă reticente şi continuă să aloce un buget similar unor sisteme de vechi de zeci de ani.

„Principala problemă pe care am observat-o la administraţiile locale este faptul că nu cunosc situaţia din teren, de exemplu construcţiile neautorizate. De asemenea, orice proiect este prezentat sub formă de linii, pe nişte planşe albe, care nu sunt uşor de înţeles şi nu prezintă situaţia reală şi totală din teren”, completează reprezentantul Helicam.

Întregul proces, desprins dintr-un film SF al secolului trecut

Ceea ce în urmă cu câteva decenii părea o idee fantezistă, astăzi este o realitate cotidiană: măsurătorile se realizează cu ajutorul unui aparat de zbor fără echipaj uman, denumit „dronă”, ce se deplasează autonom, conform unui plan de zbor prestabilit. Pentru o acurateţe centimetrică, înaintea zborului pe zona ţintă se stabilesc nişte puncte de control, măsurate cu aparatură topo, care apoi se marchează. Aceste markere trebuie să apară în imagini pentru ca, în faza de procesare, coordonatele acestora se declară softului ca şi etalon, explică specialiştii.

  • Se determină zona ţintă şi se creează planul de zbor, care se încarcă în autopilot
  • În timpul zborului, drona capturează imagini care se suprapun 70% una peste cealaltă şi înregistrează poziţia geografică a fiecărei capturi
  • După aterizare, se downloadează imaginile şi datele din autopilot, după care se corelează, cu ajutorul unui soft de pre-procesare
  • Procesarea imaginilor se face cu ajutorul unor programe de ultimă generaţie şi implică trei paşi importanţi: alinierea imaginilor cu ajutorul punctelor comune între acestea (rezultatul fiind un nor de puncte); reconstrucţia geometrică prin care se calculează poziţia tri-dimensională a fiecărui punct (rezultatul fiind un model tri-dimensional); exportarea rezultatelor în formate compatibile cu softurile de analiză/proiectare

Sistemul este eficient pentru suprafeţele sub 100 kmp şi, fiind de înaltă rezoluţie, oferă o calitate inaccesibilă pe piaţa civilă, până acum. Beneficiile incontestabile ale acestei metode de măsurare sunt date de calitatea şi cantitatea datelor topografie, precum şi înalta rezoluţie a hărţii foto. Cu metodele de măsurare topo clasice, pentru a obţine astfel de cantitate şi calitate de date (dar fără imagini) pentru 1 kilometru pătrat, ar fi nevoie ca staţia GPS să fie pusă în aproximativ 10 milioane puncte, ceea ce este imposibil, subliniază specialiştii.

„Materialele se pot obţine foarte repede. O scanare de foarte înaltă rezoluţie, să zicem de 3cm/pixel, durează 30 minute, iar timpul de procesare este de o zi. Un client grăbit ar avea acces la date de pe o zi pe alta sau în câteva zile”, conchide reprezentantul Helicam GeoSpatial Systems.

PE ACEEAȘI TEMĂ: Viitorul mallurilor, influenţat de telefoane inteligente şi tablete

 

 

22 mai 2013