Paradox ipotecar: executarea clienţilor bun-platnici

O clauză din contractele majorităţii băncilor le permite acestora să execute silit chiar şi proprietăţile clienţilor cu rata la zi, dacă valoarea de piaţă a ipotecii scade prea mult.

Contractele incheiate de bănci cu persoanele fizice care au luat împrumuturi garantate permit instituţiilor de credit să „penalizeze" clienţii, în cazul în care valoarea ipotecii aduse ajunge să valoreze mai puţin decât creditul.

Acest lucru se întâmplă prin intermediul unei clauze care defineşte „garanţia neacoperitoare", clauză care, în final, îl poate lăsa pe creditat chiar fără casa pusă drept ipotecă. 

„O astfel de clauză există în aproape toate contractele de credit ipotecar concepute de bănci", spun reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Instituţia a primit mai multe reclamaţii care invocă principiul „clauzei abuzive" sub această formă. Mai multe bănci din România ne-au confirmat, la rândul lor, faptul că în contractele de credit există o prevedere care reglementează măsurile ce pot fi luate în cazul în care valoarea garanţiei imobiliare aduse ajunge să fie mai mică decât soldul creditului.

„Avem o astfel de prevedere. Este şi normal să fie aşa. Nu a fost activată însă până acum", spun reprezentanţii Bancpost. Existenţa clauzei ne-au confirmat-o şi Raiffeisen Bank (pentru situaţii „extreme", după cum a precizat), UniCredit Ţiriac şi Piraeus Bank, reprezentanţii acestor bănci caracterizând-o ca normală sau „de bun-simţ".

În momentul în care, din cauza căderilor de pe piaţa imobiliară, valoarea ipotecii ajunge să fie mai mică decât datoria clientului către bancă, instituţia de credit este îndreptăţită prin contract să ia măsuri. Într-o primă fază, banca încearcă să rezolve problema pe cale amiabilă, adică prin metode specifice cum ar fi reeşalonarea, rescadenţarea sau refinanţarea creditului. De asemenea, clientului i se oferă posibilitatea de a rambursa anticipat împrumutul fără a plăti comision. Dacă nici una dintre metodele expuse mai sus nu funcţionează, banca poate trece la rezilierea contractului de credit şi, ulterior, la executarea silită a garanţiei.

Sunt însă cazuri în care banca ia alte măsuri, cum ar fi majorarea dobânzii.   În această situaţie se află A.S. din Baia Mare, care, în mai 2007, a contractat un credit de nevoi personale cu garanţie imobiliară, în valoare de 77.800 de franci elveţieni (circa 47.000 de euro) pe o perioadă de 30 de ani de la o bancă importantă din România. În acel moment, dobânda percepută de bancă era calculată potrivit formulei LIBOR la trei luni+4%, adică 4 puncte peste dobânda medie la francul elveţian. În aprilie 2009, după ce omul a plătit constant şi fără întârzieri ratele, a fost anunţat de bancă asupra faptului că trebuie să suporte o majorare cu două puncte procentuale a dobânzii.