Cei mai bogaţi oameni din lume îşi ascund banii în conturi offshore a căror valoare se ridică la circa 21.000 miliarde dolari, arată un studiu realizat pentru The Observer. Oamenii de afaceri din întreaga lume exploatează minusurile legislaţiilor fiscale, astfel că valoarea totală a economiei offshore este echivalentă cu PIB-urile adunate ale SUA şi Japoniei.

25739-paradis_fiscal.jpgBăncile de investiţii private din întreaga lume au dirijat circa 21.000 miliarde dolari (peste 17.000 miliarde euro) către paradisuri fiscale, precum Elveţia sau Insulele Cayman, arată un studiu comandat de organizaţia Tax Justice Network, realizat cu ajutorul datelor puse la dispoziţie de Banca pentru Reglemente Internaţionale şi de FMI.

Valoarea totală a banilor exportaţi către paradisurile fiscale aproape că s-a triplat în ultimii şapte ani, susţine expertul James Henry, fost economist-şef al firmei de consultanţă McKinsey. În raportul realizat pentru The Observer, acesta arată că primele zece instituţii financiare din lume (printre care UBS şi Credit Suisse în Elveţia, precum şi Goldman Sachs din SUA) au administrat în anul 2010 fonduri în valoare de circa 6.250 miliarde dolari (peste 5.100 miliarde euro), faţă de 2.343 miliarde dolari (circa 1.920 miliarde euro), în urmă cu cinci ani.

Paradisurile fiscale afectează cel mai rău statele în curs de dezvoltare

Pentru numeroase state în dezvoltare, valoarea totală a capitalului care a ieşit din economiile lor în ultimii 50 ani depăşeşte datoriile externe, astfel că existenţa acestor bani ar reporni motoarele economiilor acestor ţări. În loc să fie reinvestiţi local, banii au mers către conturi bancare offshore, cu precădere din statele bogate în petrol.

  • În ultimii 20 ani, din Rusia au ieşit circa 781 miliarde dolari (640 miliarde euro)
  • Arabia Saudită a pierdut fonduri în valoare de aproximativ 307 miliarde dolari (peste 251 miliarde euro)
  • Din Nigeria au plecat circa 306 miliarde dolari (aprox. 250 miliarde euro)

Paradisurile fiscale au fost vânate de guvernele membre G20 cu mai multe ocazii, mai ales după criza începută în 2008, deoarece politica secretului bancar a fost privită ca un factor suplimentar de amplificare a instabilităţii financiare. Însă puţine sunt ţările care sunt de acord să ofere autorităţilor fiscale din străinătate informaţii în legătură cu conturile bancare ale clienţilor din ţara respectivă.

CITEŞTE ŞI: Topul paradisurilor fiscale la nivel mondial

 

23 iulie 2012