Campania de asigurări obigatorii pentru locuinţe a fost un eşec, o dezamăgire şi, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar schimba mai multe lucruri. Aceasta este poziţia lui Marius Bulugea. Directorul General PAID este de părere că numărul şi aşa dezastruos de asiguraţi nu va creşte printr-o campanie susţinută de amenzi, ci mai degrabă cu vorba bună. Iar primăriile sunt, din punctul lui de vedere, responsabile pentru faptul că nu au reuşit să îi motiveze pe cetăţeni. Un interviu marca IMOPEDIA.ro.

20262-asigurari-locuinte.jpgAveţi o numărătoare la zi a asigurărilor? A mai crescut numărul de la 5 august, termenul legal pentru începerea campaniei de amenzi?

Sigur, sunt cam 820.000 de asiguraţi, în procente asta înseamnă 9,6%. Adică a mai crescut puţin, pe ultimii metri şi-au mai încheiat oamenii asigurările, dar nu este ritmul la care ne-am aşteptat. E un procent foarte mic. Acum, în funcţie de activitatea primăriilor, s-ar putea ca ritmul să mai crească, dar nu mult.

Ce pot face primăriile?

Tacticile primăriilor sunt total greşite, apreciez eu. Punctele lor de vedere privind aplicarea sau nu a amenzii sunt eronate. Nu amenda este scopul legii. Cei din fruntea administraţiei ar putea să aibă un cu totul alt comportament faţă de cei pe care îi conduc, şi anume să le explice foarte clar că, în cazul acestor trei dezastre naturale, legea nu mai permite despăgubire, dacă nu ai asigurare. Bugetul naţional este sărăcit oricum şi orice solicitare a unui păgubit fără asigurare, ar face ca acesta să nu mai poată primi bani pentru reparația prejudiciilor, nici de la Consiliile Județene, nici de la cele locale. Iar înţelegerea acestui lucru înseamnă, în primul rând, cunoaşterea esenţei acestei legi. Bineînţeles că vor fi şi oameni care vor spune „nu am bani” sau „nu vreau să plătesc asigurarea”. Atunci se poate trece la măsura pe care legea ţi-o permite. Dar aceştia s-ar putea să fie foarte puţini.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a anunţat că numărul asigurărilor facultative, cumulat cu cele obligatorii, a ajuns la peste 40%. Ironic, se pare că toată campania de conştientizare pe care aţi făcut-o, a stimulat mai degrabă segmentul asigurărilor facultative.

Da, aşa este, modificările aduse la lege anul trecut au dus la aceste rezultate. În orice caz, cifra totală, de peste 40%, este un succes. Asigurările facultative au un sistem în România de peste 60 de ani, dar din 1950, când a fost instituit ADAS, asigurările facultative nu au depăşit 10-15%. Cât despre rezultatele PAID, eu consider că am aplicat legea cât se pote de bine. Am încercat să ne facem cunoscuţi, nu prin bugete foarte mari, pentru că în cazul PAID banii sunt alocaţi aproape în totalitate daunelor. Pentru asta existăm. Nu ne putem lansa în nişte campanii de publicitate şi oricum este un non-sens, fiind vorba despre o lege obligatorie. La fel cum oamenii cu maşini ştiu că trebuie să îşi plătească asigurarea, aşa ar trebui să fie şi în cazul locuinţelor.

Vorbiţi despre o cultură a asigurării obligatorii, este clar că nu există încă. Concret, cum se manifestă acest lucru?

Exemplele cele mai recente sunt din judeţul Sibiu, acolo unde am plătit prima daună totală. Am fost personal în Valea Avrigului, unde au fost două daune totale şi cinci case asigurate, deci în total şapte proprietăţi. Una singură a deţinut poliţă de asigurare, este foarte puţin. Să nu mai spun de localităţile învecinate, unde din 2.600 de proprietăţi, erau 55-60 poliţe. În acele comune nu am avut nicio avizare, deci legea nu şi-a atins scopul pentru că acoperirea este mult prea mică. Acolo unde nu există asigurările obligatorii încheiate, fiţi siguri că nu au cultura necesară să încheie asigurările facultative. Aceste asigurări facultative se încheie în zonele unde oamenii au cultură, au şi un nivel pecuniar corespunzător, iar ceilalţi nu fac altceva decât să aibă un comportament de asistat social. Adică după ce se produce catastrofa, toată lumea se lamentează, se întoarce către stat şi întreabă de ce nu i se dă, „statul trebuie să îmi dea". Ei bine, nu mai este aşa. Trebuie să înţelegem că statul nu mai poate să ofere nimic, nimănui.

Este un eşec, o dezamagăre pentru dumneavoastră, programul de asigurare obligatorie până acum? Simţiţi că aţi fi putut face ceva pentru a merge mai bine totul?

Este un eşec. Nu mă aşteptam la mare lucru, dar un procent de 15-20% era satisfăcător. Aş fi vrut ca primăriile să îşi informeze mai bine locuitorii, aş fi vrut să nu fi existat aceste confuzii care au apărut în lege, cu termenele de aplicare a amenzilor. S-a înţeles acest fapt ca o obligativitate sau neobligativitate. În momentul în care s-a amânat amenda, românii au spus că „nu mai suntem obligaţi să încheiem asigurări”.

CITEŞTE ŞI


9 August 2011