Una dintre cele mai sărace şi rău-famate ţări ale lumii poate oferi o lecţie remarcabilă de urbanism, siguranţă şi design. Birmania a reuşit să construiască de la zero, în doar câteva luni, un oraş spectaculos nu doar în design, cât şi în organizare. Oraşul este mai degrabă o fortăreaţă militară, care pe timp de pace oferă locuitorilor tot confortul necesar. Totul este împărţit pe zone şi codat pe culori, există autostrăzi cu opt benzi pe sens, buncăre şi tuneluri subterane dar şi parcuri, malluri, cinematografe, chiar şi o grădină zoologică care include trasee de safari şi zone special climatizate pentru a găzdui pinguini. Un singur lucru lipseşte din acest oraş: locuitorii. Gradul de ocupare al oraşului abia dacă atinge 5%.

34436-catedrala-naypyidaw.jpgNaypyidaw, sau Oraşul Soarelui, a devenit capitala Birmaniei în anul 2006. Oficialii militari spun că mutarea capitalei a fost una strategică, pentru că vechea capitală devenise prea aglomerată. În plus, capitala trebuia să fie mai aproape de centrul ţării şi să nu fie aşezată pe malul mării, astfel încât să nu fie supusă invaziilor cu trupe amfibii. Grija pentru siguranţa naţională pare credibilă, într-o ţară cunoscută mai ales pentru conflictele militare şi traficul de droguri. Locuitorii ţării au însă explicaţii complet diferite pentru mutarea capitalei. Mulţi sunt de părere că aceasta a fost o strategie de a scăpa de nenumăratele demonstraţii care erau ţinute frecvent în vechea capitală, Rangoon. Fortăreaţa nou construită nu permite accesul oricui. Altă legendă locală susţine teoria că mutarea este una făcută exclusiv din superstiţie. Locuitorii spun că liderul militar de atunci, Than Shwe, cunoscut drept extrem de superstiţios, a fost sfătuit de astrologi să părăsească de urgenţă Rangoon, pentru că un atac al americanilor este iminent. Poate tocmai de aceea, forţele armate şi constructorii au primit ordin să facă noul oraş funcţional în doar două luni.

Naypyidaw este un oraş care poate opri o revoluţie nu cu arme, ci prin cartografie şi geometrie

Astfel, în momentul în care oraşul a fost inaugurat şi învestit cu titlul de capitala ţării, era mai degrabă un proiect decât o zonă urbană. În câţiva ani însă, totul s-a schimbat, iar Naypyidaw a devenit o operă de artă, din toate punctele de vedere. Oraşul a fost descris drept asigurarea supremă împotriva schimbării de regim, o capodoperă de urbanism planificată pentru a opune rezistenţă unei posibile revoluţii nu prin forţa armată, ci prin geometrie şi cartografie. Este un oraş-model pentru întreaga lume, situat într-o ţară îngenunchiată de sărăcie. De exemplu, faptul că în Naypyidaw există energie electrică fără întrerupere este o raritate în zonă. Dar autostrada cu opt benzi pe sens este o raritate pentru multe alte ţării ale lumii, alături de infrastructură impecabil gândită.

Acoperişurile blocurilor sunt colorate în funcţie de meseria celor care locuiesc acolo

Naypyidaw este organizat pe zone: în zona rezidenţială, apartamentele sunt alocate în funcţie de statutul social şi cel marital. În oraş există peste 1.200 de blocuri cu patru etaje, iar culoarea acoperişurilor arată ce meserie au ce care locuiesc acolo. Spre exemplu, angajaţii din Ministerul Sănătăţii locuiesc în blocurile cu acoperişuri albastre, iar cei din Ministerul Agriculturii locuiesc sub acoperişurile verzi. Demnitarii cu funcţii înalte locuiesc în cele 50 de vile din oraş. Pentru oamenii de rând însă, guvernul a construit locuinţe umile, care pot fi descrise mai degrabă drept cocioabe. Poate tocmai de aceea, oraşul are doar un milion de locuitori, comparativ cu peste 6 milioane, câţi erau în vechea capitală.

Zona militară este împânzită de tuneluri, buncăre şi o pistă de aterizare pentru aeronave mici

În zona militară locuiesc oficialii cu rang înalt din armată. Ei se află la o distanţă de 11 kilometri faţă de ceilalţi angajaţi din Ministerul Apărării şi Guvern. În zona militară, care este înschisă publicului, există un circuit de tuneluri şi buncăre precum şi o pistă de aterizare pentru aeronave mici. Miniştii locuiesc în zona ministerială, în clădiri care arată identic. Acolo se găsesc 31 de clădiri şi un palat prezidenţial, cu 100 de camere.

Mai există o zonă hotelieră, cu design inspirat din Las Vegas, cu aproape o mie de camere distribuite în mai multe clădiri. Există o piaţă, un mall, mai multe parcuri împărţite în zone verzi şi zone de distracţie sau de relaxare. Un alt parc, întins pe aproape un kilometru, este dedicat exclusiv plantelor medicinale, care se găsesc în număr de câteva mii şi provin din sute de specii. La fântâna din spatele Primăriei se ţin spectacole muzicale şi de lumini în fiecare seară. Iar grădina zoologică adăposteşte 420 de animale, o zonă special climatizată pentru pinguini şi un parc pentru safari.

Guvernul a rezervat teren pentru orice ambasadă doreşte să se mute în noua capitală

În plus, guvernul a păstrat două hectare de teren pentru orice ambasadă străină doreşte să îşi construiască o unitate în zonă, precum şi pentru misiunile Naţiunilor Unite. Până acum, doar ambasada Bangladesh s-a mutat la Naypyidaw.

Aşadar, Oraşul Soarelui pare să fie construit nu pentru oameni, ci pentru oamenii aleşi. Pentru cei care sunt catalogaţi drept importanţi pentru ţară. Iniţial, nici măcar acestora nu le-a fost permis să îşi aducă familiile în noua capitală, dar această regulă a fost abrogată între timp.

CITEŞTE ŞI: Bucureştiul poate deveni un oraş profitabil, dintr-o singură mişcare imobiliară

 

18 June 2014