Orașele apar, evoluează și dispar. Ele sunt organisme vii, care funcționează pentru locuitorii lor, până când locuitorii ajung să le distrugă. Când civilizația decade, orașele sunt ruinate. Este un model întâlnit în mod recurent în istorie, încă de la începutul timpurilor, iar epoca industrială grăbește în mod alarmant întregul proces. Cu orașele moderne complet nefuncționale, locuitorii trebuie să înțeleagă faptul că este nevoie de o schimbare. Orașele ecologice, concentrate pe economia resurselor și respectul față de locuitori vor fi singurele care vor supraviețui.

38247-oras.jpgIstoria orașelor a început în urmă cu aproape cinci milenii, în locul în care acum se găsește Pakistanul. Cea mai veche zonă urbană descoperită de arheologi se numește Mohenjo Daro, iar structura acestui oraș primordial este impresionantă. În anul 2.600 înaintea erei noastre, în Mohenjo Daro existau deja sisteme complexe de urbanistică, cu străzi drepte și paralele, pentru a înlesni circulația în oraș, sisteme de canalizare și rezervoare de apă, clădiri publice, utilități și depozite de hrană, o piață centrala, dar și blocuri. Aceste blocuri erau construite piramidal, pentru a asigura stabilitatea complexului de locuințe. Din această cauză, cele mai spațioase apartamente erau la parter, iar cele mai mici, la ultimul etaj.

Blocurile, cum le numim noi, din Mohenjo Daro aveau scările pe exterior, se accesa individual fiecare locuință. Fiecare locuință avea o terasă proprie, iar acoperișul era destinat ritualurilor funerare, precum și rămășițelor strămoșilor. Cadavrele mumificate sau cenușa acestora se păstra pe acoperișul blocului”, a explicat pentru IMOPEDIA.ro Iosefina Papadopol, arheolog.

În vremuri străvechi, oamenii căutau orașele pentru a fi în siguranță. Astăzi, orașele ar trebui să asigure o viață civilizată

Încă din acele timpuri, păturile sociale erau diferențiate prin locul pe care îl ocupau în oraș. Centrul era destinat celor mai înstăriți, în timp ce periferia era adăpostul celor sărmani. La periferie locuiau cei care se ocupau cu serviciile de întreținere a orașului, creșterea vitelor sau agricultura. În total, orașul putea acomoda 5.000 de locuitori, iar extinderea lui era posibilă doar pe înălțime, deoarece zona era delimitată de ziduri de apărare. Oamenii trăiau în oraș cu scopul primar de a fi în siguranță.

Orașul de atunci exista pentru a proteja mulțimea. Orașul de acum pare să existe pentru a subjuga mulțimea. Acest ultim concept s-a dezvoltat în era comunistă, când nenumărate localități rurale au fost distruse, pentru a putea popula orașe apărute peste noapte, centre industriale care aveau nevoie de putere de muncă. Comunismul a dispărut, dar acum populația servește de bună-voie, sau în inerția deceniilor trecute, industria modernă”, explică pentru IMOPEDIA.ro Marina Tănase, sociolog.

Punctul culminant al unui oraș a fost atins, în istorie, și în câteva mii de ani. Epoca industrială a grăbit însă acest demers

Mojeno Daro a devenit, în timp, doar un sit arheologic. Ca aproape orice oraș, după punctul culminant, a ajuns la decădere. E greu pentru a civilizație să înțeleagă nevoia de schimbare, reinventare, pe care o are orașul care și-a atins limitele de dezvoltare. Un exemplu concret este chiar orașul în care trăim.

„Un oraș poate ajunge la punctul culminant și în câteva mii de ani. Bucureștiul are o istorie recentă, primele mențiuni despre oraș apar la mijlocul anilor 1.400. Cu toate acestea, epoca în care trăim face ca punctul culminant să fie atins mult mai repede. Perioada industrială a grăbit procesul, iar aglomerarea urbană aduce probleme care fac schimbarea iminentă. În oraș nu se mai poate circula satisfăcător, canalizarea nu face față, aprovizionarea depinde de alte localități interne sau externe, iar extinederea se face anevoios. Există alienare socială, economică și psihologică pentru locuitorii orașului, este nevoie de o schimbare”, continuă sociologul Marina Tănase.

Orașul nu mai servește siguranței locuitorilor. Nu mai este o forță militară, deci ar trebui să fie o forță civilizatoare. Orașele, în epoca pe care o trăim, ar trebui să ofere locuitorilor obligații și drepturi în egală măsură. cu alte cuvinte, normalitatea pe care o dorim cu toții. Un oraș trebuie să ofere un trafic relaxat, aer curat, servicii medicale de calitate pentru toată lumea, infracționalitate redusă, liniște, educație. Dar pentru toate acestea, trebuie inventat și implementat un nou sistem. Puține orașe din lume au început deja transformarea în orașul viitorului, axate pe regenerarea resurselor, industrii care nu poluează, construcții ergonomice și grijă pentru locuitori, atât ca tot unitar cât și individual.

CITEȘTE ȘI: