Suprafaţa medie a locuinţelor noi a scăzut simţitor în ultimii ani, după o perioadă în care dezvoltatorii construiau apartamente de peste 100 metri pătraţi, la cererea cumpărătorilor. Din considerente preponderent financiare, clienţii au învăţat să calculeze pe termen lung avantajele şi dezavantajele unui cămin extrem de spaţios.
Clienţi aflaţi în căutarea unei locuinţe găsesc nenumărate anunţuri de
vânzare ale unor proprietăţi foarte spaţioase, căminele atât de dorite până în 2007-2008. Într-o piaţă imobiliară şubredă, multe dintre apartamentele cu suprafeţe largi sau casele voluminoase
construite în urmă cu zece ani sunt vândute la preţuri de nimic – calculat per metru pătrat, preţul poate ajunge să fie mai mic decât cel al unui apartament în bloc comunist.
„A fost o perioadă în care toată lumea voia să se mute la casă, să aibă o grădină, toată lumea cu ceva stare părăsea Bucureştiul. Dar mulţi dintre cei care au investit sume uriaşe în case uriaşe s-au văzut obligaţi să le scoată la vânzare, după ce a început criza. În toate zonele astea dezvoltate după 2000, din Pipera şi până în Domneşti, era plin de case cu anunţuri de vânzare sau de închiriere”, declară Claudiu Boeriu, manager în cadrul Cabo Real Estate.
Însă chiar dacă proprietăţile mari au devenit în prezent mai accesibile, cumpărătorii actuali nu mai sunt interesaţi de ele. Descrise cu ani de zile în urmă ca având „suprafeţe generoase”, casele şi apartamentele de sute de metri stau astăzi goale, dacă nu au norocul să fie închiriate de vreo firmă. În acelaşi timp, dezvoltatorii care au reuşit să supravieţuiască sunt cei care s-au adaptat acestei cereri şi au repartiţionat sau au construit locuinţe cu suprafeţe mai mici.
„Cei mai mulţi cumpărători sunt tineri şi nu mai au la dispoziţie un buget prea mare, cum aveau clienţii anilor 2000. Dacă înainte de criză, toată lumea voia un apartament cât mai mare, acum oamenii vor un preţ cât mai mic şi se gândesc şi la viitor, se întreabă încă dinainte de a achiziţiona cât va costa încălzirea pe timp de iarnă. Majoritatea caută apartamente de până în 70 mp, nu mai vrea nimeni să stea în 100-120 mp sau mai mult, ca altă dată”, spune dezvoltatorul Dragoş Cristescu.
Casele mici costă mai puţin
Dincolo de costurile de construcţie, o locuinţă cu suprafaţă mare vine la pachet cu facturi pe măsură, aspect omis iniţial de numeroşi clienţi. În cazul unei case de 300 metri pătraţi, încălzirea pe timp de iarnă poate depăşi cu uşurinţă la 1.000 lei/lună. De asemenea, proprietarul scoate mai mulţi bani din buzunar atunci când mobilează întregul cămin sau când face anumite îmbunătăţiri, precum rezugrăvirea periodică sau înlocuirea acoperişului.
„În cazul locuinţelor mai micuţe, costurile scad simţitor, în mod evident datorită dimensiunilor – sunt mai puţine camere de încălzit sau răcit, spaţiu mai mic de mobilat şi decorat, etc. Sigur, nu trebuie să trecem în extrema cealaltă, să locuim într-o cutie, pentru că ar fi mult mai ieftin. Trebuie luate în calcul nevoile proprietarului şi ale familiei, pentru a nu se ajunge ulterior în situaţii neplăcute”, subliniază consultantul imobiliar Ana Maria Cojocaru.
Casele mai mici nu economisesc doar bani, ci şi timp, atenţionează specialiştii. Curăţenia se face rapid în cazul unui apartament într-un apartament cu două camere de 50 mp, fiind nevoie de alt timp pentru dereticarea unui apartament tot cu două camere, modern, care se întinde pe o suprafaţă de 100 mp.
Proprietăţile mici îşi găsesc mai rapid cumpărători
Vilele şi apartamentele de sute de metri pătraţi ce sunt scoase la vânzare de ani de zile demonstrează că valoarea locuinţelor supradimensionate se depreciază mai repede decât în cazul celor cu suprafeţe mai mici. Cele din urmă se vând mai repede şi ţintesc un număr mai ridicat de potenţiali cumpărători. Proprietăţile voluminoase se adresează unei categorii din ce în ce mai mici de clienţi.
„A trecut moda vilelor, în rândul celor cu venituri medii spre mari. Oamenii au trecut prin vremuri grele, au realizat că trebuie să aibă un cămin pe care să şi-l poată permite şi dacă scade salariul. În acelaşi timp, costurile energiei continuă să crească, suntem din ce în ce mai interesaţi de căminele ieftine şi eficiente, risipa de spaţiu nefiind una dintre caracteristicile acestora”, arată dezvoltatorul Dragoş Cristescu.
În acelaşi timp, proprietarii unui cămin de proporţii reduse tind să trăiască mai simplu, au un mod de viaţă mai cumpătat – neavând mult spaţiu de stocare, reciclează mai mult, nu păstrează lucruri nefolosite de ani de zile.
„Ca şi popor, noi nu avem în cultura noastră să avem o casă cât mai mare, iar aici scot din discuţie boierimea, familiile înstărite. Românul de rând şi-a construit dintotdeauna casa de dimensiune mică sau medie, deşi avea curtea mare. Este mai practic, costurile de construcţie şi de întreţinere nu devin o povară. O locuinţă mai micuţă are multe beneficii”, încheie consultantul Ana Maria Cojocaru.
30 January 2014
