Clienții iau decizia de achiziție în funcție de preț, deși pe primul loc ar trebui să se afle calitatea. Până când acest lucru nu se va schimba, nu vom avea o piață imobiliară relaxată. Despre activitatea din sectorul imobiliar de-a lungul anului 2014, dar și despre așteptări de la anul 2015, IMOPEDIA.ro a stat de vorbă cu Sorin Roșu, director general Apulum 94.

36240-sorin_rosu.jpgCum a fost anul 2014, în piața imobiliară din România?

În principiu, anul 2014 a fost de mai mare stabilitate decât cel anterior, principalul argument fiind acela că a fost asigurată finanțarea pe partea de achiziții. Cu toate că încă nu s-a început finanțarea pe partea de dezvoltare de proiecte rezidențiale, faptul că a fost stabilitate pe acest segment (al achizițiilor) a însemnat foarte mult pentru piața imobiliară. S-a observat o mai mare constanță în achiziții. În anii trecuți, banii din finanțările prin programul guvernamental se terminau destul de repede și ne trezeam că, la început de an, aveam multe tranzacții pentru că mai rămăseseră niște bani din anul trecut; după care mai treceau vreo două-trei luni până când se aproba noua ordonanță. Ei bine, în 2014, am avut finanțare asigurată pe tot anul și atunci am avut o constanță în ritmul de achiziții. Cuplat de această finanțare, s-au observat și proiecte noi, putem spune că piața imobiliară se revigorează și la nivel de dezvoltări noi, ceea ce este, evident, un lucru foarte bun.

Din ce punct de vedere? Care sunt avantajele proiectelor noi?

Au intrat pe piață mai mulți operatori, se construiesc mai multe blocuri. Este adevărat că nu se mai construiește ca în perioada anterioară crizei, în cea de boom imobiliar, nu mai vedem ansambluri mari. Se construiesc imobile mici, răzlețe, dar totuși există activitate. Ceea ce este foarte important pentru piață, deoarece se oferă o alternativă la actualul fond locativ, care este din ce în ce mai îmbătrânit.  

Chiar imediat după criză, semnalam că, una dintre cele mai mari probleme, într-o perioadă de 10-15 ani, va fi îmbătrânirea fondului locativ. Mare parte a acestuia a fost ridicat înainte de Revoluție, după care volumele au scăzut dramatic – în primul deceniu după Revoluție, proiectele rezidențiale noi reprezentau o raritate. Numărul acestora a urcat abia de prin 2002-2003, perioadă din care avem multe blocuri noi, este un număr semnificativ. Ceea ce vreau să spun este că ne vom confrunta cu o perioadă în care fondul locativ va deveni vechi, depășit, fără să aibă un fond de tranzit.

În prezent, împărțim fondul locativ în două mari categorii – apartamentele vechi construite până în cutremurul din 1977 (care au un anumit grad de atractivitate) și cele de după acest an, până prin 1987-1988 (că în ultimii ani înainte de Revoluție nu s-a mai construit foarte mult). Ei bine, peste aproximativ un deceniu, vom percepe locuințele ridicate în anii ’80 așa cum le vedem astăzi pe cele din perioada anterioară cutremurului: foarte vechi. Și nu doar că le vom considera ca fiind foarte îmbătrânite, dar nici nu vom avea alternative, pentru că singurele existente vor fi cele ridicate după anii 2000. Iar acela este un stoc insuficient.

Au mai recuperat teren creditele ipotecare normale sau programul Prima Casă este, în continuare, principala modalitate de plată?

E clar că balanța înclină în favoarea programului Prima Casă. Dar numărul clienților eligibili scade, astfel că și noi ne lovim mai des de cereri de creditare standard. Dar atâta timp cât doar prin programul guvernamental avem un avans preferențial de 5%, iar dobânzile sunt în continuare mai mici decât la creditele standard, este evident că acest program are o atractivitate mai mare. Dar trebuie să vedem cum va fi eligibilitatea. Eu am sesizat o oarecare înăsprire sau atenție mai mare a bancherilor vis-a-vis de evaluarea imobilelor. Criteriile sunt mai dure, băncile au început să evalueze tot mai jos. Iar acesta nu este un semn de creștere a pieței.

Ce așteptări să avem de la anul aflat la început?

Nu mă voi referi numai la piața imobiliară aici – eu îmi doresc o consolidare economică, în ansamblu. Pentru că niciodată nu vom putea vorbi de o piață imobiliară fără să facem trimitere la piața economică, în ansamblu. Dacă vom avea creștere economică, aceasta se va resimți imediat și în piața imobiliară. Sincer să fiu, eu sunt destul de reticent, în continuare. Consider că încă nu s-a terminat perioada de decont a perioadei de criză. Lucrul acesta îl resimțim în toate aceste jocuri de curs valutar, în relocările marilor industriași spre zonele low cost, etc. Și la nivel economic, prețul este în continuare cel care dictează înaintea calității produselor, într-o pondere anormal de ridicată.

În 2014, mi s-a părut că a fost lupta cea mai dură în prețuri din ultimii cinci ani. Dintre anii ce au urmat perioadei de criză, acesta mi s-a părut că a fost cel mai dur an în ceea ce privește prețul, aici s-a dat bătălia cea mai mare. Iar piața va fi mai relaxată când achizitorul va începe să se uite predilect la confort, la suprafețe, la dotări – nu cum se uită acum, doar doar la preț.

CITEȘTE ȘI ALTE INTERVIURI:

 

29 January 2015