România celor săraci: cele mai bogate județe de altă dată sunt azi definite de șomaj mare, salarii mici, locurile de muncă inexistente și un număr uriaș de datornici bancari. Din cauza amorțelii economice, investitorii ocolesc aceste zone, iar singura șansă a locuitorilor este să plece în altă parte. România celor săraci este formată din județele care obișnuiau să fie motorul economic al țării, rămase acum doar o pală amintire a unui trecut spectaculos.

38970-fabrica.jpgJudețe precum Vaslui, Botoșani, Teleorman, Neamț sau Mehedinți arată fața urâtă a unei economii decăzute. Aceste județe au depins de industria locală, iar în momentul în care fabricile și uzilele s-au închis ori s-au restructurat, zeci de mii de oameni au fost nevoiți să trăiască din nimic. Oameni cu studii superioare și muncitori necalificați cu zeci de ani de experiență, toți fac coadă la ușile agențiile de ocupare a forței de muncă, în speranța că se va elibera un post pentru ei. Până atunci, supraviețuirea este o luptă zilnică. În unele județe, doar un sfert dintre cei disponibilizați primesc indemnizațiile de șomaj.

Economia românească este polarizată. Avem, pe de o parte, județele bogate, precum București și Ilfov, Timiș, Brașov, Constanța, Sibiu, Argeș, unde există un PIB pe cap de locuitor de 76.000 de lei. Acum, termenul de județ bogat este relativ, că știm cu toții că nu ajung banii, uneori nici pentru proiecte absolut necesare. Dar spun „bogate” pentru că așa sunt, prin comparație cu județe precum Mehedinți, Vaslui, Botoșani sau Teleorman, unde PIB per capita este chiar și mai mic de 20.000 de lei”, explică pentru IMOPEDIA.ro Margareta Țone, analist economic.

În Vaslui, 75% din suprafața terenului este reprezentată de terenuri agricole, iar jumătate din populație lucrează pământul

În lipsa industriei, agricultura rămâne singurul domeniu care poate aduce venituri. În Vaslui, de exemplu, mai mult de jumătate din populația activă lucrează în agricultură. În condițiile în care 75% din suprafața județului este reprezentată de terenuri agricole, este greu de imaginat un alt mers al lucrurilor. Mulți vasluieni însă au plecat să își încerce norocul în altă parte, fie în țară sau în afară.

În Vaslui, în era de glorie industrială, înainte de Revoluție, locuiau 100.000 de oameni. După Revoluție, când s-a închis Mecanica Vaslui sau Moldosin Vaslui, a început decăderea. Acum abia dacă au rămas 45.000 de oameni. Mulți sunt la muncă în Spania sau Italia. Acum avem un cerc vicios: din cauza nivelului de trai scăzut, nu există apetit de consum. Fără consumatori, investitorii nu vin să plaseze bani și să creeze locuri de muncă”,  explică Margareta Țone.

Un alt exemplu de sărăcie generalizată la nivel județean este Mehedinți. Un adevărat pol industrial, înainte de Revoluție, a ajuns o zonă uitată de investitori, în prezent. Întreprinderea Mecanică, Fabrica de bere, Combinatul de prelucrare a lemnului sau Fabrica de bomboane din Drobeta Turnu Severin au ajuns în paragină. Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, unul dintre cei mai importanți angajatori din zonă, a restructurat masiv. Peste 1.400 de angajați au primit cu înfrigurare vestea că Romag Prod, producătorul de apă grea, s-ar putea închide. Iar aceste probleme nu sunt de sine stătătoare.

Atunci când se fac restructurări, concedieri, sau când se ajunge la falimente de asemenea amploare, nu sunt afectați numai angajații comapaniei, ci sunt trase în jos și zeci de alte afaceri conexe, mai mari sau mai mici, care s-au înființat poate special pentru a deservi acel segment de industrie sau care se bazau integral de existența fabricii respective. Este o structură de tip domino care se prăbușește din cauza primei piese”, explică Marius Topolovici, management consultant.

În alte județe, atragerea turiștilor pare să fie singura cale de a scăpa de sărăcie. Sibiul a demonstrat că se poate

Singurele industrii care par să se mențină funcționale sunt Combinatul de Celuloză și Hârtie care, după ce s-a închis la debutul crizei economice, a fost cumpărat, patru ani mai târziu. O parte din vechii salariați a revenit în câmpul muncii. Inițial, a fost vorba despre 200 de oameni, din 2.000, câți erau angajați înainte de închidere. De anul acesta, ar fi trebuit să se îmbunătățească și rezultatele Șantierului Naval Orșova, unde, înainte de 1989, lucrau peste două mii de angajați, din care mai apoi au rămas doar 350. Țesătoria oferea un loc de muncă pentru 3.000 de angajați, înainte să se prăbușească, iar Întreprinderea Minieră și Mecanică a decăzut de asemenea. Astfel, Mehedinți a devenit orașul miilor de oameni fără loc de muncă și fără pespective.

Când un județ atât de puternic industrializat pe cât era Mehedinți decade într-un timp atât de scurt, redresarea este imposibilă în timp util. Este imposibil să absorbi atâta forță de muncă, dintr-o dată. Este nevoie de companii care să producă pentru export sau pentru alte orașe, unde consumul este susținut de salarii. În Mehedinți, nu este posibil consumul și nici revitalizarea industriei, pe termen scurt. Tocmai de aceea, se poartă discuții pentru generarea unui flux de turiști care să crească veniturile zonei”, adaugă Margareta Țone.

Investițiile în turism au fost o rețetă de succes pentru Sibiu, de exemplu, un județ care s-a dezvoltat puternic, în ultimii doi ani. Dar această creștere a fost susținută și de investițiile străine în industria auto. Spre exemplu, Continental Automotive System a angajat aproape 2.500 de oameni în Sibiu și a anunțat extindere activității la nivel județean. Cu toate acestea, populația Sibiului încă încearcă să își revină după anii de șomaj și salarii mici. Alături de Vaslui și Mehedinți, Sibiul rămâne în topul clasamentului privind cei mai mari restanțieri. Cele trei județe însumează 15% din totalul sumelor restante la credite, în 2015.

CITEȘTE ȘI: