Multe dintre apartamentele noi, construite înainte de criza financiară, nu mai îndeplinesc cerinţele recente ale potenţialilor cumpărători. Locuinţele vechi ar întruni cele mai importante criterii ale clienţilor actuali, însă preţul acestora nu reflectă calitatea construcţiei, iar românii se plâng constant de acest lucru.

28192-dscn5886.jpgImaginea Bucureştiului este încă departe de cea a marilor metropole ale lumii, deşi suprafaţa şi numărul locuitorilor îi permit să concureze cu nume precum Amsterdam, Bruxelles sau Munchen. În ciuda faptului că s-au făcut schimbări în ultimii 20 ani, deşi există iniţiative de înfrumuseţare a spaţiilor publice sau a clădirilor istorice, culoarea predominantă în Bucureşti rămâne gri, iar numărul proiectelor noi este insuficient pentru o capitală europeană.

Boom-ul imobiliar dinaintea crizei financiare nu e reuşit să acopere nici pe departe nevoia de locuinţe resimţită la nivelul Capitalei, iar apartamentele vechi reprezintă nu mai puţin de 90% din unităţile scoase la vânzare. Cu toate că avantajele clădirilor noi sunt incontestabile faţă de clădirile comuniste, preţul locuinţelor vechi este egal sau, în multe cazuri, chiar mai mare decât cel al apartamentelor noi.

„Există apartamente în piaţă, scoase la vânzare cu un preţ nejustificat de mare. Uneori, proprietarul îşi evaluează locuinţa fără a lua în seamă preţul pieţei sau activitatea imobiliară, astfel că preţul iniţial de listare nu este într-o marjă realistă. Când unui cumpărător îi place o proprietate, este important să se consulte cu agentul care îl reprezintă, iar acesta ar trebui să îi ofere o analiză de piaţă”, declară pentru IMOPEDIA.ro Ileana Preda, preşedinte APAIR.

Cartierul şi suprafaţa locuibilă, marile atuuri ale apartamentelor vechi

În Bucureşti, este posibil ceea ce în alte mari oraşe ale lumii este de neconceput: preţul unui apartament vechi de 30 ani, dintr-o clădire neizolată termic, cu instalaţii electrice şi ţevi neschimbate, poate depăşi preţul unui apartament dintr-o clădire nou-construită, cu lift modern şi scară proaspăt zugrăvită. Și cum o clădire din anii ‘80 nu poate fi calificată drept istorică, justificând astfel preţul ridicat, apare natural întrebarea „de ce?”, mai ales în contextul economic actual, când numărul cumpărătorilor este redus.

„Locuinţele vechi din Capitală vor continua să fie supraevaluate datorită lipsei de contraofertă, generată de doi factori majori: zona şi suprafaţa locuibilă”, a subliniat Andrew Prelea, preşedintele Ozone Homes, în cadrul forumului Business Review.

Cele mai multe ansambluri rezidenţiale ridicate în ultimii ani sunt amplasate la marginea oraşului, în foste zone agricole. Primăria nu a ţinut pasul cu dezvoltările frenetice dintre 2004 şi 2008, astfel că cei mai mulţi proprietari din aceste zone sunt condiţionaţi de automobile, deoarece cele mai apropiate staţii ale mijloacelor de transport în comun sunt prea departe. Dezvoltatorii au reuşit, în unele zone, să colaboreze cu autorităţile pentru a prelungi traseul unor autobuze, însă acestea sunt insuficiente pentru a acoperi nevoia celor care locuiesc aici.

„În nicio altă capitală a lumii, nu este considerat că locuieşti în afara oraşului, dacă te afli la 7 km depărtare de centrul oraşului, pentru că oamenii beneficiază de un sistem de transport în comun bine pus la punct, care le facilitează accesul către orice punct al oraşului”, a explicat reprezentantul Ozone Homes.

Pe de altă parte, multe dintre locuinţele construite înaintea crizei financiare au suprafeţe considerate inaccesibile acum. Dacă înainte de 2008, clienţii căutau cămine spaţioase şi aerisite pentru a scăpa de „cutiile comuniste de chibrituri”, în prezent, au realizat că este mult mai convenabil de întreţinut un apartament cu dimensiuni reduse, dar decente. Iar dezvoltatorii se plâng de faptul că stocul existent de locuinţe noi nu poate fi adaptat acestor cerinţe, deoarece nu permite legislaţia în vigoare. Mai mult, preţul per metru pătrat este mai mic în cazul apartamentelor noi, însă având suprafeţe mari, preţul final ajunge prea ridicat pentru nişte cumpărători care depind de creditele ipotecare, într-o perioadă în care condiţiile impuse de bănci sunt extrem de rigide.

Preţul locuinţelor vechi ar putea scădea cu încă 20%

Proprietarii sau dezvoltatorii sunt dornici să vândă, iar clienţi ar exista din plin, însă marea problemă actuală a sectorului imobiliar rămâne lipsa finanţării. Cei mai mulţi constructori sunt dependenţi de ajutorul instituţiilor financiare, astfel că numărul proiectelor rezidenţiale noi, cu apartamente cu suprafeţe mai mici şi preţuri minime, va rămâne redus în viitorul apropiat. Rămân locuinţele vechi, care satisfac cerinţele actuale, însă sunt scoase la vânzare cu preţuri care nu le reflectă calitatea. Cum şi cumpărătorii depind de relaxarea condiţiilor bancare, cum recentele evenimente economice le-au schimbat percepţiile şi pretenţiile, corecţia preţului va trebui să continue, spun specialiştii.

„Preţul apartamentelor vechi va continua un traseu descrescător şi ar mai putea scădea cu încă 20%. Preţul acestor unităţi este în continuare prea mare, având în vedere calitatea unităţilor, iar cei mai mulţi proprietari au pretenţii nerealiste”, a declarat Ștefan Gheorghiu, general manager Impact, în cadrul „Focus on Real Estate”.

 

CITEȘTE ȘI: Cinci greşeli fatale pe care le fac proprietarii care vor să-şi vândă locuinţa

 

26 noiembrie 2012