România ar putea plăti amenzi de 10.000 de euro pe zi, începând cu această lună, pentru faptul că nu asigură apă potabilă locuitorilor din toate colțurile țării. Un asemenea comportament este catalogat drept inuman, de Uniunea Europeană. Problema este cu atât mai gravă cu cât situația locală nu este un caz izolat, ci vast întâlnit în întreaga lume, indiferent de continent. Dar cu adevărat îngrijorător este faptul că aceia care sunt responsabili de situație sunt deja amendați lunar, fără niciun efect.

39234-apa.jpgÎn România, calitatea apei potabile este reglementată prin lege, iar periodic se întocmesc rapoarte privind calitatea apei. Cu toate acestea, țara noastră este indexată la nivel internațional drept locul în care nu există nicăieri apă potabilă, altfel decât îmbuteliată. Ne încadrăm perfect în sumbrul peisaj zonal, dat fiind faptul că, în jumătatea estică a Europei, nu există țări cu apă potabilă, în afară de Grecia și Macedonia, potrivit unui studiu al agenției NeoMan. Nu același lucru se poate spune și despre jumătatea vestică a continentului, unde toate țările oferă apă potabilă.

„Apa destinată consumului uman trebuie să fie de înaltă calitate, sigură și suficientă, dat fiind faptul cî ea este esențială pentru viața de zi cu zi, pentru băut, gătit, spălat sau menaj. Uniunea Europeană are o istorie de peste 30 de ani de politică a apei potabile, iar această politică asigură faptul că apa destinată consumului uman poate fi băută în siguranță, pe termen lung. principalii piloni ai reglementării în domeniu sunt următorii:

  • Calitatea apei potabile este controlată prin standarde bazate pe ultimele dovezi științifice
  • Monitorizarea se face sigur și eficient, stabilind permanent calitatea apei
  • Consumatorii trebuie informați temeinic asupra calității apei potabile”, se arată în Directiva Europeană pentru Apa Potabilă (European Drinking Water Directive)

Regulamentul UE permite autorităților libertatea de a stabili ce, când și cum măsoară

Singura problemă ar fi libertatea lăsată autorităților în stabilirea standardelor, parametrilor și frecvenței măsurătorilor. Oficialitățile locale pot decide care sunt zonele care nu prezintă risc și să nu mai efectueze măsurători în respectivul perimetru. Astfel, standardele de siguranță a apei diferă de la zonă la zonă.  Iar acolo unde nu se întrunesc standardele, nici măcar amenzile nu ajută. În Ploiești se găsește unul dintre cazurile reprezentative în acest sens. Potrivit Regiei Apele Române, regia de apă din Ploiești este amendată cu 200.000 de lei pe lună, dar apa continuă să fie mai toxică după epurare decât înainte.

„Guvernul României calculează acum amenzile care vor fi plătite de fiecare oraș în parte, sumele variind între 2.000 și 12.000 de euro pe zi de întârziere. Acestea vor fi plătite din banii contribuabililor, de către Guvernul României” explică Vasile Ionescu, director interimar RASP Ploiesti

În țară, dosarele de finanțare sunt blocate iar aparaturile noi se strică înainte de a fi folosite

Mai multe județe din țară se asund în spatele faptului că dosarele de finanțare europeană le-au fost respinse și, în lipsă de fonduri, nu au putut moderniza sistemul de epurare. Primăria din Ploiești chair a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării, pentru că nu a mai finanțat lucrarea de modernizare a stației de epurare, pentru care era nevoie de o investiție de 4 milioane de euro, din totalul de 22 de milioane. Din birourile Uniunii Europene, perspectiva este alta: către România s-au dislocat zeci de milioane de euro pentru a rezolva problema apei potabile. În orice caz, problema persistă și poate aduce complicații majore. Indiferent dacă este băută sau utilizată pentru menaj, apa poate fi sursa unor boli grave, precum holera, diareea călătorului sau hepatita A.

„Apa de la robinet trebuie să fie sanogenă și curată, adică să fie lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe care, prin număr sau concentrație, pot constitui un pericol potențial pentru sănătatea umană. Parametrii chimici analizați trebuie să se încadreze sub concentrația maximă admisă prevăzută de Legea privind calitatea apei potabile. În apa potabilă furnizată prin sistemul centralizat sunt permise într-o anumită concentrație, următoarele substanțe: acrilamida, arsen, benzene, bor, bromate, cadmiu, clorura de vinil, cianuri totale, crom total, cupru, 1,2 dicloretan, epilclorhidrina, fluoruri, hidrocarburi policiclice aromatice, mercur, nichel, nitrați, nitriți, pesticide, plumb, seleniu, stibiu, tricloretena, tetracloretena și trihalometani”, arată un studiu al Asociației pentru Protecția Consumatorilor România.

Monitorizarea calității apei potabile se asigură de către producător, distribuitor și de autoritatea de sănătate publică județeană.  Producătorii de apă potabilă în sistem centralizat au obligația de a publica lunar pe site-ul acestora buletinele de analiză a apei furnizată consumatorilor. Sursele ce asigură apa potabilă în mediul rural, respectiv fântâni, puțuri de mică adâncime și captări de apă, exploatate în sistem local, vor fi controlate, la un interval de 1-3 luni, prin prelevare de probe de apă și analize de laborator. Potrivit directivelor Uniunii Europene, aceste modernizări ar trebui să fie implememtate și funcționale în toate localitățile care au mai mult de 2.000 de locuitori.

CITEȘTE ȘI:


26 January 2016