În România, cultura dezvoltării personale și profesionale este încă departe de nivelul atins în țările din Vestul Europei, unde oamenii sunt mult mai preocupați de procesul de autoeducare. Cu toate acestea, s-au înregistrat schimbări importante, în ultimii ani, pe acest segment, remarcă specialiștii. IMOPEDIA.ro a stat de vorbă Andy Szekely, trainer cu o experiență de două decenii, speaker profesionist de mai bine de 15 ani, coach și autor, invitat la ediția din 2015 a Zilei Agentului Imobiliar (mai multe detalii aici).

37013-andy_szekely.jpgCine sunt cei interesați de dezvoltare personală și profesională, în România? Cum s-a schimbat profilul acestora, de-a lungul timpului?

Pentru cursurile mele de dezvoltare personală, am adus în România niște sisteme care au devenit consacrate, între timp (NLP – programare neurolingvistică, analiza tranzacțională, conceptul gândirii laterale inventat Edward de Bono). Inițial, erau niște concepte nu doar elitiste, ci și extrem de nișate, care prezentau interes pentru studenții la psihologie sau pentru diverși intelectuali cu profesii liberale. Totodată, de-a lungul timpului, au început să vină oameni care mă cunoșteau pe mine, prin recomandări de la prieteni, colegi, etc. După ce lucrurile s-au schimbat, categoria celor interesați s-a lărgit tot mai mult.

Piața de dezvoltare din România s-a schimbat radical, de-a lungul anilor. Modelul clasic de business, care există de mai bine de 20 ani și la noi în țară, este cel care se adresează companiilor – ai zece traineri, care livrează același material unor angajați (cursuri de vânzări, de negociere, etc.). Niște prime semne ale schimbării au fost prin 2003-2004, ani în care piața cărților de dezvoltare personală a început să prindă contur. Apoi, prin 2009, a urmat o nouă etapă – imediat după începerea crizei, oamenii au început să se reorienteze profesional, de frica faptului că vor rămâne fără job. Atunci când îți lipsește direcția, una din tendințele firești este să investești în tine, astfel că mulți s-au aplecat către acest domeniu. Pentru noi, businessul s-a dublat, în acea perioadă – a fost un an fabulos. Din punctul meu de vedere, până în 2010, nu exista o piață, în adevăratul sens al cuvântului. Erau doar niște solitari (printre care și eu), care făceau lucrurile cu pasiune, fiecare la nivelul său. Prin 2011-2012, au început să apară și alți furnizori, acela fiind de fapt anul nașterii pieței de conferințe de dezvoltare personală în România. Mai mulți traineri au devenit vizibili, coagulându-se și creând piața.

În continuare, nu ne putem compara cu țările din Vestul Europei, pentru că acolo este o cultură mult mai veche a dezvoltării personale, a materialelor audio și a autoeducării. Căci autoeducarea este cea mai importantă, nu faptul că ești prezent la o conferință. Este importantă să intri într-un proces autoeducațional, nu să participi la un eveniment educațional. Acesta din urmă duce mai mult către entertainment decât către educație – mă simt bine, dar nu mă aflu acolo ca să învăț. Sigur, în timp, vom ajunge și noi acolo.

Ce caută, în prezent, oamenii care participă la astfel de traininguri? Cu ce așteptări vin și cu pleacă, la final?

În momentul de față, vorbim despre specificitate, este o piață a lui „cum”: oamenii tind să participe la astfel de cursuri, ca să afle cum să facă. Aici este o capcană, dar poate că este o etapă necesară. Căci dacă îi oferi unui om „cum”-ul, îi dai impresia că știe, fără însă a-i oferi contextul de automotivare ca să păstreze dorința de a continua să facă și după ce nu mai ești acolo. Este cazul tipic al cărților de librărie: ele îți oferă un scurt impuls emoțional, însă sfârșesc prin a rămâne pe raft, necitite. Pentru a putea face un efort susținut, oamenii au nevoie dă aibă un „de ce” în spate – de ce am cumpărat cartea aceasta? De ce merg la acel training? De ce este el legat de obiectivele mele, pe termen lung? Și toate aceste aspecte motivaționale din categoria lui „de ce?”.

Din păcate, piața nefiind încă destul de educată sub aspectul acesta, proliferează cursurile de tip „cum”, prin care ni se dezvăluie „100 de metode prin care să (orice)”. Dacă eu dau 100 de metode, reprezintă o cantitate mare și ai sentimentul că ai plecat cu sacoșa plină. Ceea ce nu echivalează cu faptul că te-am ajutat. Oamenii au nevoie de impuls, au nevoie ca liderul de conferință să pună lucrurile pe făgașul normal, la modul realist. Eu ofer un sistem care să te țină în priză și după curs, astfel încât să nu se tranforme totul doar într-o amintire despre cât de bine ne-am simțit la curs sau cât de bună a fost cafeaua. Eu, creatorul de experiențe de învățare, designerul educațional, am obligația profesională să gândesc călătoria participantului la evenimentul educațional, atât înainte, cât și după acesta. După cum îmi place să subliniez, eu nu fac informare, ci ofer transformare. Cu ajutorul tehnologiei actuale, se poate face un show informațional multimedia foarte bun, dar acesta nu poate fi transformațional. Omul de pe scenă este perceput ca un mentor, iar mentorii livrează informația la pachet cu energia motivațională necesară ca informația să fie implementată ulterior.

Ce părere ai despre așa-numitele „rețete ale succesului”?

Nu voi fi cinic, cum poate ar fi mai spectaculos. Pentru anumiți oameni, acestea sunt un prim-pas excelent. Pentru cei care se află la primul contact cu dezvoltarea personală sau pentru cei care au o părere proastă despre autoeducare, acestea pot fi suficient de atractive încât să îi determine să se ridice de pe fotoliu și să vină într-o sală de curs. Și atunci putem spune că își fac treaba. Însă trebuie să subliniez că, în realitate, este nevoie de un tablou complet. Dacă vor să primească ceva cu adevărat transformațional, oamenii trebuie să răspundă la cel puțin patru întrebări:

  • De ce aș face acest lucru? (care sunt motivele transformării pe care o doresc)
  • Cum să fac? (care este metoda, procedura, ce pași trebuie urmați)
  • Ce fac concret acum, în mod conștinent? (care sunt acțiunile specifice, cele care fac imposibil să greșești? Căci etapele pot avea un grad de generalizare mare)
  • Ce ar fi dacă?

Iar întrebarea definitorie este „ce ar fi dacă?” – ce ar fi dacă ai reuși, într-adevăr, să îndeplinești toată promisiunea care este dată de restul întrebărilor? Ce ar fi dacă chiar te-ai muta din locul în care ești, în locul în care vrei să ajungi? Nu ar rămâne doar o încremenire în proiect, după cum spune Gabriel Liiceanu, nu ar rămâne la nivelul unei ideații. Dacă nu mă pot imagina pe mine în alt loc decât în cel în care sunt acum, atunci toate răspunsurile și toate celelalte eforturi sunt în zadar. Este plină lumea de academicieni și intelectuali faliți.

Ziua Agentului Imobiliar este singura ocazie pe care consultanții imobiliari o au, pentru a-și sărbători meseria. Cum privești un astfel de eveniment?

Am mai fost la evenimente dedicate profesioniștilor din industria imobiliară și cred că este o meserie excepțional de frumoasă. Este un act de servire fantastic să ajuți un om să se simtă bine în casa lui. Este una dintre meseriile care vor continua să aducă pentru mult timp percepția de valoare clienților mulțumiți, astfel că este important ca un profesionist din domeniul acesta să se simtă mândru de activitatea sa zilnică și să nu își centreze aria de interes doar în zona performanței financiare, ci în special în zona actului acesta de servire care aduce enorm de multă satisfacție. Și poți să servești pe cineva numai când ai o stimă de sine înaltă, nu când te simți ca un fel de hoț carierist (fac asta acum, numai pentru că nu am altceva de făcut și vreau să câștig repede niște bani). Este inspirațional să vezi un om care își iubește meseria, capitol la care un eveniment precum Ziua Agentului Imobiliar joacă un rol extrem de important. Reușește să aducă în plus un grăunte de inspirație profesioniștilor din domeniu. Dacă chiar și un singur client în plus este fericit sau mulțumit după interacțiunea cu un consultant imobiliar care a participat la un astfel de eveniment, atunci putem spune că acesta își atinge scopul.

Vei participa, în calitate de speaker, la ZAI 2015. Ce ne poți spune despre momentul pregătit? 

Eu consider că, oricâtă valoare ai oferi, este important ca aceasta să fie bine împachetată. În psihologie, se spune că percepția nu este realitatea. Dar dacă privim din altă perspectivă, din cea a marketingului, observăm că percepția chiar este realitatea. Este plină piața de furnizori în toate industriile care au un marketing mai bun decât produsul pe care îl livrează (și viceversa), iar până la un nivel, funcționează. Nu cred că este o scuză, pentru un profesionist, să spună că este foarte bun și să aștepte să fie căutat de clienți. A trecut epoca aceea. În trecut, când nu existau suficient de multe surse de informare, se mergea foarte mult pe recomandări, în orice meserie, inclusiv în cea a consultanței imobiliare. Acum, este mult mai simplu să dai două clickuri și să vezi cine este cel mai bun, în funcție de cine are cele mai multe like-uri sau vizualizări. Încă suntem într-un stadiu de așezare, în care unii sunt mai buni la marketing și alții la calitatea produsului, la meseria în sine. Cred că este important să fie totul egalizat și voi prezenta câteva metode foarte ușoare de a face acest lucru. Voi atinge acest subiect, în prezentarea mea de la Ziua Agentului Imobiliar.

CITEȘTE ȘI ALTE INTERVIURI OFERITE ÎN EXCLUSIVITATE:

7 May 2015