Antreprenor român, cu afaceri de 35 milioane euro: „Pentru mine, criza a fost cel mai bun lucru!”

Cum poate fi România țara oportunităților? De ce a fost perioada de criză bună, pentru un business 100% românesc? Cum se mărește cifra afacerilor de la 14 milioane euro la 35 milioane euro, în România, în doar cinci ani? Despre toate aceste lucruri, IMOPEDIA.ro a stat de vorbă cu antreprenorul Cristian Rusu, proprietar al grupul Rus Savitar – Casa Rusu.

La 20 ani de la fondarea Rus Savitar, sunteți unul dintre cei mai mari producători de mobilier din România – compania deține trei fabrici de mobilier și o rețea națională de 28 magazine. Care au fost începuturile?

Primul nostru magazin a fost construit în 1994, într-o localitate foarte aproape de Timișoara, în Dumbrăvița – un fel de Pipera a Bucureștiului. Acolo sunt începuturile noastre, cu marfă 100% românească (pe atunci regulile din piață erau făcute de coloși precum Alprom Pitești sau Elbac Bacău). Noi aveam niște prețuri neauzite, așa că ne-am dezvoltat foarte mult, în mai puțin de zece ani.

Prin 1997, mama mi-a predat mie businessul de mobilă, așa că am început să îmi construiesc rețeaua. Aveam 20 ani și eram la facultate, însă eram mai preocupat de afaceri – am făcut mai multă practică decât școală. Prin 2003, ajunsesem să vindem lunar cam 250 de camioane de mobilă, din acelea mari, de 20 tone. Am ajuns să avem din ce în ce mai mulți clienți, așa că ne-am gândit să producem noi mobilier, în loc să îl luăm de la alții. Ne-a luat vreun an și jumătate, dar pe la sfârșitul lui 2004 am deschis prima unitate.

De atunci și până acum, am înlocuit tot. La noi nu merge să externalizezi tot, cum se practică în Vest. În România, credeți-mă, este mai rentabil să internalizezi tot – producție, transport, distribuție sau ce vreți. Dacă ai resursele necesare, este mult mai profitabil. Astăzi, internalizând toate serviciile și achiziționând linii care să înglobeze mai puțină manoperă, care conferă mai mare rapiditate, am ajuns la o cifră de afaceri de 35 milioane euro. Totodată, ai nevoie și de oameni buni, așa că investiția inițială este foarte mare, căci ca să racolezi un om, trebuie să îl plătești foarte bine. Dar în timp, investiția inițială se amortizează.

Cum v-a prins criza? Cum ați schimbat strategia de business, ca și producător de mobilier?

În anul 2009, din cei aproape 500 de clienți pe care îi aveam, aproape 200 au refuzat să îmi mai plătească, pe motivul crizei. Ce să mai vând? Că eu așteptam să îmi recuperez banii. Atunci am schimbat strategia și am hotărât să ne extindem. În două luni, am deschis primul magazin Casa Rusu din afara Timișoarei. Ne-am dus la Sibiu, unde în anii buni, din perioada anterioară crizei, vindeam anual de circa 300.000 lei (trei miliarde lei vechi). Și eram mulțumiți de cifra de vânzări. Ei bine, primul magazin a înregistrat doar în prima zi vânzări de 300.000 lei. Acela a fost un moment de cotitură pentru noi, am realizat multe lucruri. Dezvoltarea Casa Rusu a venit natural, pentru că era un gol în piață.

Se spune că cei care continuă să investească pe timp de criză culeg roadele ulterior...

Așa este. Pentru mine, criza din ultimii ani a fost, de departe, cel mai bun lucru care se putea întâmpla. În această perioadă, ne-am putut dezvolta la niște costuri rezonabile. Înainte de criză, eram 250 oameni. Acum, după doar cinci ani, numărul a urcat la 1.000 angajați. Cred că cifrele vorbesc de la sine. În 2009, am avut o cifră de afaceri de 14 milioane euro. În 2010, aceasta a urcat la 23,6 milioane euro, în 2012 a ajuns la 26 milioane euro, iar în 2014 a ajuns la 35 milioane euro.

Cât de mult v-ați sprijinit pe ajutorul băncilor?

Am lucrat cu o singură bancă, iar în momentul de față nu mai am niciun credit. Toate investițiile se fac din resurse proprii. Ideea este că întotdeauna trebuie să știi pe ce te bazezi. Niciodată nu am avut un grad de îndatorare mai mare de 20-25%. Din păcate, mulți antreprenori români nu își dau seama care este limita de suportabilitate a propriei companii. Luați un antreprenor român și întrebați-l care este capacitatea lui reală de îndatorare, la cât produce compania lui, la ce cifră de afaceri are și la cum arată profitul. Nu știe nimeni. Mai avem mult de lucru.

Mulți antreprenori români se lansează în afaceri fără a avea vreun studiu de business. Credeți că acesta este un motiv pentru care planurile le sunt date peste cap?

În mod evident, este nevoie de studii, dar știți cum e și cu teoria aceasta...? Te ajută să înțelegi ce riscuri și ce beneficii ai, unde ai putea ajunge și cam acolo se oprește. Însă nu te ajută să știi ce vrei și cât de mult trebuie să muncești. Sunt mulți antreprenori care s-au trezit la jumătatea proiectului că, de fapt, nu voiau să facă acel lucru. Până la urmă, depinde de cât de mult vrea fiecare să se sacrifice. Sunt oameni care cu siguranță ar putea să facă mai mult, dar sunt destul de realiști încât își dau seama că ar trebui și să se sacrifice mai mult, ceea ce nu le convine.

Cum se face business în România?

Eu zic că bine. Eu nu mă văd făcând business în altă parte decât aici. Toți se plâng de țara aceasta, dar nu este adevărat – asta este țara oportunităților. Peste tot, lucrurile sunt puse la punct. Este greu să te duci acum în America, în Franța sau în Germania să te impui în piață. Eu nu m-aș muta pentru nimic în lume. Sunt lucruri nereglate, desigur, ne lovim de numeroase obstacole, se formează frustrări. Dar să spunem așa: în mod clar, oportunitățile depășesc nivelul frustrărilor.

Credeți că s-a schimbat mentalitatea clientului, după criză?

Cred că da, s-a schimbat mult mentalitatea. În primul rând, cumpărătorul nu mai dă bani pe lucruri inutile. Omul vrea și trebuie să economisească, căci nu mai are bugetul de altă dată. Totuși are anumite temeri. El refuză să creadă că, în afară de faptul că s-a schimbat bugetul lui, s-a schimbat și industria. Dar aceasta este o obligativitate, noi întotdeauna ne schimbăm după bugetul clienților, altfel nu am reuși să rămânem în branșă. Ce refuză oamenii să accepte este că se poate ieftin și de calitate. Ori eu nu pot fi catalogat doar ieftin, atunci când am cele mai mari investiții în industrie.

Cum vedeți piața de mobilier din România, în 2015?

Cred că vom vedea o stagnare a pieței. Nu văd și sper că nu există niciun motiv să scadă, dar nici nu există indicii că ar crește. Acest lucru s-ar putea întâmpla doar dacă se schimbă ceva din punct de vedere legislativ, dacă se modifică cota TVA sau ceva care să dea clientului ceva în plus din punct de vedere al prețului, dar nici atunci nu ar fi o creștere fantastică a pieței. Să fim sinceri, nu avem din ce, veniturile sunt tot pe acolo. În această piață, cifrele din 2014 au fost similare cu cele din 2013, așa că nu văd de ce am vedea o excepție în anul abia început.