Dragos Dragoteanu: “Alegeri pentru fraieri”

Dupa ce in urma cu cateva zile, Dragos Dragoteanu ne-a fost oaspete la IMOPEDIA-VIP, astazi am alocat un guest-post pe care il puteti lua ca teasing pentru blogul pe care a anuntat ca intentioneaza sa-l lanseze.

Dragos DragoteanuDaca s-ar infiinta “Partidul Fraierilor” as fi unul dintre sponsorii acestuia. De ce? Pentru ca ar fi partidul cu cei mai multi membri, format din oameni care apartin tuturor categoriilor sociale, persoane care si-au facut in ultimii 20 de ani vise si, de fiecare data, realitatea politica de pe malurile Dambovitei le-a demonstrat altceva.

Desi nu fac politica si nu sunt membru in niciun partid politic, am urmarit ca orice roman franturi de emisiuni electorale. M-am uitat atent daca vreunul dintre candidatii la presedintia Romaniei a rostit in discursurile sale cuvintele: munca, initiativa, cumpatare. Atentie! Nu m-am asteptat la expresii de genul: munca mai multa, initiativa ca alternativa la somaj sau cumpatare pana la sacrificii materiale personale. Ma refer strict la cuvinte simple, accesibile oricarui alegator. Nu stiu cati dintre dumneavoastra au fost atenti la aceste detalii, care ar fi insemnat CEVA NOU. Din pacate, in toate discursurile s-a simtit o energie puternic negativa, fara sa se puncteze niciun element care sa confere o perspectiva clara celor care spera in continuare in viitorul acestei tari.

Indiferent cine va fi ales pe 6 decembrie, din punctul meu de vedere, Romania va intra intr-o noua era dupa cei 20 de ani de haos politic. Era dictaturii economice. Chiar daca ar deveni Dumnezeu presedintele acestei tari, situatia economica nu se va ameliora prea curand. Nemunca, prostia si inconstienta multor romani vor fi factorii care vor da raspunsul la intrebarea: cand va iesi Romania din criza? O criza de valori, o lipsa de modele autentice, un gol de viziune pe termen lung. Pentru romani, politica va conta, de-acum inainte, din ce in ce mai putin.
Dictatura economica ce va urma va influenta direct financiar fiecare familie, standardul de viata individual si bunastarea romanilor.

Multi romani asteapta din strainatate iesirea tarii din criza. Altii se gandesc ca viitorul presedinte sau noul guvern le va aduce bunastarea, fara sa munceasca cu adevarat, fara sa aiba vreo initiativa noua, fara sa fie mai responsabili. Nu am intentia de a jigni pe cineva, dar, dupa mine, toti acestia s-ar incadra perfect in “Partidul Fraierilor”!… Personal, cred ca un sondaj de opinie la iesirea de la urne, in care s-ar pune intrebarea ”ce asteptati de la noul presedinte?”, ar demonstra clar ca cel putin 90% dintre persoanele chestionate ar raspunde ca asteapta ceva. Orice, dar asteapta ceva! Cati credeti ca ar raspunde “nu astept nimic deosebit”?

Pentru mine, dupa 7 ianuarie 2010, va urma o perioada in care solutia individuala va fi cheia rezistentei sau succesului financiar personal. Asa cum va sti fiecare sa-si gestioneze problemele cu care se confrunta, asa va trai. Cine crede in minuni dupa aceste alegeri este cel putin naiv. Cine crede in schimbari economice majore, indiferent cine va deveni presedinte, este, dupa parerea mea, un fraier. Cine crede ca politicienii se lupta intre ei pentru interesele poporului e cel putin un fraier.

Iata de ce, ar trebui infiintat “Partidul Fraierilor”. De 20 de ani alegerile din aceasta tara sunt pentru fraieri. Fie ca va veti duce sau nu la vot, politicienii romani au ca “materie prima” fraierul. Si nu gresesc prea mult, fiindca urmaresc un principiu simplu: apa, aerul si fraierul nu se termina niciodata!

Paradox, agonie sau extaz?

Expunere la FORUMUL INTERNATIONAL DE INVESTITTII – Camera de Comert si Industrie a Romaniei – Octombrie 2005.

Bucuresti, 27 octombrie 2005

Cristian Antonescu

Evolutia Pietei Terenurilor 1996 – 2005. Bucuresti

Piata imobiliara din Bucuresti a cunoscut foarte putine investitii majore in perioada 1996 – 2002.
In aceasta perioada s-a construit in zona ultracentrala (U), in zona Rezidentiala de Nord (R), in zona Lacurilor Floreasca si Herastrau (L1) si in zona Pipera (PT).
Au fost dezvoltari punctuale, foarte multe dintre ele avand developeri locali – persoane fizice sau companii. Prezenta straina s-a simtit destul de putin.

Preturile pe piata terenurilor au cunoscut o crestere de doar cateva procente in perioada 1990 – 2002. Desi nevoile imobiliare erau acute, nu exista disponibilitatea financiara pentru a fi satisfacute.

In Europa Centrala, (Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria) piata imobiliara a avut o crestere continua si constanta, preturile terenurilor crescand in consecinta, fara salturi spectaculoase. S-a incercat o crestere de preturi inainte si imediat dupa aderarea la Uniunea Europeana, dar fara succes, pietele revenind la normalitate.

Incepand cu anul 2001, dezvoltatorii din Europa Centrala au simtit ca pietele pe care activeaza se apropie de maturitate, ca devin normale. Pe o piata normala, ratele de profit sunt mult mai mici; drept urmare au inceput sa monitorizeze si tarile vecine, printre care si Romania.

Semnalele pentru Romania, timide in 2001, au crescut in intensitate in 2002 – 2003, pentru ca in 2004 – 2005 sa devina un val puternic de investitii straine.

Cu totii stim unde sunt preturile terenurilor astazi. Si nu numai datorita valului de investitii straine.

Impulsul major al efervescentei preturilor la terenuri a fost dat in ianuarie 2003 odata cu deschiderea bancilor catre acordarea de credite ipotecare.
Astfel, o multime de oameni care aveau cateva mii de euro adunati de-a lungul anilor, au realizat ca visul lor (acela de a avea apartamentul sau casa lor) poate deveni realitate chiar de a doua zi. Volumul tranzactiilor cu apartamente a crescut exponential, piata apartamentelor a devenit o piata nebuna, nebuna. Pretul apartamentelor in cartiere a crescut cu 250 – 400% in cateva luni.

Pana in anul 2003, pretul pe piata imobiliara era determinat in mare masura de catre agentiile imobiliare. Piata imobiliara era o piata foarte putin luata in seama. Dar, odata cu cresterea preturilor au aparut si foarte multi „specialisti”.
Mass media avea nevoie de subiecte pentru stiri. Si ce poate fi mai spectaculos, pentru public, decat o stire in care sustii ca preturile vor creste cu 100% intr-un an de zile? Stiri care, bineinteles, erau ascultate sau citite de catre proprietari. Proprietari care dublau preturile chiar de a doua zi, fara sa astepte sa treaca anul.

Piata terenurilor in vara 2003 era inca linistita. Odata cu cresterea preturilor apartamentelor, cumparatorii au inceput sa puna in balanta daca este mai bine sa cumpere un apartament sau sa cumpere un teren si sa-si construiasca o casa.
Cumparatori cu bugete de 10.000 – 30.000 EURO au inceput sa caute terenuri ieftine. Singurele zone cu terenuri ieftine erau la periferia orasului. Dar exista o problema. Nu aveau ce cumpara. Marea majoritate a terenurilor erau de cel putin 5.000 mp. La un pret de 10 EURO/mp le depasea bugetul.

Astfel a aparut un business pe scara larga (pana in 2003 se manifesta doar in zona Pipera). S-au cumparat terenurile mari, s-au parcelat si s-au vandut la un pret dublu chiar a doua zi, existand in aceeasi zona doua categorii de preturi: 10 EURO/mp pentru terenuri mari, 20 EURO/mp pentru parcele intre 500 – 1.000 mp.

O parte dintre primii proprietari (cei carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate dupa 1990) au vazut ce se intampla. Drept urmare au inceput sa ceara pretul de 20 EURO/mp pentru tot terenul, neparcelat. Pretul pe mp de parcela a crescut si el proportional.

O parte dintre proprietarii care vandusera foarte ieftin (dupa o asteptare de 13 ani) si care mai aveau si alte terenuri in zonele respective, au realizat ca au cheltuit banii foarte repede si s-au oprit din a-si mai vinde proprietatile.
Refuzul acestor proprietari a determinat o scadere a ofertei pe piata, ceea ce a provocat o adevarata isterie pentru a cumpara, din partea cumparatorilor de parcele. Astfel s-a ajuns ca preturile terenurilor din periferie sa explodeze.
Ca un simplu exemplu, teren de 10.000 mp in comuna Domnesti cumparat la un pret de 0,03 EURO/mp in 2003 se vinde astazi la un pret de 30 EURO/mp, parcelat in loturi de 500 mp. Adica, la un pret de 1.000 (o mie) de ori mai mare, in numai 30 luni! PARADOX?

Acum, aceiasi proprietari fie refuza sa-si vanda proprietatile cu destinatie industriala – comerciala din zona de centura sau drumuri nationale, fie maresc saptamanal pretul. Pret care este mult peste pretul pietei (pretul cu care ieri s-a vandut un teren similar in aceeasi zona). Si pret pe care, in ciuda tuturor asteptarilor il vor obtine. EXTAZ?

Acum, urmeaza terenurile in oras

Dupa cum reiese si din studiul de piata, pana la sfarsitul anului 2004 nu s-a intamplat nimic spectaculos.

De fapt, s-a intamplat.
S-au vandut aproape toate terenurile care erau pe piata de ani de zile, la aceleasi preturi pe care le cereau unii chiar din 1996, desi in zonele de periferie preturile terenurilor crescusera de cel putin 10 ori (pe anumite zone).
Spre deosebire de terenurile de la periferie, cele din oras, adresandu-se altei categorii de cumparatori, avand o alta destinatie si solicitand si un alt buget au avut o crestere mai apropiata de „normal”, cuprinsa intre 100% si 250%. Punctual, cresterea a fost mai mare in functie si de indicatorii urbanistici ai terenului.

Daca cresterea pretului terenurilor din periferie a fost determinata in primul rand psihologic, (o isterie determinata si de semnalele din presa), cresterea pretului terenurilor din oras are doua motive: a) cererea este foarte mare si vine in special din partea fondurilor de investitii, a dezvoltatorilor si a lanturilor de retail si b) proprietarii acestora nu au fost straini de ceea ce se intampla pe piata, dar au reactionat prea tarziu.

Pentru ca jucatorii pe piata din oras au praguri de rentabilitate, nu isi permit sa cumpere la orice pret. Pentru ei un proiect este fezabil sau nu este. Nu isi pot asuma riscuri foarte mari. Drept urmare nici presiunea asupra preturilor nu are de ce sa fie intemeiata, daca nu depaseste pragul de rentabilitate al investitiilor.

Piata imobiliara din Bucuresti a fost o piata pe care speculatorii au obtinut profituri colosale. Acestia si-au asumat riscuri enorme. Pe piata terenurilor din periferie cererea nu mai este la fel de mare. Bugetele pentru teren, in marea lor majoritate sunt in aceleasi limite: intre 10.000 – 30.000 EURO. In Pipera minim a ajuns la 80 EUR/mp, in Sisesti 100 EUR/mp.

Ce urmeaza? AGONIE?

Pana acum au existat multi cumparatori. Dar, de la anumite preturi in sus acestia nu mai exista. Trebuie sa tinem cont si de venitul mediu net al populatiei, venit care nu depaseste 2.400 EURO/an. Va creste, dar va genera suficienta putere de absorbtie a proiectelor ce se afla in derulare?

Fara a jigni pe cineva, Bucurestiul s-a dezvoltat haotic, din punct de vedere urbanistic. Din pacate, asa zise cartiere rezidentiale de lux sunt niste mahalale, cu strazi de 3 m latime, fara trotuare si spatii verzi, fara retele de canalizare cu vile de sute de mii de euro inghesuite care mai de care. Este un mare pacat, pentru ca zonele respective erau virgine si se puteau elabora Planuri Urbanistice Generale, care sa tina cont de realitatile secolului XXI. Am avut ocazia sa vad in litografii si apoi in fotografii dezvoltarea catorva orase din Statele Unite ale Americii. Dezvoltari care si astazi, dupa trei sute de ani, fac fata cu brio exigentelor urbanistice si comportamentale.

Fara sa-i mentionez numele, undeva in Bucuresti exista un proiect imobiliar demn de toata stima. Stima pentru cei care l-au gandit si proiectat in primul rand. Este un proiect care iti incanta privirea si te face sa te simti mandru ca esti bucurestean. Proiect care peste cativa ani, ii va face extrem de fericiti si de bogati pe cei care investesc in el. Din punctul meu de vedere, peste 20 de ani acela va fi cartierul de lux al Bucurestiului.

Sper din tot sufletul ca Bucurestiul sa devina o capitala europeana in adevaratul sens al cuvantului, cu o administratie care sa se gandeasca in primul rand la dezvoltarea si ridicarea valorii orasului si dupa aceea la interesele personale.

Cristian Antonescu: PRIMA CASA – o veste buna si una rea


Stau si ma gandesc la ceea ce s-a intamplat pe piata imobiliara rezidentiala in perioada 2003 – 2008. La faptul ca preturile apartamentelor in blocuri construite inainte de 1989 au crescut cu o medie de 3,58% pe saptamana. Saptamana dupa saptamana. An dupa an. Toata lumea vorbea de sutele de mii de euro ca despre ceva maruntis. Orice notiune de valoare era distrusa. Nimeni nu era mai puternic decat un proprietar. Fraieri erau considerati de catre proprietari cei ce cumparau. Si pe buna dreptate. De unde sa stie ei ca totul era un balon de sapun.

Culmea este ca balonul de sapun, crestea se facea din ce in ce mai mare si mai frumos. Dar balonul de sapun are niste tensiuni superficiale la suprafata sa. Care il pastreaza mare si frumos, dar care dispar imediat daca presiunea din interior este prea mare. Iar balonul se sparge, micşorându-se până devine o picătură.  Exact asta s-a intamplat si cu piata imobiliara.

Criza imobiliara din Romania nu a venit din Statele Unite, asa cum afirma foarte multi si care-si ascund acum esecurile pe seama ei. Cu sau fara criza din America, Romania ar fi fost in criza. Poate una mult mai profunda, daca ar fi inceput in 2010. Am fi avut o cadere mult mai de sus. Mult mai rapida si ingrozitor de dureroasa. Iar recuperarea dupa o astfel de cadere nu stiu daca ar mai fi fost posibila. Trebuie sa le multumim „luminatilor” finantisti si auditori si specialisti din intreaga lume, ca au fost in stare sa produca asa ceva.  Criza imobiliara din Romania este un produs local, care a urmat modelul din America. Bani multi aruncati in piata, fara sustenabilitate. Eu in 2005 sustineam, la FORUMUL INTERNATIONAL DE INVESTITTII – Camera de Comert si Industrie a Romaniei, un expozeu intitulat PARADOX, EXTAZ SAU AGONIE? Inca de atunci trageam semnale de alarma ca piata imobiliara o a luat-o razna.
Unii, in micimea lor credeau ca economia duduie. Departamentele de risc ale bancilor aprobau pe banda rulanta creditele, fara sa analizeze riscul real la care se expuneau cu totii. Erau sustenabile veniturile solicitantilor de credite? Banca Nationala are o mare vina. Nu a miscat un deget pana in toamna lui 2007. Cred ca si mai marii BNR au fost orbiti pana in toamna lui 2007 de “explozia valorii” imobilelor.

Nu sunt un sustinator politic al niciunui partid. Fac parte din categoria “cetatanului turmentat” care se intreaba “si eu cu cine votez?” Fac parte din categoria celor 70 % care nu au fost la vot. Fac parte din categoria celor care sunt scarbiti de foamea pentru putere si bani, aroganta si incompetenta scumpilor nostri politicieni.  Fac parte din categoria celor care s-au uitat neputinciosi cum actualul PSD a distrus toata economia Romaniei si cum PNT-CD a privit impasibil la propria sa decapitare. Nu pot uita cu cata speranta am privit „revolutia”, apoi castigarea alegerilor de catre Conventia Democrata in 1996. Mi-e lehamite de presedintele pe care l-am votat cu multa speranta in 2004.

Dar in 2004 uitasem ca el a fost cel care a distrus Conventia, el a fost cel care l-a „matrasit” pe Petre Roman pentru a-si atinge tinta de a deveni un presedinte jucator. In 2004 uitasem de fapt de duplicitatea PNL-ului din timpul Conventiei, care a acceptat sa joace cum i-a cantat Basescu. Credeam ca se maturizasera. Ca vor sa faca ceva si pentru tara. Si si-au luat-o (PNL-ul). De la cine ? Tot de la Basescu. Jumatate din PNL s-a facut peste noapte democrat. Si jumatate din PD s-a facut tot peste noapte liberal. Mi-e foarte greu sa-i inteleg. Mi-e greu sa inteleg cum cineva de centru stanga cu cineva de centru dreapta pot coexista intr-un partid. Care astfel a devenit un PARTID DE CENTRU STANGA – DREAPTA. Si astfel noi ne lasam condusi de unii care o cotesc dupa cum le pica lor bine.  Mi-e greu sa inteleg din ce fel de popor fac parte.

Repet, nu am nicio apartenenta politica. De fapt am. Am aceeasi apartenenta ca si ceilalti 70% care nu au fost la vot. Nu este surprinzator cum 70% din natiune se lasa condusa de doar 30%???  Iar acei 30% nu ne reprezinta. Stau cocotati in scaunele lor si ne privesc de sus. Ei nu inteleg ca si noi, cei 70% ii privim cu scarba. Si cu speranta ca poate se vor schimba. Dar ei sunt oportunistii. Ei sunt cei care nu sunt in stare sa spuna vreodata: „Da, am gresit”. Desi stiu ca au gresit. Si culmea, este ca atunci cand ii privesti cum sustin ca nu au gresit, esti convins ca exact asa si gandesc, desi sunt pe de-a-ntregul constienti de faptul ca gresesc.
Sunt sigur ca cele de mai sus ii framanta pe toti cei 70%. Si poate si pe cativa dintre restul de 30%. Este foarte clar ca nu este usor sa schimbi.

Poate va intrebati ce legatura au cele de mai sus cu piata imobiliara si in particular cu Programul „Prima Casa”. Ei bine, au. Au, pentru ca daca banii din programul „Prima Casa” ajung sa fie cheltuiti corect si inceap sa invarteasca mecanismul economiei atunci acesta este PRIMUL PROGRAM SANATOS POLITIC SI ECONOMIC de la revolutie incoace.

Daca va functiona programul Prima Casa va fi un lucru foarte bun. Se va reface lantul trofic al economiei. Ganditi-va ce inseamna pentru economia unei tari achizitia unei case.

Inainte de a o cumpara, daca este o casa noua inseamna:

- Utilaje, combustibil, fier beton. Otel, ciment, nisip, termopane. Aer conditionat, lift, acoperis, lemn, vopseluri. Sarma, sanitare, usi, clante, chei. Societati comerciale, salarii, oameni.  Balustrade, cabluri, parchet. Arhitecti, constructori, instalatori, salahori, ingineri. Camioane, garduri, geamuri.  Taxe de avizare si autorizare, TVA, adaosuri comerciale. Electrice, panouri, tevi. Centrale termice, curent electric, mijloace de transport. Macarale, bani, banci … si lista este mult, mult mai lunga.

Dupa ce ai cumparat-o inseamna:
- Usi, mese, scaune. Mobilier. Finisaje. Tablouri, perdele, flori, plante. Pahare, tacamuri, aspirator. Frigider, hota, aragaz. Masina de spalat, gresie, faianta, matura. Televizor. Oameni, instalatori, bani. Cablu, internet, gaze, electricitate, telefonie. Designeri, arhitecti, electricieni. Becuri, robinete, dibluri. Femeia de serviciu, firma de curatenie. Scule, lampi, ventilatoare … Taxe, impozite, venituri la buget. Bani. Oameni care produc sau ofera servicii. Si societati comerciale. Si lista este mult, mult mai lunga.

Toate astea inmultiti-le cu cateva sute de mii. Ei bine, asta inseamna aproape intreaga economie. Toata economia functioneaza in jurul casei fiecaruia dintre noi. Casa este raspunsul la una dintre cele trei nevoi de baza ale unui om: Hrana, Adapost si Reproducere. In jurul acestei nevoi s-au dezvoltat industrii intregi, totul incepand dupa ce omul a parasit pestera.

Trebuie sa fim constienti ca asta punem sau am pus in miscare in momentul in care am achizitionat o casa. De aceea spuneam ca piata imobiliara este motorul economiei. Pentru ca atinge aproape toate domeniile de activitate.  Este un TSUNAMI, care poate fi bun sau rau (stiu ca un tsunami este doar rau in realitate, dar am extrapolat un pic). Un tsunami bun a fost din 2003 pana in 2007. Un tsunami rau a fost din 2008 pana astazi. Si care va mai distruge mult in calea lui.

Ganditi-va ce s-a intamplat dupa ce nu au mai fost achizitii de case. A venit criza. Primii care au simtit-o au fost Agentii Imobiliari. Apoi Societatile de constructii. Apoi producatorii de masini. Apoi toti furnizorii celor de mai inainte. Apoi salariatii acestora.
Apoi firmele nu au mai platit taxe si impozite la fel de mari. Si nici salarii. Toti ale caror venituri depindeau de toti cei de mai dinainte au inceput sa-si reduca chelteiulile. Nu se mai platesc taxe si impozite, nu mai sunt venituri la buget si de-abia acum bugetarii vor simti ce inseamna ca segmentul privat sa aiba probleme financiare. De-abia acum vor intelege (sper) ca ei sunt platiti din banii nostri. Ca noi toti, companiile private impreuna cu salariatii lor, ii platim.

Prima Casa este un val mic. Sper sa-si faca efectul. Sa inceapa sa creasca incet dar sigur, astfel incat sa refaca economia. Sa puna in miscare din nou tot angrenajul descris pana acum. Important este sa nu se mai intample ceea ce s-a intamplat in 2003 – 2007. Cand totul a crescut exponential. Artificial. Si acum suntem in criza. Normal.

Prima Casa va mai avea cu siguranta un efect pe piata imobiliara. Acela ca proprietarii vor avea impresia ca a crescut din nou cererea in mod exponential.

Cred ca este foarte important sa mai descriu inca o data acest fenomen, care se va intampla printre proprietarii de apartamente in blocuri construite inainte de 1990:
Incepe programul Prima Casa.
Un cumparator suna la cateva agentii. Probabil la 10 agentii.
Si la cativa proprietari. Probabil la 100 de proprietari.
Agentiile vor incepe sa caute pentru acel cumparator o proprietate.
Si vor da cate 100 de telefoane pentru fiecare cumparator.
Vor contacta sau suna pe aceeasi proprietari pe care ii cauta si celelalte 9 agentii care lucreaza pentru acelasi cumparator.
Ce intelege din asta un proprietar:
- „pai, dau un anunt si in cateva zile sunt contactat de 20 – 30 de oameni.
- Pai pana acum, de-abia daca ma suna cineva o data pe luna. Vai de mine, ce a crescut cererea!
- Oau! Ce valoroasa e proprietatea mea!
- Pai daca tot sunt atat de multi interesati de ea, inseamna ca e cerere! Ia sa mai cresc si eu un pic pretul sa vad ce se va intampla.
- Ca daca tot vor proprietatea mea, atunci sa si plateasca pretul meu, nenicule!”
Si va mari un pic pretul cerut. Si va vorbi cu vecinul. Marketing viral dom’le. Din gura in gura. Si vai, ce mai creste cererea, drept urmare si pretul.
FALS!
De fapt a fost sunat de toti ceilalti, care cautau pentru un singur cumparator. Inmultiti acest exemplu cu 1.000.
O iei razna daca esti proprietar. Chiar te face sa crezi ca asa este.
Si eu, daca nu  as fi informat, in cunostinta de cauza, as crede la fel.

Faptul ca va creste pretul este o veste proasta. Pentru cumparatori. Este o veste buna. Pentru vanzatori.
Faptul ca nu se vor face tranzactii la preturile „crescute” este o veste proasta. Pentru proprietari. Si buna pentru cumparatori.

Pentru proprietari, pot sa le dau o veste buna: ca daca reduc suficient de mult preturile, vor vinde. Vor vinde daca se vor apropia suficient de mult de plafonul de 60.000 EUR. Dar trebuie sa fie atenti: Nu toate proprietatile vor costa 60.000 EUR. Vor fi mai ieftine. Si logica este simpla. Daca un cumparator are de ales intre o garsoniera sau apartament de 2, 3, 4 camere, in acelasi bloc si se cer cate 60.000 EUR pentru fiecare, bineinteles ca va cumpara apartamentul de 60.000 EUR. Iar vecinii cu garsoniera, 2 si 3 camere vor fi nevoiti sa coboare pretul. Astfel va fi si un mecanism de piata de autoreglare a preturilor.

Atentie insa!

Programul Prima Casa este garantat guvernamental cu un fond de 1 miliard EUR, ceea ce constituie o veste buna.
Daca faci un calcul extrem de simplu: 1.000.000.000 EUR / 60.000 EUR = 16.667. Ce inseamna acest rezultat?
Programul se adreseaza unui numar de maxim 16.667 de oameni. Vor fi doar 16.667 de proprietati vandute. Ceea ce inseamna o veste proasta. Este un fond limitat, nu unul nelimitat. Se stie exact numarul maxim de proprietati vandute.

Doar aceia care vor reusi sa ajusteze corect preturile vor avea o sansa sa vanda in acest program. Ceea ce, este o veste buna, nu-i asa?
Cei care vor reusi sa cumpere si cei care vor reusi sa vanda vor fi foarte fericiti. De ce? Pentru ca au reusit! Iata inca o veste buna.

Balaurul cu sapte capete

Inainte de aparitia crizei, piata imobiliara locala a trecut constant prin transformari si restructurari. Plecata din comunism, unde singurul proprietar era statul, piata imobiliara a trebuit sa se descurce singura, fara a beneficia in niciun fel de sustinerea sau implicarea autoritatilor. Mai mult, de cate ori piata imobiliara, in oricare dintre formele sale cunoscute, incepea sa capete amploare, statul, acest balaur cu 7 capete autohton, isi impunea tributul. De la taxe si impozite “necuviincioase”, pana la aplicarea unor legi aberante, fara nici o noima sau legatura cu realitatea, “balaurul” a luat, fara sa dea nimic inapoi.

Se presupune insa ca acestea sunt dezavantajele unei economii de piata, una facuta “dupa ureche”, nu cu norme precise si clare, nu cu legi care sa vina in ajutorul antreprenorilor, dezvoltatorilor si nici macar in ajutorul populatiei, platitori de dari catre stat. Cum altfel putem aprecia interventiile de pana acum ale autoritatilor din piata ? Si, pentru cei care au uitat o parte dintre actiunile “demne de apreciere” ale balaurului, cateva dintre ele merita mentionate mai jos :

1. impozitul pe tranzactii imobiliare, aparut daca nu ma insel  prin 2006 si care prevedea  o cota de impozitare de 16 % pentru bunurile imobile revandute mai devreme de 3 ani de zile; plecat de la o motivatie logica – stoparea sau cel putin taxarea speculei imobiliare, impozitul s-a dovedit a fi o corvoada mai ales pentru oamenii de rand, cei care nu aveau nici cunostintele si nici mijloacele necesare “fentarii” acestei legi fiscale; pentru ceilalti, mai precis exact cei vizati initial de lege, lucrurile erau mult mai simple : pretul minim pe zona sau efectuarea unui raport de evaluare care sa “demonstreze” ca pretul “real” al proprietatii este mult mai mic decat cel trecut in grila notarilor si totul se rezolva foarte usor, iar statul ramanea cu buza umflata;

2. refacuta, la aproximativ un an de zile de la emiterea initiala a legii, taxa pe tranzactii imobiliare, avea sa capete o noua forma  : impozitul urma a fi platit in functie de perioada de timp cat existase imobilul in proprietatea vanzatorului, astfel daca treceau mai putin de 3 ani intre momentul achizitiei (mostenirii) si momentul vanzarii, urma a se plati o taxa, iar daca ar fi avut mai mult de 3 ani, alta taxa, evident mai mica; fara a intra in detalii tehnice, la mai putin de 3 ani, impozitul ar fi aproximativ 3 %, iar la mai mult de 3 ani, aproximativ 2 %; una dintre aberatiile acestei legi este ca acest impozit se percepe inclusiv pentru proprietatile mostenite, unde cu siguranta nu se poate pune accentul pe ideea de “tranzactie imobiliara care are ca scop profitul obtinut prin diferenta de pret rezultata intre pretul de achizitie si cel de vanzare”;

3. la inceputul lunii ianuarie, in 2008,  piata imobiliara a “inghetat” efectiv, mai mult din cauza statului roman, decat a frigului, deoarece aparusera unele zvonuri care anuntau ca odata terminata vacanta ocazionata de sarbatorile de iarna, urmau sa apara noi prevederi in codul fiscal, prin care orice proprietate imobiliara vanduta de o persoana fizica, urma sa fie purtatoare de TVA, la fel ca in cazul persoanelor juridice; cei care aveau tranzactii in desfasurare la acel moment (ca si mine de alfel) au transpirat serios la auzul vestii, deoarece, asa cum ne-a obisnuit, statul aplica si retroactiv normele sale fiscale, inclusiv pentru tranzactiile aflate in desfasurare. Din fericire, au fost facute modificari ale codului fiscal, insa nu chiar pana la acest nivel; astfel, doar persoanele fizice care dezvolta si vand in mod sistematic proprietati imobiliare, devin platitoare de TVA- mai precis, daca esti  persoana fizica, construiesti constant imobile si le valorifici, atunci esti tratat ca si o persoana juridica si supus aplicarii TVA;

4. grilele notariale : probabil unul dintre cele mai daunatoare elemente ale pietei imobiliare autohtone, grilele notariale, ce se doreau a fi un barometru al preturilor in piata imobiliara si instumentul menit a ajuta atat notarii in evaluarea unui pret minimal al proprietatilor imobiliare, cat si statul in stabilirea pretului de impozitare al proprietatilor, au fost mereu depasite si in totala neconcordanta cu piata imobiliara; daca in anii trecuti, foarte mult timp, pretul real de vanzare a unei proprietati era de multe ori dublu fata de grila de referinta, in ultima perioada, grila este cu 30-40 la % mare decat pretul real al proprietatilor, astfel ca o persoana care vinde o garsoniera cu un pret de 30.000 euro, va plati un impozit pe tranzactii imobiliare calculat la un pret minim de grila de aproximativ 50.000 euro; la fel si cumparatorul, va fi nevoit sa achite taxele notariale de autentificare ale contractului, la aceeasi valoare de 50.000 euro, chiar daca el plateste de fapt doar 30.000 euro;

5. lipsa unui cadru legal pentru desfasurarea activitatilor de intermediere imobiliara, a unor norme atent elaborate si a lipsei de interes privin profesionalizarea acestui domeniu, au creat si intretinut un haos continuu in piata imobiliara; astfel, de-a lungul timpului, foarte multi oameni au vazut in profesia de agent imobiliar, o cale usoara de a castiga usor bani (inclusiv eu); daca in aceasta perioada, persoanele respective si-au descoperit adevarate abilitati de “vanzator”, negociator, etc si au ajuns la concluzia ca aceasta meserie chiar li se potriveste si au decis sa ramana aici si sa isi faca o cariera, ei bine statul a fost “alaturi” de ei si i-a rasplatit cum se cuvine : lipsa cadrului legal pentru desfasurarea meseriei (de foarte putin timp, meseria de agent imobiliar este una care poate fi trecuta pe cartea de munca!), lipsa unor legi care sa defineasca cine si in ce conditii poate fi agent imobiliar, lipsa unei institutii adevarate de scolarizare in acest domeniu, lipsa unei organizatii adevarate care sa reprezinte acest domeniu (rol jucat pana la acest moment doar de ARAI, careia insa ii lipseste atat sprijinul membrilor si a comunitatii, dar care este privita si drept “un elefant roz” de catre autoritati care de multe ori se fac ca nu o vad, sau daca o vad, nu o baga in seama); lipsa unei legi care sa precizeze clar ca, daca esti consumator de servicii imobiliare si apelezi la o companie sau broker independent, atunci trebuie sa si platesti pentru asta – in schimb, statul ne-a dat o ordonanta in care ne obliga sa nu percepem penalizari unui client caruia i-am prestat un serviciu, dar a uitat sa ne plateasca ( cu alte cuvinte, daca noi muncim astazi, el ne poate plati la anul, ca doar legea zice ca nu il putem penaliza, doar putem adauga penalizari de intarziere la suma de plata, daune n-avem voie!);

6. intr-un moment in care criza finaciara strabate lumea in lung si lat, piata imobiliara mondiala este extrem de afectata si “scapa cine poate”, guvernul nostru ne pocneste in frunte cu “impozitul forfetar”; sa fie primit, cu tot cu lumanarea cu care a fost inmanat unora dintre firme; Nu de alta, dar domnul ministu Pogea, cand era el angajat la o “multinationala mare si tare”, se oftica nevoie mare cand vedea cum companiile si firmele care erau mai mici, reuseau sa se descurce onorabil printre dificultatile aparute, in timp ce “multinationala” se comporta precum “ala mic si negru de respira greu”;

7. ca ultima actiune, am lasat inconsitenta unor guverne si lipsa lor de interes, in a prelua sau continua, proiectele incepute sau propuse de guvernul anterior; Romania este cred singura tara in care, in momentul schimbarii guvernului, urmeaza si  schimbarea formei si activitatilor ministerelor, plecarea in masa a unor functionari si sosirea in masa a altora, mutarea unui ministru de la  un minister  la altul, care are cu totul si cu totul alt profil (a se vedea cazurile Decebal Remes si mai nou domnul Nica), schimbarea  tuturor directorilor de regii, sefi de orice si de oriunde si punerea in locul lor a altora, care habar n-au despre ce este vorba pe acolo, dar au culoarea politica potrivita; rezultatul acestor actiuni nu este altul decat plecarea ultimilor investitori dispusi sa mai investeasca in Romania si pe care, daca nu i-a alungat criza, ii alunga autoritatile.

Daca in prima instanta, cei care par a iesi pagubiti din aceste actiuni ale statului, par a fi doar jucatorii importanti din piata imobiliara, de fapt, cel mai prejudiciat este in final, cetateanul de rand, cel care apare ocazional in piata, fie ca este vanzator, cumparator sau mic “rentier”. Pentru ca lipsa unor masuri si a unor norme fiscale adecvate, se revarsa tocmai asupra populatiei de rand, care plateste taxe aberante la vanzarea unui teren mostenit de la bunica, atunci cand cumpara o casa si dupa ce ca se incumeta la 30 de ani de “rate si chin”, mai are de platit si niste taxe notariale de pomina si mai ales nemeritate.

De pierdut au si agentii si agentiile imobiliare, care sunt obligati sa puna sub nas clientului inca de la prima discutie, cat mai multe contracte si clauze, care sa ii apere pe agenti de cei care poate nu vor aprecia la sfarsit munca depusa de acestia. Si de pierdut are si statul, pentru ca “rechinii” vor sti de unde sa muste, fara a lasa urme, iar statul, in loc sa incaseze mai putin si mai des, incaseaza mai deloc si numai de la oamenii de rand, de unde iau tot ce se poate, insa comparativ cu ce ar putea lua de la altii, sumele sunt nesemnificative.

Daca am vorbit acum despre “balaurul cu sapte capete”, poate voi avea ocazia alta data, sa va vorbesc despre “cei sapte balauri, cu  un singur cap”, dar care impreuna, fac la fel de mult rau.

Daniel Dobre: “Cand o sa fiu mare, vreau sa fiu agent imobiliar”

  PREAMBUL

Asist de ceva vreme la interminabile discutii despre rolul agentului imobiliar in piata imobiliara romaneasca. Toata lumea discuta pe bloguri si pe forumuri despre acest subiect. In mod normal, promovarea acestui subiect m-ar fi incantat. Insa nu ma pot bucura indeajuns, pentru ca observ cu tristete ca majoritatea celor care lanseaza discutii si intra in polemici aprinse, sunt persoane care nu au nimic de-a face cu aceasta meserie si , mai mult, unii dintre ei nici macar nu au habar ce inseamna sa fii agent imobiliar.

Mai departe de acest punct, vad aparand timid, unele voci de agenti imobiliari, fosti sau actuali, sau de persoane afiliate acestui domeniu(dezvoltatori imobiliari, evaluatori, etc), care incearca sa contracareze  cealalta categorie, prin postari  razlete si incomplete. Recunosc ca pana de curand, nici nu prea aveai unde sa contracarezi, neexistand un “loc de intalnire” al celor din domeniu. Odata cu aparitia blogului Imopedia.ro, discutiile au inceput sa se extinda, comentariile din ambele parti au devenit tot mai acide si mai inversunate, pe alocuri, blogul devenind un adevarat camp de lupta. Asa cum le sta bine unor urmasi ai lui Stefan si Mihai, romanii nostri sangereaza, dar refuza sa capituleze.

Din pacate, aceasta lupta nu a scos la iveala nimic nou sau important, ambele parti ramanand pana acum la parerile avute inainte : pe de o parte contestatorii cred in continuare ca agentii imobiliari mana in mana cu dezvoltatorii, au nenorocit economia roamaneasca si am fortat oamenii de rand sa se indatoreze pana peste cap la banci, fara speranta vreunei reveniri financiare,  pe de alta parte “imobiliarii”, sunt convinsi (asa cum resiese din posturi), ca toti cei care au ceva de impartit cu ei sunt niste “parveniti”, persoane de joasa speta, care alta treaba decat sa injure pe bloguri, nu au.

Ei bine, poate ca a venit momentul ca fiecare dintre noi (si voi), sa ne reconsideram pozitiile.
Eu sunt de parere ca nu poti vorbi despre un om pe care nu il cunosti. Iar daca nu il cunosti, nu il poti intelege.

Asa se face ca, dupa cateva nopti petrecute in fata blogului, recitind mare parte din postarile facute anterior, am ajuns la concluzia ca daca vreau sa fiu inteles  de cei cu care am ales sa stau de vorba prin intermediul acestui blog, trebuie sa ma fac intai cunoscut, pentru a ma face inteles. Va voi povesti asadar, in cele ce urmeaza, cateva lucruri depre mine, in speranta ca, daca veti afla mai multe despre mine, ma veti intelege mai bine. 


PERMITETI-MI SA MA PREZINT

Numele meu este Daniel Dobre, am 28 de ani si am intrat in imobiliare in anul de cumpana 2003. Nu aveam nici un fel de experienta, nici cultura imobiliara si nici studii de profil. Singura mea  legatura cu acest domeniu era familia, mai bine spus o parte din familie, reprezentata de o matusa, fiul ei si ginerele acesteia, care activau cu succes in acest domeniu.  Imi amintesc cum, mergand in vizita la rudele mele, auzeam tot felul de termeni ciudati precum “vizionare” , “antecontract”, “ipoteca” sau “comision”. Dintre toti aceste termeni, cel mai usor l-am inteles pe ultimul, si asta datorita puterii exemplului, atunci cand matusa mea mi-a explicat intr-o seara ca acei 1.000 de dolari pe care ii tinea in mana, reprezentau “comisionul” ei. Am inteles la fel de repede ca cei 1.000 de dolari reprezentau si salariul meu pe un an de zile! Asa se face ca m-am decis ca atunci cand o sa fiu mare, vreau sa fiu agent imobiliar.

Am incercat in nenumarate randuri sa fac presiuni asupra familiei, pentru a pune “o vorba buna” la agentia la care lucrau, pentru o angajare. Raspunsul patronului era de fiecare data acelasi : NU. Dar a venit si ziua mea, atunci cand ginerele matusii mele (sotul verisoarei), a decis sa paraseasca compania la care lucra si impreuna cu inca 3 asociati sa isi deschida propria lor agentie. Cred ca la acel moment, din toata familia, eu am fost cel mai fericit, pentru ca simteam oportunitatea. Dupa cateva incercari neresusite de a-l convinge pe George sa ma accepte printre angajatii lui, acesta a cedat insitentelor venite atat din partea mea cat si din partea varului meu (caruia ii mai multumesc odata) si m-a acceptat intr-o perioada de proba. Astfel ca, in iunie 2003, cand noua companie “Prezident Imobiliar” isi incepea activitatea, eram si eu printre cei prezenti acolo.

CARIERA MEA A INCEPUT BINE
La trei saptamani de la angajare am semnat primul antecontract

Dintotdeauna am cunoscut foarte bine orasul, fiecare sector, cartier si artera principala (dar nu numai), imi erau familiare, iar acest aspect este unul determinant pentru munca unui agent imobiliar. Dupa o perioada de acomodare si “dadacire” din partea colegilor mei (rude sau nu), la trei saptamani de la angajare, am semnat primul meu antecontract. Un apartament de 2 camere, pe Soseaua Giurgiului, langa piata, la pretul de 15.000 euro. L-au cumparat Andreea si Daniel Coman, care 3 ani mai tarziu, m-au cautat pentru a-l vinde. Desi am avut oferta in exclusivitate, nu am reusit sa gasesc niciun cumparator si nici pana in ziua de azi nu imi explic de ce. A gasit insa Daniel singur, intr-o zi cand se afla in piata, stand de vorba cu un “tarabagiu”. M-a rugat insa sa ma ocup de acte si sa ii asist in procesul de vanzare, neavand incredere sa se ocupe singuri si nici nedorind acest lucru.

La o saptamana de la primul antecontract, l-am semnat si pe al doilea“ 
-  un apartament de 2 camere confort 3, undeva in spatele spitalului Budimex de pe Bd. Brancoveanu. Un pret excelent, negociat de la 8600 E, la “numai” 8.300 E.  Cum ambele vanzari s-au finalizat cam in aceeasi perioada, va imaginati ce am facut cu banii, nu ? Exact, am “fugit” la mare!

…si asa mai departe
O alta tranzactie de care imi amintesc cu placere este garsoniera de pe Aleea Avrig. Aveam la acel moment drept clienti, un cuplu tanar care alesesera sa isi cladeasca viitorul lucrand amandoi pe un vas de croaziera, desi ambii terminasera cate o facultate importanta in Bucuresti.  Dupa un an de zile petrecut pe vapor, au reusit sa stranga cate 12.000 euro, bani cu care au venit sa cumpere o garsoniera in tara, care urma un timp sa ramana inchiriata, iar dupa ce se intorceau in tara, fie sa se mute in ea, fie sa mai puna diferenta si sa cumpere un apartament. Dupa o serie de vizionari la proprietati care nu s-au incadrat in preferintele lor, am descoperit in baza de date garsoniera din Avrig. Parea sa fie exact ce cautau ei, dar avea un inconvenient : pretul de 13.800 E! Am avut totusi inspiratia de a le-o propune, in ideea ca odata ajunsi la fata locului, proprietarii v-or accepta o negociere drastica. Nu a mai fost insa nevoie, deoarece odata intrati in garsoniera, clientii s-au indragostit de ea si, au decis sa se imprumute de bani pentru a o putea cumpara. Am negociat totusi pana la 13.500 E si am facut antecontract chiar in seara respectiva. Asa am ajus sa il cunosc pe “domnul Marius”, proprietarul garsonierei, anterior tinand legatura doar cu sotia dansului. 

Ei bine, de atunci si pana acum, am incheiat mai mult de 15 tranzactii cu domnul Marius, fie ca e vorba de vanzari sau inchirieri, de apartamente, spatii comerciale sau case. Ultima data m-am intalnit cu dansul joia trecuta, pentru ca are un apartament de 3 camere de vanzare in Militari, de care m-a rugat sa ma ocup.
Dana Coman este una dintre cele mai bune prietene ale sotiei mele (si a mea bineinteles). Dar inainte de asta, Dana mi-a fost clienta. A cumparat in 2005 o garsoniera in Berceni, cu 31.500 E. De atunci am ramas prieteni, s-a imprietenit si cu sotia mea, ies cand au timp impreuna, ne vizitam. A fost si la botezul fetitei mele si cand i-am “rupt turta”. La botezul baiatului nu a venit pentru ca in aceeasi zi a avut nunta (Casa de Piatra inca odata, si pentru ca in curand va deveni mamica, “nastere usoara”!).

Pe Hasemi il stiu multi agenti imobiliari. De nationalitate iraniana si mai nou “cetatean roman cu buletin” (asa cum ii place sa imi aminteasca), Hasemi a fost initial clientul unui coleg cu care a cumparat un apartament pe Decebal. Mai tarziu, cand a inceput sa se intereseze de piata terenurilor din nord, a cumparat cu mine un teren in Pipera, cu 230 E/mp, in conditiile in care piata era de peste 300 E/mp. De-a lungul timpului, am facut multe tranzactii impreuna, dar si cu prieteni ai lui carora m-a recomandat (printre ei si Adel Modares). Hasemi a devenit intre timp mai mult un prieten decat un client, asta poate si datorita faptului ca are si el o fetita de aceeasi varsta cu a mea.  A fost si el la “turta” fetei, cu sotia si fetita lui, dar si la o petrecere de sfarsit de an organizata de agentie. 


NU EXISTA DOAR HAPPY-END

Probabil tranzactia de care imi amintesc cu cea mai mare tristete este cea facuta cu domnul Havriliuc, in 2007. Pe domnul Havriliuc l-am cunoscut pentru ca avea de vanzare un teren in Pipera. Este roman, stabilit in State si un reputat medic stomatolog. Dupa ce am gasit un client si am tranzactionat terenul din Pipera, dansul a vrut sa reinvestesca banii in alte terenuri, mai ieftine si cu potential in timp. S-a decis asupra zonei Otopeni, asta si pentru ca intentioneaza ca pe viitor sa isi construiasca o casa si sa fie aproape de aeroport, dar si pe drumul spre munte. Initial nu am vrut sa ma ocup de gasirea unui teren in Otopeni, pentru ca nici nu cunosteam zona si nici planuri, puzuri sau informatii despre viitoarele dezvoltari nu aveam. Insa ghinionul meu a fost ca exact in acea perioada sa primesc un email cu o oferta de 3 loturi de teren in Otopeni, la un pret foarte bun.

I-am povestit clientului despre terenuri si a vrut sa le vada. Cum nu stiam zona, am sunat proprietarul si l-am rugat sa mearga cu noi. Nu era insa in Bucuresti si mi-a trimis pe email copii dupa toate actele, plus o harta schitata de mana cu calea de acces. Daca nu ma descurcam, urma sa ma ghideze prin telefon. Am mers asadar cu domnul Havriliuc la teren si urmand indicatiile primite, am identificat (dupa un pom aflat la marginea terenului si un stalp infipt ca delimitare) cele 3 parcele. Clientului i-a placut pozitia si a decis sa cumpere.

Abia la vreo doua luni de la vanzare am descoperit ca cele 3 loturi de teren nu erau acolo, ci la vreo 900 de metri mai departe si mai la dreapta, pe alt drum! Din fericire, nici locatia respectiva nu era chiar rea si in scurt timp langa acel teren, cineva a inceput sa isi ridice o casa. Desi initial domnul Havriliu a fost foarte dezamagit, a inteles ca am fost si eu indus in eroare ca si dansul si in afara lipsei de profesionalism evidente, nu a existat rea intentie. Cu toate astea, pastram legatura, iar de cate ori vine in tara, vorbim la telefon sau ne si intalnim daca timpul ne permite.


NU ORICE “NU” REPREZINTA UN REFUZ

De curand am avut parte de o surpriza. Inainte de Pasti, am fost sunat de o doamna care mi-a spus ca are o proprietate de vanzare si ca i-am fost recomandat de o cunostinta.  M-a rugat sa stabilim o intalnire pentru a vedea apartamentul si pentru a stabili daca si cum ma pot ocupa de vanzarea acestuia. Asa se face ca, intr-o dupa amiaza am ajuns la adresa din Calea Grivitei, la intalnirea stabilita. Desi apartamentul in sine este o oferta buna, ca suprafata, amenajare, pozitie, pare foarte in regula, are unele inconveniente care mie nu mi-au creat o prima impresie prea buna. Mai exact, apartamentul este intr-o vila veche, la etajul 1, cu acces printr-o curte interioara prin care au acces 30 de familii. Mai mult, majoritatea constructiilor din curtea respectiva au un aspect deplorabil. Chiar daca vila este la strada si apartamentul la fel, are vedere stradala, acel aspect m-a facut sa am retineri. Nu in privinta vandabilitatii ofertei, pentru ca pentru o firma el este excelent, dar eu am o problema : nu pot vinde o proprietate care nu-mi place. Nu am inteles niciodata complet de ce, dar daca eu nu ma simt bine intr-un loc, nu il pot recomanda cu toate inima mai departe.

Asa se face ca i-am explicat doamnei situatia si am rugat-o sa imi acorde un ragaz de cateva zile pentru a ma gandi daca ma pot ocupa sau daca ar fi mai bine sa ii recomand pe altcineva. Zilele au trecut repede si am fost prins cu treaba, apoi a venit Pastele, nu am avut timp sa ma gandesc efectiv la aceasta problema, desi in fiecare zi imi trecea prin minte. Ei bine, miercuri, dupa Paste, abia ma intorsesem la birou si vad ca imi suna telefonul. Ma uit la numar : doamna Filip, proprietara respectivului apartament. Desi am ezitat inainte, am raspuns constient fiind ca nu am luat inca o decizie.

Am fost surprins sa constat ca doamna nu ma sunase pentru un raspuns ci pentru a ma anunta ca in urma unui consiliu de familie, au decis sa renunte la vanzarea acelui apartament, alegand in schimb sa vanda un apartament de 2 camere din Drumul Taberei, detinut impreuna cu mama si sora dansei si sa ma intrebe daca de acel apartament ma pot ocupa! Am stabilit o intalnire la apartamentul din Drumul Taberei pentru a doua zi, cand in urma unui prim contact cu locuinta am constatat ca e o proprietate placuta si vandabila (2 camere, decomandat, bloc 1980, Moghioros langa posta). Am stabilit de comun acord si un pret rezonabil si in aceeasi zi am semnat si contractul de reprezentare.

“M-a verificat pe internet”

Recunosc ca am fost uimit de atitudinea doamnei Filip si a familiei acesteia. Probabil multi proprietari m-ar fi inteles gresit si nu ar fi vrut sa mai auda de mine dupa prima intalnire. Dansa a inteles insa ca, acceptand sa ma ocup de o proprietate in care nu cred, nu as fi facut decat sa risipesc inutil si timpul meu si pe al dansei, iar sansele de vanzare efectiva a proprietatii nu ar fi fost prea mari. Cu ocazia intalnirii din Drumul Taberei, am aflat si cum ajunsese la mine si cine ma recomandase : o clienta, careia ii vandusem apartamentul, i-a povestit unei verisoare, care i-a vorbit unei prietene, care i-a spus doamnei Filip. Simplu, nu ? Ei, nici doamna Filip nu a crezut chiar tot ce i s-a spus, asa ca s-a asezat la calculator, a deschis google.ro si a cautat simplu : Daniel Dobre – Prezident. Printre altele, pe pozitia a 3 sau a 4 din rezultate, i-a aparut profilul de agent din Imopedia. M-a vazut acolo, mi-a citit comentariile pe blog si anunturile din site si i-au placut, asa ca a decis sa ma contacteze.

VIATA MERGE INAINTE

De la inceputul carierei si pana acum, am ramas fidel agentiei care m-a format si m-a consacrat. Desi am avut destule propuneri din alte parti, o singura data am fost pe punctul de a pleca, dar am fost intors la timp din drum, culmea atat de conducere, cat mai ales de colegi, cei printre care ma simt “acasa”. E adevarat si ca o mica schimbare tot am facut : in 2005 am parasit primul sediu “Prezident”  din sectorul 4, pentru a ma alatura celor de la noul punct de lucru din Dristor. Desi era aceeasi companie, avea la conducere o persoana de ale carei idei si viziuni ma simteam mai apropiat. Incepand cu toamna anului 2007, odata cu separarea cele doua puncte de lucru si  transformarea in agentii separate, am fost desemnat sa ma ocup de imaginea noii societati, pentru asta fiind numit director de marketing.  Am acceptat, pentru ca oricum faceam acest lucru si inainte de numire, macar sa fiu si platit pentru asta.
Oricum, conditia a fost sa raman totusi si pe vanzari, un domeniu de care desi mi-a provocat de-a lungul timpului un ulcer duodenal si mai multe fire albe (da, am fire albe la 28 de ani!), nu ma pot desparti!

Mi-am “deschis poarta” catre voi, cei care veti citi aceste randuri, in speranta ca in acest fel si alti colegi ai mei vor alege sa  faca acelasi lucru si ca, daca ii veti cunoaste si ne veti cunoaste mai bine, ne veti intelege mai bine. Iar pe viitor, “imobiliari” sau “contestatari”, vom putea sta la aceeasi masa si vom putea avea impreuna, un dialog civilizat si constructiv, din care sa reusim impreuna sa extragem idei si concluzii care sa ne faca tuturor viata mai usoara si ne ce nu, mai frumoasa.   Personal, imi doresc ca urmatoarea “deschidere” sa fie cea a domnului Aristotel Popescu, pentru a intelege mai bine cine este dansul si ce vrea de la mine (si de la imobiliari in general), cred ca trebuie sa il cunoastem mai bine.

Intre timp, va urez tuturor succes in activitatile pe care le desfasurati si va multumesc pentru ca va faceti timp pentru a ma ajuta cu parerile si opiniile voastre, scriind si comentand pe bloguri si forumuri.

Daniel Dobre

 

 

Cauta
Ultimele Comentarii
Felicitari imopedia. O reusita frumoasa!
Stefania, am o intrebare legata de optimizarea in cautarile pe motoare de cautare, a unei oferte promovata prin social media. Mai precis, sunt agent, ...
Tineretul prefera locatia zgomot si buricul targului NOI ceilalti casa cu curte iar unii liniste si intimitate...chestie de gustibus...dar 30 de minut...
Daca s-ar face sistemul automat de amendare , poate ca s-ar schimba atitudinea.Asa cum au bagat pe autostrazi: camera video, te-a filmat, se verifica...
La apartamentul cumpărat pe un credit de 20-30 de ani există oricând riscul să îți pierzi locul de muncă, să scape cursul de sub control și să ajungă ...
Blog IMOPEDIA
Imopedia RUN
20 Septembrie 2012
Asigurarea obligatorie a locuințelor s-a transformat într-un concept atât de superfluu încât parcă orice discuție trece pe lângă urechile celor care ar trebui să fie dire
Bloguri AFILIATE IMOPEDIA
Gabriel Alexandru
15 Ianuarie 2014
Preturile de tranzactionare ale locuintelor sunt rezultatul negocierilor incheiate intre cumparatori si vanzatori. De aceea, preturile cresc atunci cand cererea de locuinte creste
Dragos Dragoteanu
21 Septembrie 2017
Ca patron sadea, niciodata implicat politic, mi se pare ca liderul PSD a inceput sa se creada buricul pamantului dambovitean. Teleormanean este, fara doar si poate. Dovada este sar
Adrian Crivii
01 Ianuarie 1970
Tag-uri
RSS Feed
Subscribe in NewsGator Online Add to netvibes Subscribe in Bloglines Add to Google Reader or Homepage Powered by FeedBurner

Primul ghid imobiliar autentic! Sfaturi pentru realizarea unei tranzactii imobiliare, termeni imobiliari, financiari, precum si descrieri detaliate ale zonelor,doar la ghid.imopedia.ro

Adrian Crivii
Blog RUN
Gabriel Alexandru
Daniel Dobre
Dragos Dragoteanu

Cele mai noi si importante stiri din segmentul imobiliar iti sunt redate intr-un format inedit, menite a te tine la curent cu tot ceea ce inseamna noutati si ultimele tendinte in domeniul imobiliar, doar la media.imopedia.ro

Comunicate de presă
Evenimente imobiliare
Ştiri imobiliare
Arhiva video
Prima casa 3
Prima Casa 2011