
Stau si ma gandesc la ceea ce s-a intamplat pe piata imobiliara rezidentiala in perioada 2003 – 2008. La faptul ca preturile apartamentelor in blocuri construite inainte de 1989 au crescut cu o medie de 3,58% pe saptamana. Saptamana dupa saptamana. An dupa an. Toata lumea vorbea de sutele de mii de euro ca despre ceva maruntis. Orice notiune de valoare era distrusa. Nimeni nu era mai puternic decat un proprietar. Fraieri erau considerati de catre proprietari cei ce cumparau. Si pe buna dreptate. De unde sa stie ei ca totul era un balon de sapun.
Culmea este ca balonul de sapun, crestea se facea din ce in ce mai mare si mai frumos. Dar balonul de sapun are niste tensiuni superficiale la suprafata sa. Care il pastreaza mare si frumos, dar care dispar imediat daca presiunea din interior este prea mare. Iar balonul se sparge, micşorându-se până devine o picătură. Exact asta s-a intamplat si cu piata imobiliara.
Criza imobiliara din Romania nu a venit din Statele Unite, asa cum afirma foarte multi si care-si ascund acum esecurile pe seama ei. Cu sau fara criza din America, Romania ar fi fost in criza. Poate una mult mai profunda, daca ar fi inceput in 2010. Am fi avut o cadere mult mai de sus. Mult mai rapida si ingrozitor de dureroasa. Iar recuperarea dupa o astfel de cadere nu stiu daca ar mai fi fost posibila. Trebuie sa le multumim „luminatilor” finantisti si auditori si specialisti din intreaga lume, ca au fost in stare sa produca asa ceva. Criza imobiliara din Romania este un produs local, care a urmat modelul din America. Bani multi aruncati in piata, fara sustenabilitate. Eu in 2005 sustineam, la FORUMUL INTERNATIONAL DE INVESTITTII – Camera de Comert si Industrie a Romaniei, un expozeu intitulat PARADOX, EXTAZ SAU AGONIE? Inca de atunci trageam semnale de alarma ca piata imobiliara o a luat-o razna.
Unii, in micimea lor credeau ca economia duduie. Departamentele de risc ale bancilor aprobau pe banda rulanta creditele, fara sa analizeze riscul real la care se expuneau cu totii. Erau sustenabile veniturile solicitantilor de credite? Banca Nationala are o mare vina. Nu a miscat un deget pana in toamna lui 2007. Cred ca si mai marii BNR au fost orbiti pana in toamna lui 2007 de “explozia valorii” imobilelor.
Nu sunt un sustinator politic al niciunui partid. Fac parte din categoria “cetatanului turmentat” care se intreaba “si eu cu cine votez?” Fac parte din categoria celor 70 % care nu au fost la vot. Fac parte din categoria celor care sunt scarbiti de foamea pentru putere si bani, aroganta si incompetenta scumpilor nostri politicieni. Fac parte din categoria celor care s-au uitat neputinciosi cum actualul PSD a distrus toata economia Romaniei si cum PNT-CD a privit impasibil la propria sa decapitare. Nu pot uita cu cata speranta am privit „revolutia”, apoi castigarea alegerilor de catre Conventia Democrata in 1996. Mi-e lehamite de presedintele pe care l-am votat cu multa speranta in 2004.
Dar in 2004 uitasem ca el a fost cel care a distrus Conventia, el a fost cel care l-a „matrasit” pe Petre Roman pentru a-si atinge tinta de a deveni un presedinte jucator. In 2004 uitasem de fapt de duplicitatea PNL-ului din timpul Conventiei, care a acceptat sa joace cum i-a cantat Basescu. Credeam ca se maturizasera. Ca vor sa faca ceva si pentru tara. Si si-au luat-o (PNL-ul). De la cine ? Tot de la Basescu. Jumatate din PNL s-a facut peste noapte democrat. Si jumatate din PD s-a facut tot peste noapte liberal. Mi-e foarte greu sa-i inteleg. Mi-e greu sa inteleg cum cineva de centru stanga cu cineva de centru dreapta pot coexista intr-un partid. Care astfel a devenit un PARTID DE CENTRU STANGA – DREAPTA. Si astfel noi ne lasam condusi de unii care o cotesc dupa cum le pica lor bine. Mi-e greu sa inteleg din ce fel de popor fac parte.
Repet, nu am nicio apartenenta politica. De fapt am. Am aceeasi apartenenta ca si ceilalti 70% care nu au fost la vot. Nu este surprinzator cum 70% din natiune se lasa condusa de doar 30%??? Iar acei 30% nu ne reprezinta. Stau cocotati in scaunele lor si ne privesc de sus. Ei nu inteleg ca si noi, cei 70% ii privim cu scarba. Si cu speranta ca poate se vor schimba. Dar ei sunt oportunistii. Ei sunt cei care nu sunt in stare sa spuna vreodata: „Da, am gresit”. Desi stiu ca au gresit. Si culmea, este ca atunci cand ii privesti cum sustin ca nu au gresit, esti convins ca exact asa si gandesc, desi sunt pe de-a-ntregul constienti de faptul ca gresesc.
Sunt sigur ca cele de mai sus ii framanta pe toti cei 70%. Si poate si pe cativa dintre restul de 30%. Este foarte clar ca nu este usor sa schimbi.
Poate va intrebati ce legatura au cele de mai sus cu piata imobiliara si in particular cu Programul „Prima Casa”. Ei bine, au. Au, pentru ca daca banii din programul „Prima Casa” ajung sa fie cheltuiti corect si inceap sa invarteasca mecanismul economiei atunci acesta este PRIMUL PROGRAM SANATOS POLITIC SI ECONOMIC de la revolutie incoace.
Daca va functiona programul Prima Casa va fi un lucru foarte bun. Se va reface lantul trofic al economiei. Ganditi-va ce inseamna pentru economia unei tari achizitia unei case.
Inainte de a o cumpara, daca este o casa noua inseamna:
- Utilaje, combustibil, fier beton. Otel, ciment, nisip, termopane. Aer conditionat, lift, acoperis, lemn, vopseluri. Sarma, sanitare, usi, clante, chei. Societati comerciale, salarii, oameni. Balustrade, cabluri, parchet. Arhitecti, constructori, instalatori, salahori, ingineri. Camioane, garduri, geamuri. Taxe de avizare si autorizare, TVA, adaosuri comerciale. Electrice, panouri, tevi. Centrale termice, curent electric, mijloace de transport. Macarale, bani, banci … si lista este mult, mult mai lunga.
Dupa ce ai cumparat-o inseamna:
- Usi, mese, scaune. Mobilier. Finisaje. Tablouri, perdele, flori, plante. Pahare, tacamuri, aspirator. Frigider, hota, aragaz. Masina de spalat, gresie, faianta, matura. Televizor. Oameni, instalatori, bani. Cablu, internet, gaze, electricitate, telefonie. Designeri, arhitecti, electricieni. Becuri, robinete, dibluri. Femeia de serviciu, firma de curatenie. Scule, lampi, ventilatoare … Taxe, impozite, venituri la buget. Bani. Oameni care produc sau ofera servicii. Si societati comerciale. Si lista este mult, mult mai lunga.
Toate astea inmultiti-le cu cateva sute de mii. Ei bine, asta inseamna aproape intreaga economie. Toata economia functioneaza in jurul casei fiecaruia dintre noi. Casa este raspunsul la una dintre cele trei nevoi de baza ale unui om: Hrana, Adapost si Reproducere. In jurul acestei nevoi s-au dezvoltat industrii intregi, totul incepand dupa ce omul a parasit pestera.
Trebuie sa fim constienti ca asta punem sau am pus in miscare in momentul in care am achizitionat o casa. De aceea spuneam ca piata imobiliara este motorul economiei. Pentru ca atinge aproape toate domeniile de activitate. Este un TSUNAMI, care poate fi bun sau rau (stiu ca un tsunami este doar rau in realitate, dar am extrapolat un pic). Un tsunami bun a fost din 2003 pana in 2007. Un tsunami rau a fost din 2008 pana astazi. Si care va mai distruge mult in calea lui.
Ganditi-va ce s-a intamplat dupa ce nu au mai fost achizitii de case. A venit criza. Primii care au simtit-o au fost Agentii Imobiliari. Apoi Societatile de constructii. Apoi producatorii de masini. Apoi toti furnizorii celor de mai inainte. Apoi salariatii acestora.
Apoi firmele nu au mai platit taxe si impozite la fel de mari. Si nici salarii. Toti ale caror venituri depindeau de toti cei de mai dinainte au inceput sa-si reduca chelteiulile. Nu se mai platesc taxe si impozite, nu mai sunt venituri la buget si de-abia acum bugetarii vor simti ce inseamna ca segmentul privat sa aiba probleme financiare. De-abia acum vor intelege (sper) ca ei sunt platiti din banii nostri. Ca noi toti, companiile private impreuna cu salariatii lor, ii platim.
Prima Casa este un val mic. Sper sa-si faca efectul. Sa inceapa sa creasca incet dar sigur, astfel incat sa refaca economia. Sa puna in miscare din nou tot angrenajul descris pana acum. Important este sa nu se mai intample ceea ce s-a intamplat in 2003 – 2007. Cand totul a crescut exponential. Artificial. Si acum suntem in criza. Normal.
Prima Casa va mai avea cu siguranta un efect pe piata imobiliara. Acela ca proprietarii vor avea impresia ca a crescut din nou cererea in mod exponential.
Cred ca este foarte important sa mai descriu inca o data acest fenomen, care se va intampla printre proprietarii de apartamente in blocuri construite inainte de 1990:
Incepe programul Prima Casa.
Un cumparator suna la cateva agentii. Probabil la 10 agentii.
Si la cativa proprietari. Probabil la 100 de proprietari.
Agentiile vor incepe sa caute pentru acel cumparator o proprietate.
Si vor da cate 100 de telefoane pentru fiecare cumparator.
Vor contacta sau suna pe aceeasi proprietari pe care ii cauta si celelalte 9 agentii care lucreaza pentru acelasi cumparator.
Ce intelege din asta un proprietar:
- „pai, dau un anunt si in cateva zile sunt contactat de 20 – 30 de oameni.
- Pai pana acum, de-abia daca ma suna cineva o data pe luna. Vai de mine, ce a crescut cererea!
- Oau! Ce valoroasa e proprietatea mea!
- Pai daca tot sunt atat de multi interesati de ea, inseamna ca e cerere! Ia sa mai cresc si eu un pic pretul sa vad ce se va intampla.
- Ca daca tot vor proprietatea mea, atunci sa si plateasca pretul meu, nenicule!”
Si va mari un pic pretul cerut. Si va vorbi cu vecinul. Marketing viral dom’le. Din gura in gura. Si vai, ce mai creste cererea, drept urmare si pretul.
FALS!
De fapt a fost sunat de toti ceilalti, care cautau pentru un singur cumparator. Inmultiti acest exemplu cu 1.000.
O iei razna daca esti proprietar. Chiar te face sa crezi ca asa este.
Si eu, daca nu as fi informat, in cunostinta de cauza, as crede la fel.
Faptul ca va creste pretul este o veste proasta. Pentru cumparatori. Este o veste buna. Pentru vanzatori.
Faptul ca nu se vor face tranzactii la preturile „crescute” este o veste proasta. Pentru proprietari. Si buna pentru cumparatori.
Pentru proprietari, pot sa le dau o veste buna: ca daca reduc suficient de mult preturile, vor vinde. Vor vinde daca se vor apropia suficient de mult de plafonul de 60.000 EUR. Dar trebuie sa fie atenti: Nu toate proprietatile vor costa 60.000 EUR. Vor fi mai ieftine. Si logica este simpla. Daca un cumparator are de ales intre o garsoniera sau apartament de 2, 3, 4 camere, in acelasi bloc si se cer cate 60.000 EUR pentru fiecare, bineinteles ca va cumpara apartamentul de 60.000 EUR. Iar vecinii cu garsoniera, 2 si 3 camere vor fi nevoiti sa coboare pretul. Astfel va fi si un mecanism de piata de autoreglare a preturilor.
Atentie insa!
Programul Prima Casa este garantat guvernamental cu un fond de 1 miliard EUR, ceea ce constituie o veste buna.
Daca faci un calcul extrem de simplu: 1.000.000.000 EUR / 60.000 EUR = 16.667. Ce inseamna acest rezultat?
Programul se adreseaza unui numar de maxim 16.667 de oameni. Vor fi doar 16.667 de proprietati vandute. Ceea ce inseamna o veste proasta. Este un fond limitat, nu unul nelimitat. Se stie exact numarul maxim de proprietati vandute.
Doar aceia care vor reusi sa ajusteze corect preturile vor avea o sansa sa vanda in acest program. Ceea ce, este o veste buna, nu-i asa?
Cei care vor reusi sa cumpere si cei care vor reusi sa vanda vor fi foarte fericiti. De ce? Pentru ca au reusit! Iata inca o veste buna.