RSSO doamna stimabila si educata, scoate la vanzare un apart 3 camere in Iancului, bloc 1963, etaj intermediat, amenajat. Valoarea de piata estimata de agent, 75.000 Euro. Agentul ii propune un contract de reprezentare exclusiva. Discuta subiectul, explica avantajele, se face inteles. Inainte de a semna contractul, proprietara cere sfatul unei prietene, care tocmai isi vanduse apartamentul. Prietena, ii spune ca ea nu a semnat nimic cu nici o agentie, dar ca au venit foarte multi la usa ei. A avut foarte multe vizionari. Iar clienti…..garla. Asa a reusit sa si vanda de altfel, apartamentul. E adevarat ca dupa ”doar” 11 luni. Motiv pentru care, ii recomanda si ei sa nu semneze. Iar de comision….LA NAIBA! Ea a platit 1000 de euro! Ce e aia 6 % ???
Proprietara din Iancului, se decide : nu va semna! Refuza agentul si lasa apartamentul in intermediere. Da un anunt pe net, este preluata de toae agentiile, timp de doua zile vorbeste non-stop la telefon. Dupa doua saptamani, are cumparator. Prima Casa, familie, etc. Dupa indelungi negocieri, care mai dureaza inca doua saptamani(timp in care proprietara a mai facut vizionari si negocieri cu alti clienti), se semneaza antecontract. La pretul de 66.000 Euro. Dar…agentia care i-a gasit cumparator, a luat “doar 1000 de euro” comision! Astfel, proprietara era multumita.
Dupa o saptamana, se face evaluarea apartamentului. Intre timp, cumparatorii mai aveau de dus niste adeverinte pe la banca, pe care insa nu reusisera sa si le obtina in timp util de la locul de munca. Mai trece o perioada de timp si intr-o dupa amiaza, pe la ora 15.30, proprietara primeste telefon : cumparatorii ii solicita o intalnire. Fara sa banuiasca motivul, aceasta accepta linistita intrevederea. Doua ore mai tarziu, se intalnesc la apartament. Iar acolo, surpriza : cumparatorii o anunta cu tristete ca, datorita faptului ca el si-a schimbat recent locul de munca, desi in cadru unei firme din care face parte din acelasi grup si cu transfer, nu cu lichidare, banca refuza sa le acorde imprumutul, motivand neindeplinirea clauzei care prevede o vechime minima la ultimul loc de munca. Greseala a fost a lui, a cumparatorului, care la pre-scoring, declarase ca lucra in acea firma de 5 ani de zile! Asa si era de fapt, doar ca avansase. Tot in domeniu, tot in acelasi loc, doar ca pe alta societate si ea, tot din grup.
Acum, problemele incep sa curga. Cumparatorii isi vor banii de avans inapoi. Nu e suma mare, doar 2000 de euro. Dar sunt ai lor. Vanzatoarea a pierdut insa multi clienti in perioada asta. Vrea o despagubire. Incep sa se certe. Se arunca vorbe, din amble parti. Unele grele. Incep si amenintarile. De la sala de judecata, la zgariat masina si ”baietii buni”. Pana la un moment dat! Cand, isi aduc cu totii aminte ca lipseste ceva. Sau mai precis, CINEVA. Stati!!!! Unde e agentul ? Ca el e de vina! Nu el i-a adus pe cumparatori la apartament ? Si nu tot el a fost cel care a ”garantat” pentru seriozitatea vanzatoarei ? Si tot el a insistat sa se faca si antecontractul si sa se dea avans. Ca ei, atat cumparatorii, cat si vanzatoarea, n-ar fi vrut. Nu inainte de evaluare, cel putin. Si doar i-au spus ca inca nu au aprobarea de la banca! Iar ea, proprietara, l-a anuntat ca mai era in negociere cu niste clienti. Care, daca mai astepta ea cateva zile si nu semna cu acesti cumparatori, sigur ii dadeau mai mult! Era unul, din provincie, care ar fi dat si 70.000 euro. Doar ca, atunci cand l-a sunat, era la el la Focsani. Si nu a putut sa vina repede cu avans.
Dar ce mai : ne certam degeaba! Vinovat e agentul! Si nici macar nu era acolo, magarul!!! Bine, nici nu il chemase nimeni, dar asta nu are importanta. Ar fi trebuit sa fie acolo! Ca doar de asta il platesc. Care plata, de altfel, ca nu merita nici un ban. Oricum, vanzarea nu se mai face, deci, ce bani sa ii mai dea. Dar oare nu ar trebui sa le dea el ? Ca el i-a incurcat. O sa ii faca o plangere!
Acum, cum rezolva problema lor ? Ptiu! Hai ca aproape uitase vanzatoarea : din cei 2000 de euro, ii daduse si agentului 500! Aia, cum ramane cu ei ? Ce magar…sigur banuise ceva, de asta i-a si cerut bani la antecontract. Dar, de ce nu merg ei sa discute ce agentul ? Sau, mai bine: sa vina agentul acolo, sa dea socoteala. Zis si facut, vanzatoare pune mana pe telefon, suna agentul si il cheama la apartament.
Era deja ora 19 cand agentul primeste un telefon de la vanzatoare. Era inca la birou, juca Solitaire. Ce sa faca, daca de munca nu mai era. Bine macar ca avea pe rol o vanzare! Pfiu! Luna asta, avea de chirie. Si, poate ii mai ramaneau si de tigari si abonament RATB. Ca se saturase sa fuga de controlori prin tramvai. Si il mai vazuse si vecina Viorica, cand il luasera aia pe sus, in statia din dreptul pietei!
Aude sunand telefonul. Cine o fi la ora asta ? Nu stia numarul, asa ca raspunde. La celalalt capat al telefonului, vanzatoarea din Iancului. Il cheama la apartament. Zice ca are o surpriza pentru el. Are o voce ciudata, retinuta si nu vrea sa ii spuna despre ce e vorba. Insista insa ca e urgent, sa vina acum. Si ii mai sopteste, printre dinti, ca e vorba de niste bani. Banii lui. Brusc, agentul devine atent. Oare ce o vrea sa zica ? ”Veniti, veniti repede ca e vorba de banii dumneavoastra!” Oare…..sa fie vorba de …? Hmm. Daca cumva s-a aprobat creditul si se face vanzarea ? Da’ la ora asta ? Sau poate….s-a facut deja ? Si n-au zis nimic cumparatorii ? Dar….DACA L-AU SARIT ??? Asta trebuie sa fie!! S-a facut vanzarea si acum il chema sa ii dea banii! Bine ca nu ii daduse contractul de comision patronului. De fapt, dintr-un motiv obiectiv nu o facuse: incasase 500 de euro comision si nu ii spusese si patronului de ei! Ar fi vrut sa o faca, doar ca …proprietarul garsonierei il tot urmarea sa ii plateasca restanta, administratorul il astepta in fiecare seara pe bancuta din fata blocului sa il intrebe ”de sanatate”. Plus ca, nevasta…nevasta era mai rea ca toti. Asa ca, nu ii spusese patronului de bani..I-ar fi spus la vanzare. I-a zis doar ca a semnat si ca incaseaza la vanzare. Si apoi, patronul oricum nu prea statea pe acolo. De cand venise criza, isi deschisese alta afacere. O covrigarie…ca deh…criza, necriza…lumea covrigi mananca! Dar de ce mai sta sa piarda vremea….fuga repede pana in Iancului, la apartament. Macar daca au sarit agentia, sa isi el ceva. Oare cat i-or da ???
Intre timp, la apartament, spiritele se aprinsesera din nou. Cine e de vina ? Mama lor de banci :dupa ce ca te fac sclav pe viata, la ce dobanzi au, te mai si amana! Asta-i nesimtire! Dar stati….suna la usa. Vanzatoarea merge sa deschida. In spatele ei, cumparatorii isi dau coate”….ce facem ?…..ce zicem ? ….cum ne luam banii inapoi ?…..” Usa se deschide si agentul intra pe langa vanzatoare, pana in sufragerie. Are un zambet larg pe buze. I-a vazut si pe cumparatori acolo. O sa ia si de la ei ceva !
Cum se inchide usa la intrare in urma lui, incepe insa potopul! Reprosuri, strigate, zbiarate, injuraturi, acuze, supozitii………….Si timpul curge. Agentului i-a inghetat zambetul pe buze. A ramas impietrit, in sufragerie, sprijinit de coltul bibliotecii. Are mainile in buzunar. Mai bine, asa nu se vede ca si le-a infipt in pulpe pana a dat sangele. Mai trece o bucata de timp. Pentru agent, sunt ore. De fapt, sunt numai cateva minute. Deodata se face pauza. Toata lumea tace. Nu mai au cuvinte, nu mai au saliva. Si nu mai au argumente. Cumparatoarea cere un pahar cu apa. Cumparatorul se scuza si iese pe balcon. Isi aprinde o tigara. Trage din ea cu nesat, de parca toate rezolvarile problemelor sale ar veni din filtrul maroniu plin de nicotina.
Agentul e tot acolo.Si-a scos insa mainile din buzunare. Si-a sters varful degetelor de cravata, astfel incat verdele pal al cravatei are acum noi modele, cu usoare tente de ‘’sangeriu”.
Vanzatoare si cumparatoarea se intorc din bucatarie. S-au mai linistit. Vorbesc intre ele. Vine si cumparatorul. Se aseaza jos. Ele pe canapea, el pe fotoliu. Agentul ramane in picioare. Cateva secunde nimeni nu zice nimic. Se uita in jos, se uita unii la altii, se uita pe pereti. Fiecare ar vrea ca altcineva sa inceapa iar discutia. Pana la urma, cumparatorul deschide subiectul. Incepe prin a ii explica agentului ca nu mai pot lua creditul. Si ca isi vor avansul inapoi. Sare si proprietara, ca ea nu are cum sa le returneze avansul: ‘’stiti…clientii care i-am pierdut….si apoi mai sunt si banii pe care vi i-am dat dumneavoastra!” Agentul incepe sa inteleaga care a fost urgenta pentru care a fost chemat. Resemnat, isi aminteste cum impartise banii intre chirie, intretinere…si nevasta. La naiba, cu ea de viata. Stia deja ce urmeaza. Dupa cateva minute de discutii, vanzatoarea vine cu o solutie: le va returna cumparatorilor 1000 de Euro. Iar 1000, ii va pastra ca despagubiri. Urmeaza alta runda de discutii. Intr-un final, cumparatorii accepta ideea ca jumatate e mai bun decat nimic. Oricum, ii considerasera pierduti banii aia, asa ca recuperand jumatate erau multumiti. Vanzatoarea, era si ea multumita. Totusi, sa castigi o mie de euro, nu e de colo. Lucrurile par a se aseza. ”Pai atunci, sa ne vedem maine la notariat. La ora 10 ?” intreaba vanzatoarea. Ora este acceptata tacit de toata lumea.Asa ramane. Urmeaza actul de reziliere si returnarea sumei de 1000 de euro. Atat cumparatorii, cat si agentul, ies pe usa. Coboara separat: ei cu liftul, el pe scari. Jos, fiecare se indreapta in directia lui.
Agentul porneste pe jos spre casa. E destul de mers pana la el, dar are nevoie de aer. Si de liniste. Nu vrea sa ajunga prea devreme acasa, sa nu dea cu ochii de ea. Poate adoarme pana ajunge el. Afara e deja noapte. Desi, dupa numarul de masini care circula pe strazi, nu s-ar spune. Deh, asa e vara.
A doua zi, partile se intalnesc din nou la notariatul la care semnasera si antecontractul. Dupa vreo 30 de minute, timp in care se redacteaza actul si in care nimeni nu a vorbit cu nimeni, fiecare fiind ocupat sa isi priveasca pantofii, intra in biroul notarei. Atat cumparatorii cat si vanzatoarea citesc actul . Agentul nu. El se gandeste din ce va plati luna asta chiria, daca vanzarea asta a picat. Toata lumea a citit, toata lumea e de acord. Notara ii invita sa semneze, ceea ce si fac fiecare. Apoi, roaga vanzatoarea sa inapoieze cei 1000 de euro, cumparatorilor, conform actului de reziliere. Vanzatoarea, foarte linistita, scoate din poseta banii. Ii intinde cumparatorului. Acesta ii ia, vrea sa ii bage direct in buzunar, dar..isi da seama ca ceva e ciudat. Sunt…sunt doar 500 de euro acolo! Trebuiau sa fie 1000! Incep discutiile, se tipa. Notara indeamna la calm. Nu are pe cine. Vazand ca nu are cu cine se intelege, notara ia actele de pe birou si iese. Faptul ca a inchis usa in urma ei, nu o impiedica sa auda urletele din birou. Face un gest de lehamite si intra in alt birou. Inapoi, la eroi nostrii, vanzatoarea clarifica lipsa a inca 500 de euro : i-a dat agentului, comision. Ea a fost de acord sa ramana doar cu 1000 de euro.Dar cu 1000, nu cu 500. Sa ia cumparatorii banii inapoi de la agent. Urmeaza inca o runda de certuri, dupa care cad de comun acord ca, nu conteaza cine ia banii inapoi. Important e sa fie luati! Idee care il aduce din nou in prim plan pe agent. Care agent simte ca ii fuge pamantul de sub picioare. Incepe sa se apere, motivand clar ca el a prestat un serviciu. El si-a facut treaba, a gasit clientul pentru apartament. Iar lor, cumparatorilor, le-a gasit casa. Treaba lui e facuta. Bineinteles ca ei, toti trei, nu sunt de acord. Ar fi inteles sa plateasca, daca se facea tranzactia. Asa….nu sunt de acord. Si sar cu gura pe el. Ameninta cu protectia consumatorului, cu politia si garda financiara. Da, da! Garda finaciara, mai ales. Ca ei, vanzatoarei, cand ea i-a dat banii, el nu i-a dat nici o factura. Nimic. Si nici bon fiscal nu i-a dat! Sa puna mana sa le dea banii inapoi, ca altfel fac scandal! Cum toata tarasenia risca sa se transforme intr-o adevarata batalie, pe usa reintra notara, care politicos, dar ferm, ii anunta ca mai are o semnare, motiv pentru care ii pofteste sa mearga sa lamureasca intreaga poveste la agentie, dupa care ii asteapta bineinteles cu actul de reziliere semnat, sa autentifice documentul. Vrand-nevrand, cei patru parasesc biroul. In fata notariatului, cei trei clienti, se posteaza de aceeasi parte a baricadei, cerandu-i agentului restituirea sumei incasate.
Agentul este palid. Nu il ingrozeste atat de mult ideea de restituire a sumei, cat faptul ca stie ca nu are de unde sa ii restituie. Decide sa mearga pe cartea duritatii, anuntand clar si impunator ca el a muncit, motiv pentru care isi merita banii si nu da nimic inapoi. Cearta continua pret de cateva minute, dupa care, in lipsa unor argumente solide, vanzatoarea se multumeste cu a solicita atunci, pe loc, chitanta pentru banii platiti agentului. Acesta incepe sa dea din colt in colt.Ba ca nu are facturierul la el, ba ca sefu’ nu e in Bucuresti si nu are cum sa le dea factura acum, etc. Cumparatorul propune sa urce toti in masina lui, sa mearga la agentie. ”Este imposibil sa nu puteti taia o factura. Trebuie sa fie un facturier la birou si cineva in masura sa emita un bon fiscal.” Dupa inca cateva minute, cei trei se urca in masina ,chititi sa mearga la agentie. Vor sa discute si cu patronul, sa ii ceara lui banii inapoi. Iar daca patronul nu-i, o fi cineva lasat in locul lui. Agentul nu se urca in masina. Stie ce ar insemna asta. Incearca sa gaseasca o solutie. Singura pe care o gaseste, e sa traga de timp. Le propune celor trei sa mearga doar el la birou. Le va aduce factura. Dar e prea tarziu. Partile s-au agatat deja de posibilitatea de a isi recupera banii de la patron. Poate nu vrea scandal si prefera sa le dea banii inapoi. Sau, poate e un om intelegator si le returneaza comisionul. Asa ca, singuri sau cu agentul, ei merg la agentie. Agentul refuza masina si le da intalnire acolo.
Odata plecati cei trei, agentul se ia cu mainile de cap. Ce se face el ??? Cum va explica el in fata patronului, ca a incasat 500 de euro si lui nu ia zis ? N-are cum! Iar patronul, daca afla ce a facut el cu banii, il da afara instant! Decat sa astepte sa fie dat afara…mai bine pleaca el! Dar unde se duce ? Ca patronul stie unde sta. Are copia dupa buletin. Doar el nu a vrut sa o dea. Si nici viza de flotant nu a vrut pe buletin…dar nevasta…nevasta a vrut! Sa stie toata lumea, ca si-au inchiriat garsoniera in Tineretului! Si sa poata ea face credit cu buletinul acum cativa ani, cand si-au luat televizorul, masina de spatat si robotul ala de bucatarie pe care ea nu l-a folosit niciodata.
Oare o sa cheme politia patronul ? Or sa ii faca dosar penal ? Daca il baga la puscarie? Doamne! Ce ma fac ?!?!?!
Intre timp, la sediul agentiei, cei trei coboara din masina. Dupa ce se invart timp de cateva minute prin parcare, identifica sediul agentiei. Este situat la etajul 1, intreg balconul fiind cuprins de reclama luminoasa. Urca pe scari, pana la usa apartamentului. Odata intrati, dau nas in nas cu secretara, care politicoasa ii intreaba cu ce ii poate ajuta. Cer sa vorbeasca cu patronul si afla ca au noroc : tocmai sunase si anuntase ca trece pe la birou, pentru a semna niste ordine de plata. Secretara ii invita in biroul amenajat pentru clienti, urmand a ii anunta imediat ce apare patronul. Singuri in birou, cei trei incep sa studieze imprejurimile. Sediul agentiei arata bine. Pare renovat destul de recent. Iar mobilierul de buna calitate. Decorat frumos, cu mult bun gust. Atmosfera este chiar placuta. Pe geam, se vede intersectia. Forfota de oameni si masini, este mai mult antrenanta decat deranjanta. Trece aproape un sfert de ora, timp in care nimeni nu scoate un cuvant. Tocmai incepusera sa se uite la ceasuri, cand usa biroului se deschide si in incapere patrunde un barbat. E tanar, nu mai mult de 35 de ani. Bine imbracat, costum „turnat”, pantofi negri luciosi. Se recomanda : este patronul agentiei si ii intreaba cu ce ii poate ajuta. Nimeni nu spune nimic, se uita unii la altii. Intr-un final, vanzatoarea e cea care sparge gheata. Incepe sa se planga. Cum a scos ea apartamentul la vanzare, cum agentul a facut-o sa scada pretul, cum avea ea „o gramada’’ de clienti si cum a semnat ea antecontract exact cu cei de langa ea. Patronul agentiei o urmareste linistit. Incearca sa prinda firul evenimentelor si sa nu ii scape nimic. Dupa aproape 10 minute de vorbit, vanzatoarea ajunge la partea cu intalnirea de la notariat, cu returnarea avansului. Abia acum, patronul intelege care este situatia. Vizibil iritat, isi striga secretara si ii cere sa ii aduca contractele de comision semnate luna aceasta si facturierul. In camera e liniste. Studiaza atent ambele documente si realizeaza adevarul : agentul „a uitat” sa ii mentioneze ca a incasat cei 500 de Euro de la vanzatoare! Nu pare prea fericit, insa poate minte vanzatoarea. Ar trebui intrebat agentul, sa asculte si varianta lui. Dar chiar, unde e agentul ?
Dupa ce pierduse aproape o ora, ratacind pe strazi, agentul simte vibrand in buzunar telefonul. Stia cine suna, fara sa se uite la telefon. Sa raspunda, sa nu raspunda ? Si ce sa ii spuna patronului ? Ca a cheltuit banii ? Ca „a uitat” sa ii spuna de banii incasati ? Sa ii zica a vrut sa ii faca o surpriza ? Halal surpriza! Mai bine nu raspunde. Si nici pe la birou nu mai trece. Oricum, carte de munca nu ii facuse. Nici vreun alt contract. Avea aproape un an de cand lucra acolo, dar mereu se pusese problema de a veni vremuri mai bune, inainte de a i se face cartea de munca. Si apoi, de cate ori nu insistase chiar el, agentul, la firma , sa ii faca carte de munca, sa ii dea si lui o masina, sau macar sa ii plateasca abonamentul RATB. Dar ei nu, ca e criza, ca nu sunt bani, ca mai intai trebuie sa dovedeasca ca merita, etc. Cum adica nu merita ? Ca doar de muncit, el muncea! Venea in fiecare zi la munca. Era primul la birou. Bine, e adevarat ca pleca de acasa mai devreme, sa nu dea ochii cu nevasta. Dar nu conta, era primul la birou. Si in fiecare zi dadea telefoane, baga anunturi pe internet, pe toate siturile alea gratuite de i le daduse secretara. Cautam mereu oferte care sa aiba poze, ca sa fie anuntul mai interesant. Iar unde pretul nu era cel potrivit, mai „ajusta” el putin. Cum altfel sa il sune pe le clientii si nu pe proprietar direct ? Apoi, mergea in fiecare zi pe teren, cu clienti. Cald, frig, senin sau ploaie-nu conta. El mergea cu toti dobitocii la vizionari. Si erau unii……vai de ei. Veneau cu pretentii absurde. Ba vroiau apartamente de 2 camere, cand ei nici bani de garsoniere nu aveau. Altii se plangeau ca nu le-a spus de la telefon ca apartamentul e la ultimul etaj. Da’ ce, ei l-au ntrebat ? Sau aia care aproape sarisera la bataie la el, ca le spusese ca ii duce la o garsoniera in Dristor si el ii dusese pe Lacramioarei ? Ce, acolo nu e tot Dristor ? Doar ca e mai aproape de CET Sud decat de metrou, dar…tot Dristor era! Apoi toti clientii erau dificili, nu vroiau sa plateasca comision, nu ii semnau contractele de vizionare sau veneau cate 5 la vizionare si unul ii semna contractul iar in casa afla ca altul era cel care vroia de fapt sa cumpere. Sau cum a fost cu aia atunci cand au scos cutitul la el, cand au zis ca vor sa cumpere apartamentul iar el a „indraznit” sa le ceara comision! Ori cu proproprietarul ala dement care, dupa ce la telefon fusese painea lui Dumnezeu, cand s-a prezenta cu clientii la usa, pe ei i–a bagat in casa, iar lui i-a trantit usa in nas!
Plus ca, de fiecare data cand convingea un client sa cumpere, abia atunci incepea stresul adevarat. Dupa semnarea antecontractului, trebuiau urmariti la fiecare miscare. Sa nu cumva sa le vina vreo idee. Nu o data s-a intamplat ca dupa antecontract, partile sa uite a mai anunta agentia ca au facut vanzarea! Si luptate cu ei pe urma. Uneori ii mai dadeau in judecata. Alteori, nici nu mai incercau.
Pana la urma, faptul ca a luat banii si nu i-a spus patronului, nici nu era asa grav. Ce, el de cate ori nu il „arsese” la comision ? Ba ca au cheltuieli mari si incasari putine, motiv pentru care luna asta micsoreaza comisioanele(tocmai cand avea si el o vanzare pe rol), ba ca luna asta trebuie impartite cheltuielile intre firma si agenti. Ori, hai sa luam o masina noua, sa aveti la dispozitie pentru vizionari. Iar dupa ce au dat avans, firma a decis sa plateasca agentul ratele, urmand sa ii ramana lui masina dupa terminarea leasingului. Doar ca dupa o perioada de platit rate, nu au mai fost bani, nici la firma nici la agent, iar cei de la leasing nu au vrut sa inteleaga ca „e criza”!
Telefonul suna din nou. De data asta e secretara. Sigur a pus-o patronul. Ce insista! De ce nu il lasa in pace ? O sa le dea banii inapoi! Cand o sa aiba.
S-a oprit la intrarea in parc. Sa mearga acasa, sau sa se mai plimbe. Dar acasa, ce sa faca ? Mai bine intra in parc. Pe alee, oamenii se plimba. Cativa pusti cu role se agita de zor in jurul fantanilor. Pe cateva banci, batrani iesiti sa i-a aer. Pe iarba, pustii fugiti de la scoala. In parc, viata pare mai frumoasa. Si mai linistita. Nici masinile nu se mai aud asa tare. Totul pare mai linistit, mai frumos. Si parca se mai linisteste si el. Pana la urma, ce a pierdut ? Ca agentii, sunt destule. Oricand isi gaseste loc in alta parte. La experienta lui, nici nu e greu. Chiar vazuse aici, in cartier una deschisa nou. Si la parter, in spatiu comercial. Aveau si masini! Oferte puse in geamuri, calculatoare, telefoane. Si pareau destul de ok agentii, ca ii vazuse pe geam. Aveau un nume ciudat, greu de retinut, dar asta era mai putin important. Poate le face o vizita. Ca aveau anunt de angajare. Chiar se gandea de mult sa schimbe locul de munca, dar deh, obisnuinta e a doua natura….
Telefonul suna din nou. E patronul. Ce tot insista ? Ce o vreau sa ii spuna ? I-a luat si gata! Ii trebuiau. Iar lui, patronului,nu. Ca el avea de unde lua, ca avea si covrigaria. Nu murea de foame. Si nici nu il dadea nimeni afara din casa, ca avea casa lui! La naiba, da’ ce insista.
In timp ce se uita la telefonul mobil, trecea peste pod. S-a oprit la jumatatea lui, privind in zare. Se vedeau sirurile de blocuri gri. Pe apa, adierea vantului vrea valuri usoare. Imaginea lui se reflecta in apa. Nu ii placu ce vede, era fata unui om vinovat. Instinctiv, vru sa stearga imaginea aceea de pe suprafata apei. Arunca cu ceva in apa, pentru a tulbura imaginea si a nu mai avea in fata ochilor imaginea acelui om incarcat de vina. Trucul reusise, apa se tulburase si imaginea disparu. Asa era mai bine. Intre timp, tacu si telefonul. Sau cel putin nu il mai auzea el. Abia acum isi dadu seama ca il aruncase in apa! Acum chiar ca nu se mai putea intoarce la agentie!
In sediul agentiei, patronul incerca sa le explice celor trei ca el nu incasase nici un ban. Ca agentul ii luase, fara a le taia factura. Doar pe un contract de comision, care nici ala nu era stampilat. Dar vanzatoarea nu vazuse asta. Dupa aproape o ora, cei trei au inteles ca nu aveau nici o baza sa ceara inapoi un comision care nu ajunsese niciodata la agentie. Mai mult dezamagiti decat nervosi, s-au ridicat si au plecat. Au mers la notariat, unde vanzatoarea le-a inapoiat 750 de euro. Ea a ramas cu 750 de euro despagubire. Iar cei 500 platiti agentului, i-au trecut „la pierderi’’.
La agentie, patronul rascolea in actele agentului. Isi aduse aminte ca nu ii facuse carte de munca si nici macar contract de colaborare. Apoi, banii din comisioane ii dadea „la negru’’. Ce putea sa ii faca agentului ? NIMIC. Asta e, bine macar ca a scapat de un hot din firma. Si asa nu prea facea bani. Off, nu mai gasesti agenti buni pe nicaieri in ziua de azi. Poate ar fi mai bine sa inchida firma. Cei 6 agenti pe care ii mai avea, oricum nu prea mai faceau cine stie ce. Macar pana isi revine piata. O sa se gandeasca serios la lucrul asta…
Este luni dimineata, iar la o agentie imobiliara din Tineretului, situata la parter de bloc, patronul tine un interviu de angajare. Este multumit de ce vede in fata ochilor : intervievatul are prezenta, imbracat binisor, pare sa stie imobiliare si pare a lucra de mult. Este exact ce cauta el. Il va angaja!
In Iancului, vanzatoarea apartamentului are o noua vizionare. De fapt, este revizionare. Clientul de la Focsani, cu banii cash, este venit impreuna cu familia. Discuta deja de 20 de minute de pret. Pana la urma se inteleg, iar maine vor semna vanzarea. Pretul nu este grozav, dar macar VINDE: 62000 Euro. E bine si asa. Macar de data asta, nu mai e vorba de nici o agentie. Cei care il adusese pe clientul de la Focsani, uitasera deja de el. Acum venise singur, fara agentie. Asa mai economiseau si vanzatoarea ceva.
ACEASTA POVESTE ESTE (SAU NU) ADEVARATA. CONSTANT, O ASEMENEA INTAMPLARE SE PETRECE IN PIATA IMOBILIARA BUCURESTEANA. UNELE POVESTI, AU CARACTERISTICI USOR SCHIMBATE. ESENTA ESTE INSA ACEEASI. PANA CAND NU SE VA SCHIMBA CEVA, ASEMENEA POVESTI VOR CONTINUA SA CIRCULE IN PIATA. SI IN FIECARE ZI DE LUNI, UN AGENT IMOBILIAR O VA LUA DE LA CAPAT INTR-O NOUA AGENTIE. IN TIMP CE, UN NOU PROPRIETAR VA VINDE O PROPRIETATE LA UN PRET DERIZORIU, DAR VA FI MULTUMIT CA NU A PLATIT COMISION UNEI AGENTII IMOBILIARE.
24 January 2012 :: 6:53 pm
Miaita, Miaita (mihaitza_bn), ce meserie ai? Of….nu conteaza, poti sa fi si covrigar in piata la Obor, macelar in hala traian, mecanic de locomotive, femeie de servici, miner, gunoier, fermier, taietor de lemne, sudor, orice ai fi, te rog sa imi promiti ca nu vei pleca niciodata din Romania. NICIODATA, ramai aici , noi ne-am invatat cu voi. Nu ne face de ras in alta parte. Te rugam.
P.S. Vezi Daniel, exact despre ce vorbeam intr-un alt post de-al tau. La astfel de frustati, la astfel de intrusi , la specimenele astea ma refeream , datorita lor credibilitatea noastra in fata clientului este tot mai nesigura.
30 October 2010 :: 11:01 pm
@Ionut
“Moldoveanul” meu..era chiar bazat omul..si lucra (lucreaza) la o firma cu “Noroc”..in variata de pronuntie..moldoveneasca
si sigla ..cum altfel decat..rosie!
Despre “multinationale” sau “firme mari ” care au cumparat terenuri “cu teava pe ele” ..la directa recomandare a unui patron…de mare …firma imobiliara..stiu si eu povesti adevarate!
Nu au sarit agentia in cazul asta dar..agentia …a returnat tot tot tot ..plus plecaciuni!
29 October 2010 :: 3:20 pm
@Cornel Balan am avut si eu 2 cliente din kisinau mari ,,afasiristi” in bucuresti…baremul maxim era de 300 de mii ptr doua apartamente de ,,lux” dupa ce am reusit sa ma conformez cu toate cerintele aberante impuse de ele ghici?
) au tupeul ca la negocierea initiata de mine cu dezvoltatorul pentru a ajunge la suma ,,maxima” pe care o puteau da, ma trezesc ca incep pe un ton artagos ca e prea mult ca nu stiu cee..ca bla bla…desi reusisem sa le scot pretul discutat in prealabil. ca sa ma trezesc ca la a doua ,,negociere” care era o formalitate ptr clauze finale in care sa stabilim modalitatea de plata (reusisem sa le scot plata in 2 transe avans plus restul in urmatoarele 4 luni) ca afasieristili erau niste parlite care desi se plimbau cu jeepu pasatu si boiufriendu cu porshe erau rupti..in c… si in fapt aveau doar 60 de mii toti banii…. intelegeti ca am rabufnit … imi era rusineee ca reprezint aceste persoane si ca am facut atata efort ptr ce? sa aflu ca sunt niste idioti cu totii 
) urmatoarea calitate pe care agentul trebuie sa o aibe este sa devina spiritist 
) povesti cu gh doja din bucuresti imobiliare srl sunt destule si daca va mirati de proprietara din iancului trebuie sa vedeti multinationala care sa bucurat ca sare agentia si a cumparat teren cu teava de gaze plus cu titlu de improprietarire fals 
iar acum domnii ,,afaceristi de multinationala” dau cu subsemnatul pe la DNA impreuna cu primarul si prefectul si restu de gasca. good fuckk vb lu Dragos 
28 October 2010 :: 9:17 pm
@mihaitza_bn – ai inceput comentariul tau cu o acuzatie de analfabetism si totodata, in primele doua randuri, cu doua greseli gramaticale
.Daca nu vrei sa apelezi la un agent imobiliar analfabet, tuciuriu, fara scoala si pregatire, fara alta optiune profesionala si asa mai departe, nu apela.In momentul in care ai sunat in urma unui anunt si vorbesti cu un agent imobiliar, e normal sa porti o discutie preliminara.Daca ai beneficia de o minte un pic mai ascutita, ai reusi sa “citesti” un agent cu care merita sa colaborezi.In legatura cu avocatii, iar n-ai dreptate.Am intalnit multi avocati(apropo, unul dintre ei a incercat sa il insele pe un fost coleg, sperand sa speculeze un fapt pe care el avea impresia ca il cunoaste iar agentul nu), care , fie din postura de clienti, fie din cea de prieten-consilier al clientilor, nu faceau decat sa insiste in a emite fel si fel de ineptii care nu faceau altceva decat sa deruteze si sa impiedice sau sa complice o tranzactie..Domeniile de drept civil, penal, comercial, etc. nu au tangenta prea mare cu domeniul imobiliar, singura persoana a carui parere merita luata in seama din domeniul juridic, despre imobiliare este notarul.Daca tu apelezi la un agent doar pentru a-ti arata 2-3 apartamente si pentru a-ti da 2-3 telefoane, e mult sa dai si 100 de euro.Daca asta este nevoia ta din partea unui agent, eu te sfatuiesc sa apelezi la portalurile tip “direct proprietar”.Munca unui agent(si acum nu ma refer la un samsar de cartier) presupune mult mai mult.Dar asta nu o poti afla decat daca ti se va explica in mod detaliat, doar sa aiba cine asculta.Daca plecam de la premiza ca toti “e” hoti…n-o sa intelegi in veci.Crede-ma ca toate elementele din piata sunt “de *** ” asa cum spui mai jos.Sunt si agenti, sunt si proprietari, sunt si cumparatori, in proportii egale(fie ca iti vine sau nu sa crezi).Asa ca fii un pic mai cumpatat inainte de a discuta despre un grup de oameni!
25 October 2010 :: 11:53 am
hohoho diferenta este de pret….de lift si de umbra…
24 October 2010 :: 7:08 am
hOhOhO La recomandarea mea a acestui articol pe alt blog au venit toti blog-erii aici deci sper ca v-a placut tot asa de mult ca si mie – concluziile sunt multe si fiecare cu procesorul lui dar povestea este mai ceva decat cu pacala si tandala – Viva Daniel si la mai mare – Salutari tuturor Happy Haloinul/Halloween ( fara Horror Dayas & Nights)
si poate cade guvernul si vin ai nostri – adica revolutionarii (nu aia vechi) unii mai noi.
apropo – intrebare Care este diferenta intre apartamentele pe aceasi scara – E/W/N/S apartamentele parter/etaj,1,2,3,4,5,6,7,8,9-ultimul cand acestea sunt noi fara alte inbunatatiri, multumesc anticipat
23 October 2010 :: 11:37 am
@Abu
De curiozitate, cu cati agenti ai cautat fara sa le platesti nimic?
Daca ai fi cautat doar cu unul care sa munceasca pentru tine, ai fi stiut pentru ce dai banii.
Iar daca ai cautat cu multi agenti si toti iti aratau case moka, e normal ca la unul sa platesti factura.
22 October 2010 :: 4:52 pm
Am cumparat o casa si am platit un comision parca de 2% la cumparare, evident si vanzatorul a platit acelasi comision, ideea este ca m-am simtit “usurat” de bani, adica agentul era un fost aprozagiu reprofilat pe imobiliare.
Imi zicea ce efort imens a facut ca aceasta tranzactie sa aiba loc si ce putin ii ramane lui dupa ce hulpavul de patron retine marea majoritate din comision…mai ca-mi era mila…probabil mai astepta ceva “pe langa”…
Povestea sau ce-o fi fost , mai sus amintita mi-a placut, este ca o matrita cu care se toarna temelia capitalismului romanesc, avand in vedere ca imobiliarele reprezinta bastionul, frumos dar trist…
22 October 2010 :: 10:46 am
Asta se intampla cand avem cretinoizi ca tine sa se dea scule de bascule ca stiu si ca fac ei ceva si muncesc.Agentu analfabet imobiliar crede ca e priceput la ceva, nu e in stare de nici-o alta slujba, n-are nici meserie, cauta sa fure si el 2 lei de unde s-o putea dar nu are nici-o idee de minima legislatie in domeniu desi sunt cretini cu ifose care zic : sunt agent de 25 de ani nu imi zici tu mie proceduri ca esti tu avocat. *** care esti tu cretin ca avocat stiu ce trebuie si cum trebuie si ti le spun si ti le fac tie ca si client.tu nu stii si zici fa aia si da-mi mie bani.asa ca nea franzele d dobre du-te ba si cauta sa inveti o meserie si nu mai sta CA UN *** SA MANANCI CE NU TREBUIE INCERCAND SA PROSTESTI PE FRAIERI SA RIDICI LA NISTE PRETURI COLOSALE NISTE CASE DE 2 LEI.culmea tupeului 62 000 pt un *** la iancului care face 50 000 el vroia sa-l dea la 80 000 te pomenesti.Retarzilor voi stiti cum e piata in Europa, ce preturi sunt in Budapesta, Viena, Sofia etc. ???sadai 60 000 pt un *** la ianculuio sau un penthouse in budapesta…hmm..sa-mi vanda un agent tuciuriu sau sa ma descurc singur si sa nu dai bani aiurea..hmmm..hmm..sunt atat de bogat si ocupat ca nu am timp deloc..ok iau consultanta de la o corporatie transnationala..dar nu pt 2-3 camere ci de la 7 in sus.uite asa toti semi-analfabetii au ajuns la costume si fac bani pe seama fraierilor care dau airea oricat oricui si de aia avem o piata inca extra umflata pt apartamente minuscule si gata sa cada pt ca hotii sunt agenti..fugiti la munca bai nu de munca!
21 October 2010 :: 11:17 pm
Pentru Maia (comentariul nr. 67) Ai inteles mult prea putin. Povestea e mult mai complexa, iar personajele sunt cu toate la fel de vinovate. Nu e doar agentul de blamat. Ci si:
- Patronul – nu il intereseaza prea mult agentia, o tine oarecum in conservare pentru vremuri mai bune. Daca ies bani – castigul lui, daca sunt pierderi – le suporta agentii. Pe care ii plateste la negru, fara carte de munca, fara drepturi.
- Agentul – se cramponeaza de un job care evident nu ii aduce sici satisfactii financiare, nici profesionale, nimic. Munceste fara carte de munca si nu isi asuma responsabilitatea faptelor lui
- Cumparatorii si vanzatoarea – Nu sunt atenti la ce semneaza, nu respecta antecontractul, nu cer chitante. Apoi se vaita ca au pierdut bani.
Scopul unui antecontract este foarte clar: cumparatorul se angajeaza sa cumpere, vanzatorul sa vanda. In caz ca unul dintre ei nu respecta angajamentul, indiferent de motive, pierde suma mentionata in antecontract ca si penalizare. Garantia nu e neaparat egala cu suma data ca avans. De exemplu, cand am cumparat eu apartamentul, am dat 6000 de euro avans. Dar suma stabilita de comun acord cu vanzatorul ca penalitate era de 1000 de euro. Nu cumparam – primeam inapoi 5000 de euro. Se razgandea vanzatorul – imi returna 7000. Si astea trebuie trecute in antecontract si semnate. Tot acolo trebuie mentionat despre comisionul dat agentiei, cine il plateste si daca si in ce conditii se returneaza. Nu se mentioneaza – asta e. Il pierzi. In povestea noastra vanzatoarea nu merita returnarea comisionului pentru ca a dat banii pe ochi frumosi.
In final a fost o situatie de lose-lose-lose-lose. Perdere pe toate flancurile. Desi agentul pare castigator, totusi nu e. Povestea asta il va ajunge din urma.
Si acum raspund si Andreei, comment nr 63. Agentii imobiliari in Romania sunt priviti exact asa cum merita. Nu spun ca nu exista agentii serioase, insa in loc sa puna la punct strategii care sa ii scoata de pe piata pe agentii neseriosi si neprofesionisti – si stiti bine la ce ma refer, acestea au preferat sa tolereze situatia in anii de boom imobiliar, pentru ca le mergea si lor bine. Astfel au compromis total meseria de agent imobiliar si perceptia oamenilor despre ea. Nu, nu sunt dispusa sa platesc comision unui agent care nu asculta ce doresc eu sa cumpar, imi iroseste timpul cu vizionari de proprietati care nu ma intereseaza, si pe care nici macar nu le-a vazut inaintea mea si ma trateaza ca pe un fraier bun de jumulit.
21 October 2010 :: 10:23 pm
Ce-am inteles eu de aici este ca agentul e un hotz care fura din buzunarul apronului sa-si plateasca intretinerea. Si chiria la o garsoniera. Care n-au cum sa faca adunate mai mult de 300 de euro. Si mie ar trebui sa-mi fie mila de el, sau ce? Ca nu are bani, bietul baiat, desi 500 de euro sunt un salariu frumusel in Romania? S-au inventat si alte joburi, casier la hipermarket, carator de marfa…a, scuze, acolo n-ai cum sa furi 500 de euro. Eu cred ca domnu care a scris aceasta poveste are o perceptie total distorsionata asupra valorii banilor.
21 October 2010 :: 7:55 pm
[...] un agent imobiliar, să-i dau bani degeaba parazitului?” – vă sună familiar, nu? Găsiţi aici câteva motive, domnule colonel, rezumaţi-vă să-l împuşcaţi doar pe coruptul de administrator [...]
21 October 2010 :: 10:48 am
raspunsul la ultima dvs. intrebare este in povestire…nu cred ca trebuie generalizat totusi….
21 October 2010 :: 1:33 am
chiar dna andreea DE CE? va rog sa expuneti parerea dvs . eu sunt foarte curios sa vad ce crede un manager de agentie imobiliara vis-a-vis de acest subiect.
20 October 2010 :: 11:26 pm
nu stiu cat este fictiune in acest text, insa, conduc o agentie imobiliara de 4 ani si lucrez de la ora h09.00 pana la h20.00 zilnic…Investesc o multime de bani in publicitate si in logistica dar calitatea umana din pacate nu o pot schimba. Inainte de a ajunge la un interviu, un viitor consilier trebuie sa se informeze care este sistemul de lucru in bransa. Sa si insuseasca corect informatiile date de angajator cu privire la viitorul castig. Este foarte greu dintr un scurt interviu sa descoperi oamenii care au abilitatile necesare, care sunt motivati si care pot lucra sub presiune. Meseria aceasta este foarte ingrata in acesta perioada. Mai mult ca niciodata atat proprietarii cat si potentialii cumparatori vor servicii de calitate, oameni profesionisti, fara sa plateasca aceste servicii…Cultura romanilor cu privire la servicii este foarte slaba. Afara.., un broker imobiliar este privit ca un colaborator de cursa lunga la fel ca un doctor sau avocat de familie, aici este privit ca un paria. De ce?
20 October 2010 :: 9:23 am
Domnu Dobre…..NU mai aveti inspiratie???????
19 October 2010 :: 11:27 pm
“povestiri adevarate” made in Romanica….bleaahhh!
ce standarde internationale au unii agenti,cand clientii lor au
mentalitati retro, intr-o tara de categoria III ?!?