Aflati mai multe despre FOCUS,  o comunitate exclusiv dedicata agentilor imobiliari,   pe   Facebook !

Ziua Agentului Imobiliar, a debutat dimineata cu prezenta primarului general Sorin Oprescu aflat in plina campanie electorala. Evident, s-au promis agentilor imobiliari caini maidanezi cu covrigi in coada! Glumesc, glumesc, nimic despre covrigi. Insa cainii raman(daca nu iese Prigoana primar si ni-i ia si pe aia!). Foarte multe despre discursul domnului Oprescu nu imi amintesc, motivul fiind ca nici nu eram in sala inca, fiind prins cu o vizionare matinala.
Dupa domnul Oprescu a urmat duelul “‘Intermediere versul reprezentare”‘, iar mai apoi am avut pauza! Foarte interesant mi s-a parut faptul ca, o persoana din echipa celor care au sustinut pe scena intermedierea, avea in pauza o dilema cu o clienta cumparatoare ce tocmai urma sa cumpere o proprietate si care refuza cu indaratnicie sa ii plateasca comisionul pentru serviciile prestate, declarand in repetate randuri ca, dansa nu a apelat la serviciile agentiei, ci acestea i-au fost impuse. Insa nu despre asta vroiam sa povestesc.

Dupa pauza, a urmat un interesant training despre importanta comunicarii, sustinut de Catalin Chirilescu. Recunosc ca n-am retinut nimic din el, insa asta pentru ca nu am fost atent, in esenta subiectul fiind interesant, eu neputand insa sa ma concentrez. Din opiniile culese dupa, de la ceilalti participanti, prezentarea a fost un succes.

Dupa inca o pauza, a intrat in scena Dragos Dragoteanu, care a umilit repede criza si a plecat! Vorbesc serios! A fost ca de obicei o prezentare in forta, scurta si la obiect, marca Dragos Dragoteanu. Unii, care inca erau la tigara, s-au trezit prea tarziu si la intrare au gasit criza facuta praf, de n-o mai recunosteau! 15 minute de energie pozitiva, alaturi de un om care atunci cand striga la spatele tau “‘Sari!”‘ nici nu mai apuci sa intrebi cat de sus, ci te arunci direct!

Evident ca dupa, am stat la masa si la barfa. Sau marcaj unu la unu, cum spunea cineva in sala. Lucru bun de altfel, pentru ca majoritatea incepusera sa simta ceva furnicaturi prin stomac. Dupa inca o cafea, cateva prajituri si intre 3 si 5 tigari, am trecut mai departe.

Si nu oricum! Altesa Sa Regala Printesa Lia, ne-a povestit despre asteptarile pe care clientii le au de la agentul lor imobiliar, dar si despre experienta Sa avuta cu unul dintre agentii imobiliari prezenti in sala(felicitari doamnei Mihaela Alexandroiu, care cu succes a reprezentat breasla la cel mai inalt nivel). Alaturi de Printesa Lia, a stat evident si Altesa Sa Printul Paul, iar prezenta acestora la eveniment recunosc ca ne-a facut sa ne simtim bine!

Ei bine, cand ne simteam si noi mai bine, a aparut pe scena Ilias Papageorgiadis, care ne-a stricat tot cheful! Ne-a adus aminte ca nivelul de profesionalism din industrie e mai scazut decat temperatura din Siberia, ca la nivel national, 70 % din clienti evita plata comisioanelor catre agentii, ca nu avem o lege imobiliara si ca nici clientii nu prea ne inghit! Desi cu noduri, am inchitit-o si pe asta, nu de alta, dar cam are dreptate… Ilias ne-a povestit cateva cuvinte despre un proiect personal de legiferare a domeniului imobiliar, cu care evident ca 50 % din cei prezenti n-au fost de acord, in timp ce restul de 50 % sunt perfect in regula cu proiectul, dar sa se ocupe tot Ilias. )

Pe la ora 17, a inceput show-ul! Si chiar a fost show, nu gluma, pe scena urcand Chinezu! Adica chinezu.eu, pentru cei care nu stiu despre cine este vorba. Recunosc ca a fost prima data cand am intalnit un chinez ardelean, bautor de bere si plin de bancuri! Printre altele, ne-a vorbit despre social media si cum sa faci bani cu asta. Am inteles din start ca e atat de complicat incat daca vrei sa iasa bine, mai bine angajezi pe cineva care se pricepe, decat s-o faci de capul tau, dar ca totusi pentru inceput e bine sa te joci putin, sa vezi cu ce se mananca. Recunosc ca am ras de cateva ori cu lacrimi, pentru ca ardeleanu(chiar daca chinez), tot ardelean e si are glumele la el….Evident, si Chinezu ne-a povestit pe scurt despre experientele sale imobiliare si a reusit incat din primele momente ale prezentarii sale sa cucereasca intreaga audienta declarand ca toate tranzactiile sale facute de-a lungul anilor au fost facute prin agentii imobiliare, carora chiar le-a platit si comisioane! Sala a fost in delir, unii aplaudand frenetic!
Un moment extrem de reusit, plin de informatii utile, buna dispozitie si relaxare, pentru care ii multumim pe aceasta cale!

Ei bine, am ajuns la cireasa de pe tort, reprezentata aici de o mare surpriza pregatita de organizatori! Desi ziceau inca de dimineata, ca ne pregatesc ceva de-o sa ne stea inima-n loc...recunosc ca nu m-am prins despre ce-i vorba…Ei bine doamnelor si domnilor, castigatorul ultimei editii “‘Romanii au talent!”, Cristian Gog, a fost cireasa de pe tort la Ziua Agentului Imobiliar! Dupa ce ne-a ghicit gandurile, ne-a citit in ochi si a desenat o pisica, s-a lasat intai palmuit de colega Doina Vacarescu(apropo Doina, daca ii dadeai mai tare, trebuia sa ii platesti spitalizarea!), apoi s-a lasat “‘ciocanit”‘ in cap cu o lingura de catre Mihaela de la Galaxy, pe care de altfel a invatat-o cum sa reuseasca sa indoaie cu puterea mintii ceva mare si lung. Evident, vorbim de lingura, nu despre chestiile la care va gandeati voi! Un numar interesant, care cred ca face 120.000 Euro, mai ales daca nu i-am platit noi!
Personal, am apreciat la maxim faza cu plicul si numarul rezultat din Imopedia.ro, care mi s-a parut de mare efect.Iar trucul cu cartile de pe hol, e superb!

La final, am incheiat ciocnind o cupa de sampanie, strangand mai multe maini decat am facut-o vreodata si urmarindu-i toti peste tot pe Chinezu si Cristian Gog, in speranta unui autograf, sau mai bine, in speranta ca ultimul are in palarie vreun cumparator decis sa cumpere ceva….

Un eveniment superb, mult peste asteptarile noastre, organizat exemplar si pus in scena cu mare arta! Felicitari Razvan Muntean, Luciana Petrescu, Bogdan Severin, Roxana, Mihaela, Raluca, Irina, Cristina si restul echipei! Multumiri calde din partea intregii bresle pentru tot acest eveniment si pentru ca ne sunteti mereu aproape!

La multi ani imobiliari, oriunde ati fi! Ziua Agentului Imobiliar 2012 a fost un succes! Insa la anul, va fi si mai bine!

Desi teoretic astazi trebuia sa apara cea de-a treia parte a articolului din seria “3 destine”, ma vad nevoit sa va insel asteptarile, deoarece acum, la finalul evenimentului de astazi, nu am cum sa ma abtin din a impartasi si cu cei care nu au putut fi prezenti, cateva dintre cele intamplate azi la Ziua Agentului Imobiliar – CEL MAI BUN EVENIMENT DIN SERIE de pana acum!

Dupa adunarea de la prima ora, evenimentul a debutat in forta cu dezbaterea sub forma de meci “‘Intermediere versus reprezentare exclusiva”‘, unde calitatea invitatilor din panel a fost excelenta, in ambele parti. Astfel, la “‘intermediari” .. au jucat, in ordinea numerelor de pe tricou : Claudiu Hategan de la Klauss&Partners, Ruxandra Cleciu de la Neocasa, Giulio Angheloiu de la Premier si in ultimul moment George David de la Galaxy a fost inlocuit de un coechipier de la biroul din Ploiesti, al carui nume nu l-am retinut. De cealalta parte, echipa “‘reprezentantilor”‘ a fost formata din Iulian Niculae de la Victoria Consult, Ovidiu Cristescu de la Century 21, Ileana Preda presedinte APAIR si Andrei Marinescu de la Remax Properties.
Partida a debutat furtunos, ambele tabere fiind gata de actiune. Dupa primele 10 minute, arbitrii Razvan Muntean si Luciana Petrescu, au fost nevoiti sa intervina, amenintand ambele echipe cu cartonase galbene. Discutia a continuat, Andrei Marinescu dovedind o forma de zile mari si aratand ca antrenamentele unu la unu cu Adrian Sischin au dat rezultate. Cateva driblinguri printre adversari i-au debusolat pe acestia, fiind aproape de a incasa un gol! Giulio Angheloiu a fost primul care si-a revenit, iesind pe contra-atac si dovedind ca experienta unui mijlocas de calitate, isi spune cuvantul in orice echipa. Doua,trei mingii aruncate de acesta in careu, au pus in dificultate apararea adversa. Din fericire pentru “‘reprezentanti”, coechipierii lui Giulio nu erau incalziti si nu au profitat de ocazii.
Ileana Preda a incerca sa aseze jocul la mijlocul terenului, fiind insa repede luata in marcaj de Ruxandra Cleciu, care s-a interpus imediat intre ea si poarta echipei intermediarilor. Reprezentantul Galaxy a incercat sa plece de cateva ori pe contra-atac, insa a pierdut de fiecare data mingea undeva spre mijlocul terenului, unde la deposedare Iulian Niculae a dovedit o forma excelenta, iesind de cateva ori in intampinarea adversarului, deposedandu-l de minge si plecand pe extrema cu mare viteza. MAi mult, in fata portii adverse, Iulian si-a dovedit finetea prin executarea unor scheme tehnice de mare calitate, cunoscute in lumea fotbalului drept “‘urechi”‘ si “‘braziliana”‘. De altfel, Iulian a reusit si sa marcheze parerea mea, ridicand publicul in picioare, insa arbitrii au anulat golul pe motiv de offside si fair play(cica ar trebui sa se termine egal).
Claudiu Hategan a fost si el destul de prezent in joc, insa putin cam nehotarat. De cateva ori a lasat impresia ca ar vrea chiar sa schimbe echipa!!! Insa, pentru ca piata nu i s-a parut inca pregatita, a decis sa isi reocupe locul in tabara intermediarilor.
Ruxandra Cleciu si Andrei Marinescu au avut cateva ciocniri la mijlocul terenului, fiecare acuzand ca adversarul a intrat cu talpa sus! Arbitrii au verificat situatia si declarat ca doar se vaita! Giulio Angheloiu a incercat cateva demarcari de finete, insa nu a fost suficient sustinut de coechipieri, motiv pentru care actiunile sale nu s-au soldat cu goluri.
Pe final, Ovidiu Cristescu a intervenit cu cateva pase scurte avute cu Ileana Preda, Claudiu Hategan a facut si el cateva deposedari, iar de cate ori cineva se pregatea sa inscrie golul castigator, arbitrii interveneau si opreau jocul, pentru a pastra egalitatea pe tabela.

In final, meciul s-a terminat indecis, asa cum si incepuse. Cativa jucatori au iesit accidentati si transpirati, chiar nemultumiti de rezultat. Insa, fiind un moment festiv, nu se putea altfel. Chiar si incercarea de a intra pe teren a catorva suporteri aflati in tribune, a fost zadarnicita de fortele de ordine, reprezentate de fetele de la media.imopedia.ro, care cu talent au driblat microfoanele si le-au ascuns de fanii infocati. Ochiul ager al observatorului federal Bogdan Severin, scruta vazduhul dupa petarde, brichete si cutii cu bere, fiind imposibil sa arunci din tribuna cu orice in afara de priviri!

La final, ambele parti au intrat la vestiare, promitand fiecare ca pentru meciul de anul viitor vor veni mult mai pregatite si mai ambitioase. Cu toate astea, ambele echipe au fost de acord asupra unui singur lucru : cele doua echipe, fac parte cu siguranta din divizii diferite!

Cu voia dumneavoastra, maine revin si cu informatii de la restul evenimentului. Enjoy!

Outlook-ul sclipi din nou si Marius deschise fereastra. Asa cum se astepta, era raspunsul doamnei Domnica, la emailul cu oferte trimis mai devreme. Nici nu apuca sa citeasca trei randuri ca inceput brusc sa simt ca il strange nodul la cravata. Si ca sacoul este prea greu. Pe scurt, doamna Domnica stia toate ofertele prezentate de Marius, le vazuse deja cu alte agentii, erau chiar doua care o interesau, dar pentru care nu facuse inca nici o oferta, avand inca ceva timp la dispozitie pana la momentul la care trebuia sa ia o decizie. In schimb, doamna Domnica se arata foarte interesata de apartamentul pentru care il contactase initial si pe care nu il regasea prezentat in lista de recomandari din email! PE ACELA dorea sa il vada chiar azi! Pretul apartamentului si mai ales calitate finisajelor, asa cum reiseseau ele din poze, erau doua argumente care ar fi convins-o sa faca achizitia chiar astazi! La finalul emailului, domna Domnica il mai ruga pe Marius sa ii spuna unde sa se intalneasca astazi la ora 17 pentru a vedea ACEL APARTAMENT! Marius avea nevoie de o gura de apa…..

Cand lui Mihai ii suna telefonul, nici nu fu nevoit sa se uite pe display ca sa isi dea seama cine il cauta. La celalalt capat, domnul Ionescu uita sa mai salute si spuse direct „Accepta oferta si fa demersurile pentru semnarea antecontractului! Repede, pana nu se razgandeste sotia!!! Anunta-ma cand ai stabilit tot, te pup, vorbim!”. Pe fata lui Mihai se asternu un zambet. Simtise bucuria clientului sau si fericirea din vocea acestuia si involuntar, se simti si el fericit.
Pentru ca instructiunile vanzatorilor erau clare si trecute in contractul reprezentare exclusiva, inca din prima zi a contractului, Mihai stia ce are de facut. Redacta scrisoarea de acceptare a pretului, impreuna cu propunerea de semnare a unui antecontract notarial chiar maine dupa amiaza(pentru a avea timp sa scoata un extras de carte funciara pentru informare si un certificat fiscal-avea deja cate unul, dar datau de de acum 4 saptamani, cand semnase contractul de reprezentare) si pentru a permite si cumparatorului sa aiba timp sa scoate cei 3.000 Euro pe care vanzatorul ii solicitase avans(si asta era scris inca din prima zi in contractul de reprezentare).  Toate aceste solicitari fura mentionate in scrisoarea de acceptare, pe care apoi o prita, o semna si o stampila si o trimise pe fax domnului Vasilescu. Acum trebuia din nou sa astepte.

Telefonul lui Ovidiu suna a treia oara in mai putin de 10 minute! Ce efect avusese anuntul lui! Bine, e adevarat ca, in ultimul moment inainte de publicare, se gandise sa mai taie o mie de euro din pret, iar la 53.500 Euro, anuntul lui era vedeta zilei pe site-ul de anunturi imobiliare unde il postase! Al treilea client care vroia sa il vada in seara asta! Oare mirosea a bani in jur ?? J

Inca sub efectul emailului, Marius se intoarse la laptop. Parca nu avea curaj sa o sune pe clienta, asa ca ii va trimite un email. In care ii va spune evident ca, apartamentul respectiv nu mai este de actualitate, dar ca oricum cele trimise de el erau chiar mai bune ca acela. Mai ales ca, ala avea si legea 112…Zis si facut, in mai putin de 3 minute emailul era trimis.

Ovidiu era la la cincilea cumparator care vroia sa vada apartamentul in seara asta!

Mihai vorbea la telefon cu un potential vanzator, o persoana caruia ii fusese recomandat drept un agent imobiliar bun si care acum incerca sa ii testeze cunostintele, cand sunetul specific unui apel in asteptare se facu auzit in casti. Asa ca Mihai ii propuse potentialului sau client ca mai bine sa ii faca maine o vizita la birou(adora sa isi cheme clientii la birou!) si sa discute despre piata imobiliara fata in fata. Imediat ce stabilira ora(preventiv, stabilise dimineata, sa nu cumva sa se suprapuna), cei doi isi luara la revedere, iar Mihai putu prelua apelul in asteptare.
Domnul Vasilescu avea o problema : astazi nu putea ajunge sub nici o forma la banca, iar maine dimineata avea o sedinta urgenta si care nu stia la ce ora avea sa se termine! Asa ca, nu stia sigur daca va putea retrage banii necesari pentru avans, in timp util, ca apoi sa ajunga la notariat pentru semnare. In plus, antecontractul, trebuia avizat de avocatul dansului si urma sa dureze ceva…
Fara sa il contrazica, Mihai ii transmise domnului Vasilescu ca draftul de antecontract este deja redactat de notara,il facuse chiar de ceva timp, intr-o zi cand fusese mai liber biroul notarial (avand toate actele puse la dispozitie de Mihai, care  scosese si extrasul si certificatul fiscal, era doar o problema de verificare a actelor de catre notara si de timp din partea fetelor de la redactare), urmand a fi introduse in el doar datele personale ale cumparatorului, termenul de finalizare si datele bancii finantatoare. Astfel, avocatul domnului Vasilescu ar urma sa primeasca draftul spre analiza imediat ce Mihai ar avea adresa sa de email de la domnul Vasilescu. Iar banii….chiar nu erau o problema! Daca cumva domnul Vasilescu nu avea sa ajunga in timp util la banca, antecontractul s-ar face cu plata prin ordin de plata. Ar urma doar sa se precizeze acest lucru in antecontract si evident, notat privilegiul vanzatorului la cartea funciara. Dar nimic imposibil sau extrem de dificil….Asta, ca solutie extrema.  In aceste conditii, domnul Vasilescu se invoi fara nici o retinere si ii furniza lui Mihai datele de contact ale avocatului sau, care stia deja o parte din datele problemei si astepta telefonul lui Mihai.

Marius era nervos. Cu tigara aprinsa in mana, astepta raspunsul domnei Domnica. Era insa a treia tigara si ea inca nu raspundea.

Ovidiu plecase spre Titan, unde se anunta o seara plina! Avea cinci vizionari, cu cinci clienti diferiti. Si putea sa jure ca din cinci, unul avea sa cumpere! Asa ii spunea lui  „feelingul” de agent imobiliar….
Cobori din tramvai si se opri in intersectie sa isi cumpere un covrig. Urmatoarele doua ore nu mai avea cand sa manance ceva. Cu pasi mici se indrepta spre punctul de intalnire. Trecu de bloc, acolo unde era apartamentul, il depasi si se opri trei blocuri mai in fata, la intrarea in parcarea unui supermarket. Acolo aveau sa vina clientii. Toti, la interval de aproximativ 20-30 de minute intre ei. Avea nevoie de 5 minute sa completeze fisa de vizionare, inca 5 sa ajunga la apartament, 10 minute maxim urmau sa stea in apartament. Apoi, in functie de situatie, ar mai fi stat cu ei inca 5 minute la plecare, de vorba.
Nici nu ajunse bine la locul de intalnire ca de printre doua masini si sarira clientii! Erau un el si o ea, tineri, pareau chiar studenti inca. Au facut cunostinta, au schimbat 3 cuvinte, apoi Ovidiu le-a cerut buletinele. Evident, el nu il are la el! Dar il are ea si i-l ofera linistita. Ovidiu completeaza datele si ii intreaba daca vor si ei un exemplar, sau nu, sa nu mai scrie de doua ori…Ei nu vor, iar ea semneaza fara sa citeasca fisa de vizionare. Cam prea repede, dupa parerea lui Ovidiu…..Cum insa timpul trece si cele 5 minute preliminare au expirat, cei trei pornesc spre apartament.  Ovidiu stie adresa, stie si blocul(a mai vandut acolo), stie chiar si codul la interfon, care ii permite sa intre fara sa mai sune. Ajunsi la etajul 3, repereaza dintr-o privire numarul apartamentului pe usa si ii conduce intr-acolo pe clienti. La prima bataie in usa, aceasta se deschide si capul unui coleg de la o agentie concurenta din zona, isi face aparitia: „Ai rabdare colega, suntem noi inauntru! Te grabesti ?”. Si usa se inchise la loc.
La asta, Ovidiu nu se astepta! Nu avea ce sa faca, decat sa astepte cuminte la usa, pana cand ieseau ceilalti. Spera doar sa iasa si nu cumva sa….Intre timp, singurul lucru pe care il avea de facut era sa intretina atmosfera, astfel incat clientii sa nu simta apasarea timpului de asteptare. Iar glumele cu agenti imobiliari si cateva opinii cum ca nu-i usor sa faci meseria asta, erau trucurile folosite de Ovidiu mereu. Iar el credea ca si functioneaza.

Trecuse aproape o ora de la ultimul email, cand pe laptopul lui Marius fereastra de la Outlook incepu din nou sa sclipeasca. Marius inchise browserul si reveni de la situl de stiri, la corespondenta. Mesajul de la domna Domnica era destul de scurt, insa foarte clar : vroia sa vada apartamentul pentru care il cautase initial! Nu ii pasa ca e cu legea 112(stia ea ca acum se pot vinde/cumpara, de cand cu legea Voiculescu), iar ca nu mai este de actualitate nu putea sa creada, pentru ca anuntul in urma caruia il contactase pe Marius, era postat cu o zi inainte! Si, se uitase si pe alte situri. Peste tot a fost postat ieri! S-a vandut de ieri de la ora 14, cand a fost postat anuntul, pana azi dimineata ? Nu putea sa creada! Insista sa il vada! Astepta sa i se spuna cand si unde sa se vada cu el!
Primul instinct a lui Marius a fost sa strige secretara. Dar apoi si-a dat seama ca o cheama degeaba. Stia si el ca anuntul era postat ieri. Tocmai el ii ceruse secretarei sa mai publice niste „carlige”….De obicei insa, la „carlige” dura cateva zile pana cand incepeau sa sune telefoanele sau sa primeasca emailuri. Fiind proprietati scumpe, numarul de clienti e destul de mic si oamenii te contacteaza mai geu..De asta s-a si schimbat la fata de dimineata cand a vazut emailul pentru oferta cu id-ul 1101…Stia ca 1101 e un carlig. Toate ofertele care se terminau cu „..01” erau „carlige”.
De obicei, unui client care suna sau trimitea email dupa 2-3 zile de la postarea ofertei, ii poti spune ca nu mai este de actualitate. O oferta asa buna, e normal sa se traznactioneze repede. Dar nu asa de repede ca acum!!!

Pe seara Mihai a plecat la vizionari. Are doar doua stabilite, la doua proprietati diferite. Insa o sa ii ocupe cam doua ore si jumatate. Prima vizionare, este la un apartament la Foisorul de Foc. Apartamentul este liber si Mihai are cheile. A estimat ca e posibil datorita traficului de la acea ora, clientii sa intarzie 15 minute. Prezentarea apartamentului va dura aproximativ 30 de minute. Discutia de dupa o sa mai fie inca vreo 20……In mare cam o ora va dura totul. Apoi va avea intre 25 si 30 de minute la dispozitie, pentru a ajunge la Obor, acolo unde se afla cel de-al doilea apartament la care are vizionare. Inca o ora rezervata si acestei vizionari si apoi poate pleca acasa, la familie.

In Titan, Ovidiu e plin de nervi! Stau de 15 minute la usa si cei din apartament nu dau semne ca ar vrea sa plece! Bate din nou la usa. Acelasi individ deschide din nou usa, iar prima reactie a lui Ovidiu este sa traga de clanta usii, pentru a ii prinde gatul in usa! Dar se abtine, pentru ca in spatele lui apar si clientii, iar impreuna cu agentul parasesc apartamentul. E randul lui Ovidiu sa intre! Zambetul ii revine pe buze si intra salutand politicos proprietarii, un cuplu la vreo 40 de ani. Poate chiar spre 50…
Incepe sa faca un tur al apartamentului cu clientii, care nu par foarte incantati de ce vad…Se asteptau la mai mult. Ma rog, gresia si faianta exista(chiar daca trebuie scoase si aruncate), are parchet(ala original din constructie) si chiuveta la bucatarie pare chiar recenta.  A durat doar 2 minute turul proprietatii, iar clientii nu par incantati. LA naiba, mai am patru!
Cu capul in pamant, clientii se indreapta spre iesire, iar in trecere, ea arunca o intrebare in eter :”Si…din ce an ziceati ca e blocul ? „   Doua raspunsuri sosesc in acelasi timp : 1976 -1978! Primul este raspunsul proprietarului, al doilea al lui Ovidiu!  Clientii se opresc in loc si privesc pe rand cand la unul, cand la celalalt. Oare care minte ? Dar Ovidiu are „temele facute”….: „blocul a fost inceput in 1976, dar lucrarile au fost oprite. La cutremur, era doar scheletul, pana pe la etajul trei. L-au terminat in 1978, dupa cutremur. Stiu, ca am mai vandut in bloc si am vorbit chiar cu unul dintre primii proprietari din bloc.” Oare sa il creada, sau nu ? Asta se intreaba si cumparatorii, dar si vanzatorii, care erau convinsi ca blocul lor era construit la cutremur….
Simtitind ca daca ii mai lasa mult in casa, or sa mai puna si alte intrebari, Ovidiu isi ‚”impinge” clientii de la spate spre intrare. Si continua sa ii „impinga” pana la lift, iar apoi pana la iesirea din bloc.  Din fericire, cum au iesit din bloc, lui Ovidiu i-a sunat telefon. Era al doilea cumparator, care ajunsese la locul de intalnire. Astfel, Ovidiu a putut sa scape elegant, de alte posibile intrebari.

-va urma-

In Bucurestiul anilor 2012, viata este colorata. Orasul plin de agitatie, pare ca nu doarme niciodata. Toata lumea se grabeste, desi daca ai intreba un trecator de ce este atat de grabit, nu ar sti probabil sa iti raspunda. Dar o face din instinct, din obisnuita. Si poate uneori de frica sa nu piarda ceva. Nu conteaza ce.

La periferia unui cartier bucurestean, Ovidiu se indreapta cu pasi repezi spre locul de munca. Este aproape ora 9 dimineata si stie ca nu are voie sa intarzie la birou. Nu de alta, dar ori va trebuie sa plateasca amenda pentru intarziere, ori isi va pierde locul la calculator in favoarea vreunui coleg mai rapid. Iar doua ore petrecute cu agenda in fata si fara acces la calculator, nu erau chiar cel mai bun mod de a incepe ziua de munca. Ajuns la usa firmei, trage aer in piept si paseste increzator in birou! Din fericire, secretara inca nu a ajuns, astfel incat va scapa(din nou!) nepedepsit. Iar calculatorul la care are acces, este liber, colegul cu care il imparte nu a ajuns inca. Dupa un salut scurt adresat celorlalti colegi veniti, isi arunca din mers haina in cuier si isi ocupa rapid scaunul din fata monitorului. Cafeaua poate sa mai astepte.
Pe unul dintre marile bulevarde ale orasului, compania imobiliara „Casa de  Lux” are un sediu frumos. Amplasat intr-o cladire stradala, la etajul unu, alaturi de alte firme la fel de respectabile, dar din domenii diferite(avocati, firme de export, chiar si un cabinet stomatologic). Marius este unul din managerii agentiei si este asociat cu niste prieteni in aceasta afacere. Lucreaza in imobiliare de 6 ani, exact de pe vremea cand piata era in expansiune si toata lumea s-a apucat de imobiliare! Mai are si cativa angajati, majoritatea baieti tineri, care pe langa facultate, cluburi si escapade nocturne, produc si ei cate ceva, sa aiba ce cheltui. Iar cativa sunt chiar buni, aduc lunar incasari frumoase.
La doi pasi de centrul orasului, Mihai se indreapta spre birou. Un birou mic, dar suficient pentru nevoile sale, intr-o cladire de birouri renumita din oras. Atunci cand a decis sa inchirieze acest spatiu, era constient ca de banii astia putea sa isi inchirieze lejer un apartament de 3 camere, insa si-a dorit ca biroul sau sa fie o carte de vizita pentru clientii sai. In plus, adresa era una de prestigiu, recunoscuta in tot orasul ca o locatie premium si stia ca va da bine pe cartile de vizita. Pentru ca Mihai lucreaza singur, nu se grabeste sa urce in primul ascensor venit la apasarea butonului de comanda, acesta fiind prea aglomerat. Locul la calculator nu are cine sa i-l fure.

La 9.30, Ovidiu are in fata deja lista de noutati din Argus. Secretara venita intre timp, a scos toate noutatile zilei, pe zona de care Ovidiu raspunde in agentie. Astazi sunt 16 oferte noi, de la garsoniere la apartamente de 4 camere si Ovidiu trebuie sa le sune pe toate. Cat timp va face asta, poate ceda locul la calculator colegului de birou. Iar 16 oferte….o sa ii ia ceva timp.

Ajuns la birou, cu o cafea in fata, Marius studiaza pe monitorul laptopului ultimele oferte din Argus. Sunt cateva chiar interesante si pe acelea le insemneaza. Urmeaza sa le trimita secretarei pentru a ii suna pe proprietari, sa afle mai multe detalii. In bara, fereastra de la Outlook ii atrage atentia ca a primit un nou email. Curios, deschide fereastra si incepe sa citeasca.

Mihai a ajuns si el la birou. A deschis intai geamurile si a aerisit bine incaperea. Acum, aerul inca racoros al diminetii, a patruns in incapere si ii confera o stare de bine. Isi scoate cu grija laptopul din geanta si il deschide. Asa cum obisnuieste in fiecare dimineata, prima data isi citeste emailurile. In 30 de minute, trebuie sa citeasca si sa raspunda tuturor, asa si-a stabilit de mult si se tine de program. Apoi, deschide CRM-ul si ziua lui de munca incepe in plin. Pentru inceput, ii apar reminderele care il anunta pe cine are de sunat, de ce si in ce problema, apoi ce emailuri trebuie sa trimita si cui, dar si ce rapoarte are de facut. Nu in ultimul rand, programarile pentru ziua de azi apar in coltul din dreapta ecranului si il reamintesc la ce ore are intalniri.

Inapoi la periferie, Ovidiu a transpirat deja! A trecut de ora 10, soarele bate puternic in geam, aerul conditionat nu functioneaza si geamul nu poate fi deschis pentru ca pe strada se lucreaza si zgomotul de afara ar face imposibila orice tentativa de comunicare. In plus, a sunat deja 10 proprietari din lista primita, cu care a discutat despre proprietatile lor, le-a notat tuturor pe fisa toate datele importante despre proprietate, de la adresa si numar de camere, pana la pret si imbunatatiri. Si evident, comision. Acum ar fuma o tigara. Si ar bea si o gura de cafea, sa mai prinda putere.

La „Casa de Lux”, in biroul lui Marius intra secretara cu o serie de hartii in brate. Sunt foile pe care a notat toate informatiile solicitate de Marius si pe care acesta a pus-o sa le afle de la ofertele din Argusul de astazi. Simtind prezenta secretarei, Marius isi ridica privirea de pe laptop, dar doar pentru a ii face un semn discret prin care ii indica sa le lase pe birou. Se pare ca secretara il cunoaste destul de bine, pentru ca imediat lasa hartiile pe birou, face stanga imprejur si iese inchizand bine usa in urma ei.  Privirea lui Marius se intoarce spre laptop si spre continutul emailului primit acum mai bine de jumatate de ora. Nici el nu stie de ce il mai citeste inca, pentru ca l-a invatat deja pe dinafara! Nervos, Marius se ridica si se indreapta spre fereastra, pe care o deschide larg. Isi scoate din buzunarul sacoului tigarile si, nervos isi aprinde una. Trage cu nesat cateva fumuri, incercand parca sa gaseasca rezolvarea problemei in esenta tare a tutunului. Continutul emailului ii defileaza prin fata ochilor : „Buna dimineata. As vrea sa vizionez  apartamentul din Dorobanti  cu id-ul 1101,astazi la ora 17. Va rog sa ma contactati la telefon 07……..pentru a stabili locul intalnirii. Semnat : Domnica V.”

In fata blocului unde agentia la care este angajat Ovidiu isi are sediul, este singurul loc de fumat posibil. Fiind un bloc de locuinte, pe scara nu este posibil si nici in agentie, pentru ca balconul a fost transformat in arhiva. Sprijinit de un perete al blocului, Ovidiu isi fumeaza a doua tigara pe ziua de azi si isi alcatuieste planul de bataie. Din cele 16 oferte sunate astazi din Argus, a reusit sa vorbeasca cu 14 proprietari. Doi dintre ei au refuzat categoric orice colaborare cu o agentie imobiliara si mai mult, i-au inchis telefonul in nas. Si i-au respins si apelul cand a incercat sa ii sune din nou.  Alti 8 proprietari, au acceptat sa colaboreze(si) cu el, dar doar daca isi pune comisionul peste pretul lor.  Lucru cu care era de altfel obisnuit. Iar ceilalti erau dispusi sa colaboreze si sa plateasca comision, dar nu mai mult „de 1,5 %, ca atat e piata”. Daca vroia sa aiba vizionari pe seara, trebuia sa se grabeasca sa scoata ceva la promovat. Altfel, va pleca foarte devreme acasa astazi, din lipsa de activitate. Iar dintre toate ofertele de astazi, una i se parea mai speciala.

In biroul lui Mihai, desi e o singura persoana, cine ar trece pe langa el, ar putea jura ca sunt cel putin 5 inauntru! Cu castile telefonului in urechi, Mihai discuta de zor cu un potential cumparator. Discuta, se agita, gesticuleaza, vorbeste pe mai multe tonuri si strabate biroul de la un capat la altul! Dupa aproape 10 minute, inchide satisfacut telefonul, scoate castile din urechi si se tranteste in scaun : a fost greu, dar a reusit! Stie ca are nevoie de o pauza si abia dupa, il va contacta pe vanzator. Iar cel putin 30 de minute mai dureaza pana primeste faxul de la cel cu care tocmai a vorbit la telefon.

Marius este din nou in fata laptopului. Are in fata baza de date cu proprietati, toate fiind oarecum similare cu cea care are id-ul 1101. Le stie pe toate, mare parte din ele le-a si vazut, ii cunoaste pe proprietari si stie ce se poate negocia.  Acum, este momentul sa o sune pe clienta. Se ridica, inchide geamul pentru a avea liniste si formeaza numarul doamnei Domnica. La al treilea apel, o voce calma si blanda raspunde apelului. Iar Marius isi incepe pledoaria, asa cum o face de fiecare data. Urmeaza un intreg monolog, prin care Marius se prezinta, ii spune de ce o cauta si ii cere permisiunea de a o retine cateva minute la telefon. Odata primita permisiunea, Marius continua prin a ii povesti clientei ca baza lor de date este una foarte cuprinzatoare, avand in principiu cam toate ofertele din zona care o intereseaza pe ea si ca a facut o selectie a proprietatilor pe care el le considera cele mai potrivite, urmand ca, daca ea este de acord, sa ii povesteasca cateva lucruri despre ele, iar ulterior sa ii trimita si un email cu mai multe detalii. Clienta accepta imediat si Marius incepe punctual sa prezinte fiecare oferta pregatita pentru clienta. Dupa mai bine de 10 minute, timp in care clienta a intervenit doar de cateva ori pentru a cere lamuriri suplimentare, Marius isi incheie pledoaria. In final, o anunta ca in maxim 2 minute, va primi toate ofertele discutate, pe email si o roaga ca dupa ce le studiaza sa revina cu un telefon pentru a ii comunica pe care doreste sa o vada astazi. Clienta este de acord, asa ca incheie conversatia si se aseaza la loc pe scaun.

La Mihai, cele 30 de minute cat a fost plecat, au fost de bun augur. Nu numai ca s-a deconectat putin, a luat o gura de aer, dar odata intors in birou, in fax a gasit hartia asteptata : o oferta scrisa de pret din partea cumparatorului cu care vorbise la telefon mai devreme. Acum era momentul sa il sune pe vanzator! Isi lua telefonul, isi puse castile si forma numarul domnului Ionescu.
Discutia incepu bine, ca de obicei discutara primele 5 minute despre familie, despre cum si-au petrecut timpul in ultimele zile, despre ultimele meciuri de fotbal(amandoi erau microbisti), chiar si despre vreme. Dupa primele 5 minute, Mihai stia ca trebuie sa intre in subiect, asa ca il intreaba pe vanzator daca isi aduce aminte de domnul Vasilescu, clientul care a fost la apartament in urma cu doua saptamani si care acum doua zile revenise sa il mai vada din nou, cu toata familia(venise chiar si bunica!). Evident ca isi aducea aminte, doar discutasera despre derbyul care avea sa urmeze si despre sansele pe care echipele preferate le aveau la titlul de campioana! Mihai stia ca acum e momentul :”Ma bucur ca va aduceti aminte de dansul, pentru ca in urma cu cateva minute, tocmai am primit o oferta scrisa de cumparare de la dumnealui, pentru apartament!” Urmatoarele 10 secunde a fost liniste. Nimeni nu spunea nimic. Poate nici nu respirau. „Cat?”,  a fost singurul lucru pe care l-a putut spune domnul Ionescu. „Cu o mie de euro mai putin decat cerem!”, a venit raspunsul lui Mihai, care stia deja ce urmeaza : „Vorbesc cu sotia si te sun inapoi Mihai”.
Desi ii era putin teama de acest moment, doamna Ionescu fiind atat de atasata de apartament incat uneori Mihai avea impresia ca nici un milion de euro nu ar fi suficient sa o convinga sa plece din casa in care i se nascusera doi copii, diferenta de pret intre suma solicitata si suma oferita era asa de mica, incat era aproape sigur de rezultat.

Ovidiu este in fata calculatorului, are in fata fisa apartamentului din Titan si in mana telefonul mobil personal. Formeaza numarul de sms  si trimite textul standard care ii va permite publicarea unui anunt pe situl ziarului Anuntul Telefonic.  Odata introdus codul de verificare, incepe sa compuna textul anuntului :”Vand apartament langa parc IOR,  semidecomandat, bloc…”. Ovidiu se opreste. Hmm, „semidecomandat”….nu suna bine. Mai bine sterge si nu scrie nimic. Trecand mai departe, la anul constructie, arunca o privire pe fisa si vede iarasi ceva care nu ii convine : an constructie 1976. Daca scrie 1976 in anunt, nu il suna nimeni. Mai bine il trece 1978. Ce mare diferenta, doi ani de zile!?! Din fericire, etajul este 3 din 10 trecut in fisa, asa ca il trece cu placere in anunt. Ajuns la pret, Ovidiu realizeaza ca si proprietarul isi promoveaza oferta pe acelasi site si brusc are o dilema : de ce m-ar suna pe mine clientii, sa imi plateasca si comision, in loc sa sune direct la proprietar ??? Din fericire si aici stia cum sa procedeze(noroc ca patronul ii invatase la trainningurile alea lunare pe care le tinuse cu ei). De altfel, era chiar simplu : proprietarul cerea 55.000 Euro. Daca el ar urma sa puna anuntul la 54.500 Euro, ar avea mai multe sanse decat proprietarul sa fie sunat! Ce simplu era!
La sfarsit, inainte de finalizarea anuntului, Ovidiu trebuia sa introduca pozele. Dar, daca avea sa faca asta, clientii ar fi vazut si anuntul proprietarului si poate tot nu l-ar fi sunat pe el…..Hmmm, grea decizie….dar si aici avea o idee : in loc de pozele din apartament, avea sa puna doua poze de pe calculatorul lui : una cu un bloc asemanator ca tip, cu cel in care se afla apartamentul, iar alta cu o baie, dar care era asa de intunecata poza, incat la vizionare in nici un caz nu s-ar fi prins clientul ca baia din poza si cea de la fata locului, nu sunt una si aceeasi! Gata, anuntul era finalizat!

……va urma……continuarea  peste 3 zile



Imobiliarele inseamna antreprenoriat. La cei 30 de ani, pot spune ca mi-am inceput cariera de antreprenor inca din 2003, din prima zi cand m-am apucat de imobiliare. Am inceput insa sa inteleg cu adevarat ce inseamna antreprenoriatul, in urma cu ceva mai bine de un an, cand am lansat City Dreams Realty.
Cunoasterea inseamna putere si, asa cum ii sta bine oricarui antreprenor, caut mereu sa invat. De la oricine, oricand, oricum. Fiecare informatie aflata, fiecare situatie intampinata, fiecare poveste(cu sau fara happy end), ascunde in spatele ei o povata. Incerc in fiecare zi sa descopar oamenii noi si povestile lor, mentori, persoane de la care sa pot invata ceva. Orice. Pentru a detine mai multe informatii, pentru a fi mai puternic cu fiecare experienta. Am cautat in cercul de cunostinte din imobiliare, modele de urmat. Am studiat oameni de succes, din diferite domenii. Urmaresc cu atentie o multime de oameni importanti, care impartasesc din experientele lor. Toate acestea, pentru ca imi place „sa stiu”.

Dar cea mai importanta lectie despre antreprenoriat, mi-a fost dat sa o invat in urma cu cateva zile tocmai de la fiica mea! Si este o lectie pe care nu o s-o pot uita niciodata!
In urma cu cateva seri, fiica mea Cristina avea o problema extrem de importanta si care necesita rezolvare imediata. Mai precis, la chioscul de ziare din coltul blocului,aparuse in vitrina o noua revista, pe care ea nu o avea in colectie. In dimineata acelei zile, in drum spre gradinita, Cristina a vazut  revista noua si evident, si-a dorit-o imediat. Insa, insistentele sale nu au avut sanse de reusita in fata unei mame categorice, care i-a explicat ca nici nu vrea sa auda de inca o revista-a treia in saptamana respectiva. Poate tocmai aceasta atitudine categorica, a determinat-o pe Cristina sa isi doreasca si mai mult revista!
Dupa amiaza, a incercat din nou sa isi convinga mama, insa tot nu a reusit.  Evident, mai era o solutie! Solutia se numeste „tata” si este un individ slab si care in 99 % din cazuri nu poate rezista unui zambet angelic, a unei priviri de catelus abatut la care Cristina se pricepe foarte bine si mai ales la fraze „santajiste” de genul „esti cel mai bun tatic din lume!”……Tocmai pentru ca ma stie drept „veriga slaba”, sotia m-a atentionat  inca de cum am intrat pe usa, ca ar fi bine „sa fiu barbat” in seara respectiva, in caz ca fiica mea va incerca ceva. Dar n-a fost cazul… )

La aproape 10 minute dupa ce am intrat pe usa, Cristina a venit si ne-a invitat pe toti cei din casa, in dormitorul ei. Intrigati si curiosi, atat eu cati si sotia mea si cumnatul meu, am urmat-o fara sa ne impotrivim. De indata ce am deschis usa de la camera ei, am avut supriza sa constatam ca pe covor, asezate frumos pe un suport, se aflau o serie de lucruri ale Cristinei : bratari de diferite tipuri si culori, coliere , jucarii, o papusa (fara o mana), doua plusuri,  cateva pixuri….Inainte de putea deschide gura, fetita mea si-a inceput discursul :
„V-am chemat aici pentru a va invita sa cumparati oricare dintre aceste lucruri. Ele sunt ale mele si m-am hotarat sa le vand, pentru a strange bani pentru o revista noua, pe care mi-o doresc foarte mult! Puteti alege orice vreti si pentru ca eu nu stiu ce pret sa pun, va rog sa lasati voi cati bani vreti pentru fiecare lucru pe care il luati!”

Am crezut ca nu-i adevarat! Pret de cateva secunde, toti 3 am ramas muti si nemiscati. Alex si-a revenit primul din uimire, s-a aplecat deasupra covorului, si-a ales o bratara pentru care a pus pe covor cateva hartii de un leu si un pix pentru care a mai lasat inca 2 lei si s-a retras in tacere doi pasi in spate, cu un zambet pe buze. Diana a fost urmatoarea. Cu o privire incarcata de emotie, si-a ales un colier din colectia de obiecte, a lasat „tributul” cuvenit si s-a dat intr-o parte. Evident, am urmat eu,  care la randul meu mi-am ales o bratara pentru care am pus in loc cativa lei. Fara cuvinte si emotionat, m-am retras la randul meu!
Cristina s-a apropiat de „talcioc”, si-a adunat banutii si s-a intors catre noi cu o privire fericita si vadit multumita. „Va multumesc. Acum, lucrurile sunt ale voastre, puteti face ce vreti voi cu ele. Mami, imi ajung banutii astia sa imi cumpar revista cea noua? „  Diana a luat banii din mana intinsa a Cristinei, i-a numarat si i-a inapoiat : „Mami, iti mai trebuie, dar foarte putini.” Pentru o clipa, Cristina a parut descumpanita, dar imediat zambetul i-a reaparut pe buze…..Puteam sa jur ca i-a venit o noua idee.

Vazand ca actiunea de vanzare s-a incheiat, ne-am retras la bucatarie. Alex a plecat, iar eu am ramas cu Diana sa ne revenim dupa intamplare….Au trecut cateva minute, timp in care Cristina a calculat probabil ce diferenta de bani ii mai trebuie. Intre timp, eu m-am retras la laptop, sa trimit niste emailuri, iar sotia la televizor. La aproape 20 de minute dupa intamplare, Cristina a venit la mine si m-a rugat sa o insotesc din nou in camera ei. M-a oprit in acelasi loc, insa, pe langa lucrurile deja aflate pe covor, acum mai era ceva : o carte despre animale, care ii place ei foarte mult.
„Tati, vrei te rog sa cumperi de la mine cartea asta ? Sa stii ca daca iei cartea, primesti cadou si pixul asta!”
Recunosc ca mi s-au umezit ochii!!! In acel moment, am realizat ca viitorul afacerii mele este in maini sigure! Tot ce am de facut, este sa mai rezist inca vreo 15 ani…Apoi, las afacerea pe maini bune!!!
M-am aplecat si am ridicat cartea de jos. Cristina mi-a intins si pixul. Cu ochii inca aburiti si cu inima stransa de emotie, am scos din buzunar doua hartii de cate 1 leu si le-am pus in locul cartii. Cu o privire rapida Cristina a evaluat situatia, iar cu o miscare abila a luat banii de jos si mi i-a inapoiat rapid : „Dar tati, cartea costa 8 lei!!! Sa stii ca nu e mult, pentru ca atunci cand era noua, ea a costat 15 si este in stare buna, nu are foi rupte si nici mazgalite. In plus, primesti si pixul cadou!”

Ei bine, efectiv mi-a picat fata!!! Nu pot descrie mai bine de atat expresia de pe chipul meu! Am cascat niste ochi cat cepele, am deschis si inchis de cateva ori maxilarul, fara sa fiu capabil de a rosti ceva, dupa care am bagat din nou mana in buzunar, am scos banii, am numarat 8 lei si i-am inmanat fara comentarii Cristinei.
Extrem de fericita, aceasta a zbughit-o pe usa direct la Diana in camera. Am auzit in spatele meu o voce plina de speranta intrebandu-si mama : „Mami, mami, acum imi ajung banii ???”
Raspunsul afirmativ primit de la mama ei a declansat un chiot de bucurie si cateva tumbe prin casa. Planul ii reusise!!! Acum, avea suficienti bani sa isi cumpere revista dorita!

Intamplarea din acea seara ne-a facut tare mandri! Daca la 5 ani si 5 luni, copilul nostru a putut sa conceapa un plan de afaceri, cu o componenta de marketing atat de bine pusa la punct(cumperi ce vrei si platesti cat poti), avand la baza un scop extrem de relevant, daca a reusit sa se organizeze asa de repede si sa aiba atat de mult succes(profitand la maxim e adevarat de factorul emotional), ei bine se pare ca nu mi-am ales bine mentorii! Pentru ca cea mai buna lectie de antreprenoriat am primit-o de la fiica mea! Si de la cei 5 ani si 5 luni ai ei!!!

P.S: ulterior, am aflat si sursa inspiratiei. Pe postul TV de desene animate Boomerang se difuzeaza un serial numit Baby Loonie Tones. Intr-unul dintre episoade, protagonistii serialului(versiunile copii ale lui Bugs Bunny, Dafy Duck & company), au organizat o „vanzare de vechituri” pentru a isi putea cumpara o noua minge de volei. Se pare ca episodul cu pricina, a starnit curiozitatea Cristinei si a vazut in el, un model de business. Pe care l-a aplicat cu succes. )

Stiu ca cel putin teoretic acest blog este unul cu teme imobiliare si poate cei care citesc frecvent acest blog vor fi mirati de subiectul urmator. Cum insa am sesizat o mare lacuna de informatii referitoare la acest subiect, am decis sa il abordez in materialul urmator, mai ales ca pot face acest lucru dupa experienta personala traita in ultimele zile.

Pentru cei care au copii de 5-7 ani, ultima perioada a fost una foarte dificila. Dupa cum probabil stiti deja, incepand cu anul scolar 2012-2013, copii care trebuiau sa mearga la gradinita in grupa mare pregatitoare, vor trebui sa urmeze in locul acestei grupe, cursurile noii “‘grupe zero pregatitoare”‘, in scoala, nu la gradinita. Practic, in locul a inca un an de gradi, copii vor merge direct la scoala, unde vor urma cursurile unei clase “‘tampon”‘, menite a ii pregati mai bine pentru anii urmatori de scoala.
Desi in teorie, nu ar trebui sa fie foarte multe necunoscute, aceasta schimbare a adus panica printre parinti, educatori, invatatori si evident, copii. Au aparut in mass media informatii care de care mai contradictorii, supozitii date drept lucruri certe si opinii total irelevante. Lasand la o parte problema dotarii scolilor(evident, pana la acest moment, scolile nu sunt dotate corespunzator pentru activitatile acestei “‘grupe zero”‘, intai a aparut problema cadrelor didactice insuficiente, sau mai exact inexistente. Cine se va ocupa de aceasta grupa zero, cum, in ce fel ? Nimeni nu stia. Apoi, au inceput inscrierile copiilor. Iar de aici o mare nebunie :
-la ce scoala imi inscriu copilul?
ce trebuie sa fac sa il pot inscrie?
-are varsta necesara sau il inscriu la anul ?
-daca nu il inscriu acum la grupa zero, il pot da anul viitor la clasa intai, sau la anul il inscriu tot la grupa zero ?

Evident, nimeni nu stia sa raspunda, desi la gradinite s-au organizat sedinte cu parintii, la care au participat si dascali din scolile aflate in aceeasi zona, s-au afisat scurte informari la aviziere atat in scoli cat si in gradinite, s-au scris cateva articole in presa, s-au difuzat cateva materiale pe TV…..Totusi, nimic concret.

Pentru ca sunt tatal unei fetite de 5 ani si jumatate, iata-ma si pe mine in situatia de a fi nevoit sa aflu cum trebuie sa procedez. Dupa aproape doua saptamani de “‘googalit”‘, dupa ce am citit din scoarta in scoarta situl Ministerului Educatiei, dupa ce am citit toate materialele din online si dupa ce am urmarit si o serie de reportaje pe TV, eram la fel de nedumerit ca la inceput. A urmat o vizita la doua scoli, inca o discutie la gradi si…..eram tot la zero!!!  Cand gaseam o informatie ce imi parea credibila si incercam sa o iau de buna, venea o alta care o demonta complet. Am inceput sa sun in stanga si in dreapta, colegi de breasla pe care ii stiu ca au copii, prieteni, rude, cunostinte. Nimeni nu stia nimic sigur.

In lipsa de alternative, am inceput sa sun in presa, diferiti prieteni, pentru a le solicita fie informatii suplimentare, fie sa scrie ei insusi articole pe acest subiect, utilizand informatii reale, direct de la sursa acreditate.  Cum insa cei pe care ii cunosc eu, nu se ocupa de astfel de evenimente, nu au putut de cat sa ma ajute prin strecurarea unei vorbe bune mai departe si cu promisiunea ca ma vor tine la curent. Din fericire, iar pentru asta tin sa ii multumesc in mod extraordinar Sorinei Negrila de la wall-street.ro,  am aflat ca astazi are loc o conferinta de presa a secretarului de stat de la Ministerul Educatiei, pe tema “‘clasei pregatiroare”. Nu am stat prea mult pe ganduri si am plecat acolo, pentru a afla direct de la sursa, ce trebuie facut.

Dupa cum o sa vedeti(sper sa fie vizibil documentul scanat atasat), iata cum se realizeaza efectiv cuprinderea copiilor in clasa pregatitoare si in clasa I :

Varsta copil  - 7 ani impliniti la 31 august inclusiv :
-este inscris direct la clasa I, indiferent daca a fost sau nu la gradinita;

Varsta copil -6 ani impliniti la 31 august inclusiv:
-este inscris in clasa I, numai la solicitarea parintelui sau tutorelui si fie  la acest moment(adica anul scolar 2011-2012) este la gradinita in grupa mare, fie nu este la gradinita la grupa mare acum, dar trece cu bine evaluarea psihosomatica efectuata de expertii autorizati, din care sa reiasa ca este apt pentru clasa I.
(voi explica mai jos la ce se refera aceasta evaluare si mai ales unde se face!)
-este inscris in clasa pregatitoare(grupa zero), fie la solicitarea parintelui(care poate doreste sa mai faca un an de gradinita copilul), fie  daca nu sunt indeplinite conditiile de la punctul anterior(nu trece evaluarea psihomatica).

Varsta copil – 6 ani impliniti intre 1 septembrie 2012 si 31 decembrie 2012) :
-in clasa pregatitoare la scoala(grupa zero), daca parintele/tutorele solicita acest lucru in scris(la scoala) si daca evaluarea psihosomatica a copilului ii permite;
-la gradinita in grupa mare, daca parintele/tutorele solicita acest lucru in scris(la scoala) si daca raportul de evaluare psihosomatica a copilului nu recomanda inscrierea lui la scoala in grupa zero.

Informatiile de mai sus sunt obtinute astazi, de la doamna secretar de stat si ele se regasesc si pe prezentarea atasata, primita in sala din partea ministerului.

Vorbeam mai sus de evaluarea psihosomatica a copilului si va promiteam ca detaliez.  In ce consta exact aceasta evaluare, nu am reusit sa aflu. Stiu doar ca ea se face pe loc, in prezenta parintelui si rezultatul este eliberat imediat. Totodata, rezultatul evaluarii nu poate fi contestat.
Pentru Bucuresti, evaluarea se face la unul dintre urmatoarele centre autorizate :

Evaluarile se fac (ATENTIE!!!) pana pe data de 29 februarie 2012!!! Astfel, daca copilul dumneavoastra trebuie evaluat, atunci mai aveti foarte putin timp la dispozitie. De retinut faptul ca, pentru a putea fi evaluat copilul, trebuie sa va prezentati la evaluare cu o adeverinta de la medicul de familie din care sa reiasa ca este “‘clinic sanatos/apt pentru scoala”‘. Ce alte documente sunt necesare la evaluare nu stiu, mie mi s-a spus azi “‘cu ce aveti  pe acasa”‘!  

Caz practic : copilul meu implineste 6 ani in noiembrie 2012. Pana astazi, nu eram sigur ce trebuie sa fac : ramane la gradi, merge la scoala la grupa zero, etc. Dupa conferinta de presa de astazi si dupa discutii avute cu diferiti reporteri prezenti in sala, am inteles ca :

-daca nu fac nimic, ramane la gradi;
-daca vreau sa mearga la grupa zero, trebuie sa merg cu ea sa fac evaluarea psihomatica, iar daca trece testul, o voi putea inscrie la grupa zero; daca nu il trece, revine la gradi;
-daca din toamna ramane in un an la gradi, in urmatorul an scolar, 2013-2014, va merge la grupa zero, care a devenit obligatorie si de care scapa doar anul asta si doar copii care au implinit 7 ani pana pe 31 august 2012.

Ce mai trebuie sa stiti este si ca, daca intentionati sa va inscrieti copilul la o scoala anume, e posibil sa fiti dezamagiti. Repartizarea copilului se face in functie de domiciliu si scoala de care apartine. La respectiva scoala copilul dumneavoastra are un loc asigurat, pana la inceperea anului scolar. Daca vreti sa inscrieti copilul la alta scoala, atunci puteti face asta, insa nu exista nici  o certitudine ca veti si gasi un loc. Mai precis, e vorba de o asa numita “faza a doua”‘, in care parintii pot inscrie copii la orice scoala doresc, daca aceasta mai are locuri disponibile, in afara celor rezervate copiilor arondati scolii respective. Intr-o scoala cu 100 de locuri, daca exista in “‘prima faza”‘, 80 de copii arondati, ei au locurile asigurate, in timp ce pe restul de 20 de locuri, se vor bate restul copiilor inscrisi in “‘faza a doua”‘. Daca sunt mai mult de 20 de copii in “‘faza a doua”‘ inscrisi, scoala respectiva va intocmi un clasament propriu,  pe baza caruia vor alege piticii admisi.  Vestea buna este totusi ca, la scoala de care apartine copilul, i se pastreaza locul, astfel incat daca nu reusiti sa il inscrieti la scoala dorita, puteti reveni la cea impusa.
Evident, aceasta prevedere a nascut alte situatii hilare chiar, multi parinti ajungand sa “‘paraseasca domiciliul conjugal” si sa isi faca mutatie la prieteni, pentru ca astfel copilul sa fie pe lista scolii pe care si-o doresc! Ceea ce curand va fi si cazul meu, care desi locuiesc in sectorul 3, nu mi-am facut inca mutatia de la vechea adresa din sectorul 4!

Pentru cei care au intrebari concrete legate de subiect, nu va sfiiti sa intrebati. Acum, dupa experienta avuta, cred ca pot oferi consultanta si pe acest domeniu! )

Puteti vedea documentul mentionat mai sus, obtinut de la minister astazi, aici : https://picasaweb.google.com/112854687717482199672/GrupaZero#5712362521060845362

A trecut Craciunul, Sf. Stefan, Revelionul, Sf. Vasile, Boboteaza si astazi si Sf. Ion! Banuiesc ca de luni, majoritatea populatiei lucratoare se intoarce la treburile ei. Eu, profit in continuare si raman departe de birou pana pe 16, asa ca celor mai putin norocosi le transmit compasiunea mea….

La inceput de an 2012, as vrea sa reamintesc tuturor de ce iubesc atat de mult meseria de agent imobiliar. Si de ce nu, sa imi reamintesc si mie in aceeasi masura. Departe de mine gandul de a fi o poveste lacrimogena, desi nici nu aveti idee cat de lacrimogena este ea de fapt….Dar poate intr-o zi o sa va povestesc mai pe indelete de ce proprietatea asta este speciala pentru mine! Desi nu sunt convins ca m-ati crede daca v-as povesti! Pentru ca nici eu nu as crede pe altcineva daca mi-ar spune povestea!

Revenind la subiect : diferenta dintre o casa si “acasa”! Mai jos aveti un link cu un album foto, al unui camin. Fotografiile respective mi-au fost trimise de doamna Delia, cea care impreuna cu sotul si fiica sunt incepand de anul trecut mandrii si fericiti posesori ai unui apartament de 3 camere din Pache Protopopescu. De sarbatori, am primit de la doamna Delia albumul de fotografii, sugestiv intitulat “acasa”. Pentru ca ceea ce pentru mine a fost “o proprietate de vanzare”, pentru ei acum este de anul trecut caminul familiei, acel loc minunat pe care il numim cu totii la fel de simplu si cu la fel de mult drag : “acasa”!

Va invit sa aruncati o privire peste albumul foto. In prima instanta, veti vedea din primele fotografii cum arata acum un camin, in timp ce la final, veti descoperi cum arata o proprietate de vanzare. Diferenta este uimitoare! Tocmai de aceea, astfel de momente sunt dintre cele care ne aduc aminte de frumusetea acestei meserii si ne dau putere, noua agentilor, sa o practicam cu pasiune in continuare.  We love this game!

Un an 2012 minunat tuturor!

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.288655244515214.65909.141804112533662&type=3

Suntem la final de an 2011, poate  cel mai interesant dintre ultimii ani imobiliari. A fost un an al necunoscutelor, an in care putini sunt cei care puteau prevede  la inceputul lui, ce avea sa se intample pe parcurs! A fost un an al sperantelor si al dezamagirilor. Un an in care cei care se asteptau sa „pice in cap” piata imobiliara, au fost dezamagiti, in timp ce cei care au sperat ca preturile „sa-si revina”, au ramas doar cu speranta….Pana la urma, piata si-a urmat cursul firesc, cu scaderi mici pe segmentul rezidential  guvernat de programul Prima Casa, cu scaderi mai mari in piata rezidentiala noua, poate domeniul in care preturile au cunoscut cea mai mare devalorizare dintre toate segmentele pietei. Un an in care singurele terenuri care s-au tranzactionat cu succes au fost terenurile agricole si micile parcele destinate constructiei de locuinte individuale de mici dimensiuni, din interiorul localitatilor. Pe segmentul industrial, singurele terenuri achizitionate au fost cele vandute la preturi de dumping. Sau mai pe romaneste: „cu lumanare”. Cumparatorii acestora, nu sunt din categoria celor care vor si dezvolta ceva, ci mai degraba sunt persoane cu niste bani si care au vazut in achizitia acestor terenuri o sursa mai sigura de plasare a banilor, decat depozitele bancare si care in scurt timp, poate mai devreme de un an de acum inainte, vor scoate aceste terenuri la revanzare.

Programul Prima Casa a sustinut si anul acesta o mare parte din piata imobiliara rezidentiala si a dat de lucru agentilor imobiliari, notarilor, avocatilor, functionarilor bancari, dar si presei. Pentru prima data in ultimii ani, baremul impus de program s-a facut cu adevarat simtit in Bucuresti, preturile apartamentelor incadrandu-se in limitele impuse de acesta, fie ca vorbim de garsoniere, doua sau trei camere. Tot limitele impuse de program au determinat pentru prima data reduceri semnificative pe segmentul locuintelor noi deja construite. Pe de alta parte, loturi de apartamente aflate in constructie sau proaspat finalizate, rezultat al constructiilor din ultimii doi ani de zile, au fost in sfarsit dimensionate si pretuite la valori de incadrare in marjele programului. Evident, locatiile acestora sunt departe de a fi centrale, marea lor majoritate fiind localizate la iesirile din oras. Totusi, este o schimbare fata de anii trecuti, cand in aceleasi locatii, se vindeau apartamente noi la preturi duble fata de aceasta perioada.
Tot pe segmentul de locuinte noi, insa la categoria mediu +, preturile au coborat cu aproximativ 30 % fata de preturile de la inceputul acestui an. Rezultatul acestor scaderi de preturi s-a vazut pe final de an, perioada in care preturile au coborat cel mai mult si cand datorita acestor scaderi, s-au si finalizat multe tranzactii. Statistic, ultimele luni din an au adus vanzari care au depasit adunate totalul celorlalte 10 luni din an.

Tot pe final de an se face simtit un apetit sporit pe piata spatiilor comerciale, apetit care consider ca se va pastra viu si in anul ce urmeaza. Cererea de spatii comerciale de inchiriat, de orice dimensiune,  a depasit in ultima perioada oferta existenta, astfel incat s-a inchiriat aproape intreg stocul existent. Cerere exista in primul rand pentru domeniul alimentar, unde lanturile de supermarketuri duc o adevarata „batalie de proximitate”, aproape canibalizandu-se unul pe celalalt. Tot pe acelasi segment alimentar, mici dar si marii producatori de alimente, au intrat in batalia spatiilor stradale cu cerinte pentru spatii de dimensiuni medii, destinate comercializarii directe in magazinele proprii. Un concept care prinde la romani, atat datorita preturilor mai mici ce se regasesc aici, cat si senzatiei pe care cumparatorul o are ca, acest tip de achizitie ii garanteaza alimente proaspete.
Pentru spatiile comerciale de mici dimensiuni, se simte o cerere ridicata prin prisma micilor antreprenori. Oameni care ramasi fara siguranta unui job, au trecut peste momentele de descumpanire de la inceput si au decis sa isi continuie viata in cel mai bun mod posibil : calea antreprenoriatului! Pentru mine, tocmai acest val de antreprenoriat reprezinta cel mai bun semn ca suntem, ca tara, pe drumul cel bun spre iesirea din criza. Depasirea momentului de resemnare si  „luarea taurului de coarne”, de catre fiecare individ, reprezinta  drumul natural spre o viata mai buna pentru fiecare dintre noi.

Pentru City Dreams Realty, a fost primul an de viata. Si asa cum ii sta bine unui nou nascut, am avut parte de tot : de la icter la colici, de la primul dinte, la mersul de-a buselea si spre final de an, am inceput sa mergem in picioare! Nu a fost un an usor, dar a fost frumos. Si interesant. Mai mult decat orice, a fost un an al prieteniei. Un an in care ne-am facut prieteni noi si buni,  un an in care am avut parte de sprijin major si neconditionat din partea unui numar foarte mare de oameni, pe multi dintre ei cunoscandu-i  anul acesta. Sau mai bine zis, cunoscandu-i cu adevarat anul acesta. Pot spune ca din acest punct de vedere suntem foarte fericiti si norocosi si le suntem recunoscatori pentru toata sustinerea, pentru tot ajutorul si mai ales, pentru ca au crezut in noi, chiar si atunci cand nici noi nu mai credeam!

2012 vine peste cateva ore! Va fi mai bun sau mai rau decat anul ce trece ? Personal, pariez pe faptul ca va fi mai bun si am si motive pentru care pot paria. In primul rand, simt in jurul meu atmosfera, vad si aud oamenii care au inteles ca nu va trece criza, ci noi trebuie sa trecem prin ea. Daca o lunga perioada de timp, parca asteptam cu totii ca totul sa dispara, asa cum a aparut(din senin), in ultima perioda vad si simt cum oamenii par constienti ca daca vor ca totul sa treaca, trebuie sa faca ceva pentru asta. Primul pas este sa iasa din starea de letargie care parea ca a cuprins intreaga tara si sa incerce fiecare pe cat posibil sa contribuie la o viata mai buna si o Romanie mai bogata si fericita. Cu riscul de a parea deplasat, poate e timpul ca patriotismul romanesc, cantat cu atata patos in folclorul nostru, sa isi faca din nou simtita prezenta. La fel cum si pofta de munca proverbiala a romanilor, ar trebui sa isi regaseasca locul in viata noastra cotidiana. Sau poate, ar trebuie sa incercam sa fim si noi japonezi, macar pentru un an.

In economie,  probabil la nivel international vom avea parte de cateva vesti bune anul care vine. Desi toti se asteapta la noi colapsuri, chiar daca o parte din ele se vor adeveri, per ansamblu, consider ca vom avea un an economic mondial si mai ales european, mai bun ca 2011. In plan politic local, fiind an electoral, ne vom lovi din nou de „garduri vopsite”, promisiuni neonorate, „cosmetizari” ale realitatii si mai ales „rezultate fascinante” ale clasei politice, cu raportari mai ceva ca pe vremea comunismului.  Totusi, printre acestea, se vor vedea si cateva din deciziile economice bune aplicate de clasa politica in ultima vreme. Iar o parte dintre ele, se vor simti cu adevarat abia anul viitor.

La nivel de piata imobiliara, cred ca vom avea un prim inceput de an marcat de scaderi usoare ale pietei imobiliare rezidentiale, urmat de o stagnare accentuata incepand din vara si mentinuta pe tot parcursul anului.
Anul acesta cred ca incepem sa vedem miscari importante in piata terenurilor. Un prim val de achizitii va fi determinat de marii retaileri, care vor continua anul acesta achizitiile de terenuri pentru dezvoltarea de centre comerciale. Lanturile de magazine de tip discount alimentar, vor continua si ele sa se dezvolte, in timp ce un alt segment al celor care se vor dezvolta anul acesta, va fi cel medical. Cred ca anul acesta vom avea parte de inaugurari sau cel putin de anuntari de proiecte din domeniul medical privat, mai mult decat in ultimii 5 ani adunati.
Tot in sprijinul afirmatiei ca 2012 va fi mai bun, sta marturie si faptul ca anul care vine va fi unul in care se vor deschide mai multe centre comerciale de tip mall, decat in 2011.
Un alt segment, sau mai degraba un alt sub-segment, va fi cel al terenurilor destinate constructiilor de locuinte colective. Adica blocuri, probabil de dimensiuni mici si medii, departe de colosii rezidentiali din anii trecuti. Firmele de constructii vor continua sa construiasca, cumparand terenuri de mici dimensiuni, investind sume mici si medii in dezvoltare si vanzand la preturi adaptate perioadei actuale. Iar pentru apartamente decente, in zone bune si la preturi adaptate anului 2012, cumparatori vor fi. Pentru ca in 2011, unui client cu un buget de 200.000 euro, care isi dorea un apartament de 4 camere cu doua bai, o boxa si o debara, un balcon plus un loc de parcare, nu am reusit sa ii gasim ceva. Asta pentru ca, nu vroiau in buricul orasului, ci in Titan! Da, in Titan nu gasesti asa ceva, oricat de ciudat ar putea parea.

Pe segmentul spatiilor comerciale, va continua sa fie cerere mare. Si daca se vor cauta de inchiriat spatii, atunci cu siguranta se vor gasi si doritori care sa cumpere si sa inchirieze mai departe! Un contract de inchiriere cu Carrefour Market sau Mega Image, garanteaza o recuperare a investitiei destul de buna si mai ales un chirias serios si stabil.  Sau o clinica medicala.  Ca si trend, as miza mai mult pe spatiile comerciale din cartiere, decat pe cele din zonele centrale si ultracentrale.

Un alt segment care cred ca va primi o gura de oxigen, va fi cel industrial. Cred ca usor-usor vom descoperi ca tot mai multe societati vor incepe sa produca, sa depoziteze sa importe si sa exporte. As miza in 2012 mai mult pe export, decat pe import si cred ca vom simti asta.

Terenurile agricole-un domeniu mediatizat, dar mai ales destul de „viu” in 2011, isi va pastra interesul si in 2012 si chiar va creste. Insa adevarata vedeta a anului 2012, cred ca va fi cel al fermelor agricole.  De la mica la mare si foarte mare, cred ca fiecare ferma isi va gasi un cumparator. Fie ca vorbim de ceva mic, destinata unei familii de oraseni retrasi in mediul rural(un eveniment cu repetitie accentuata in 2012 dupa parerea mea), pana la mici grupuri de intreprinzatori sau asociatii formate din membrii unei familii extinse si pana la adevarati investitori strategici cu sume importante de investit, fiecare ferma isi va gasi un nou stapan. Situatie valabila si pentru livezi, un domeniu mai putin exploatat in ultimii ani.

Pentru City Dreams, sunt absolut convins ca 2012 va si un an mai bun decat cel pe care il incheiem azi. Asa cum spuneam, „am inceput sa mergem in picioare” deja si spre finalul lui 2012 sper sa invatam si sa alergam! Vom ramane fideli sistemului de reprezentare exclusiva, vom evita pe cat posibil greselile facute in 2011, iar in 2012 ne dorim sa fim mai buni, mai responsabili, mai muncitori si mai dedicati profesiei noastre, decat in 2011. Sa ne dea Dumnezeu putere de munca si sanatate,  prieteni buni si saritori ca si in 2011 si …un strop de noroc!

Voua, tuturor celor care imi sunteti alaturi pe acest blog, va urez din suflet multa sanatate, fericire, realizari profesionale si personale, iar celor care imi sunteti si colegi, cat mai multe tranzactii fericite!

Celor care ne-ati fost sau ne sunteti clienti, va multumim pentru increderea acordata! Ne bucuram daca ne-am ridicat la nivelul asteptarilor, la fel cum ne cerem iertare celor in fata carora nu am reusit sa facem acest lucru.

—————————————————————————————————————————————————
La multi ani tuturor !

E marti deja si mai sunt 3 zile! Cum pana cand ? Pana la Craciun! Saptamana asta, ori esti in focuri pana peste cap, ori deja ai luat vacanta si te indrepti spre locul in care iti petreci sarbatorile. Eu sunt din prima categorie, inca mai am treaba si nu plec decat vineri. Dar plec si revin in ianuarie, sper odihnit si cu forte proaspete.
Pentru aceasta perioada de relaxare, mi-am propus sa fac ceea ce nu prea am timp in restul anului, in viata de zi cu zi. Adica, vreau sa dorm, muuult si bine! Sa ma trezesc, sa imi beau cafeaua si sa ma culc la loc! Da, da!
Apoi, vreau sa petrec mult timp cu sotia si copiii mei. Stau asa putin pe acasa in general, incat acum vreau sa recuperez.  Si sa le acord atentia pe care o merita.
Mai vreau sa imi vizitez rudele si prietenii. Sau cel putin o parte dintre ei. Sa depanam amintiri si sa sarbatorim romaneste!  Evident, merg sa eutanasiez porcul!(in formula europeana bineinteles; i-am pregatit deja o cd cu muzica heavy metal, poate se sinucide si ma scapa de un chin!) Sper doar sa nu exagerez cu mancatul soriciului si cu tochitura si sa dau in altele..
Mai sunt doua lucruri importante pe care vreau sa le fac in aceste 3 saptamani de liniste: sa citesc si sa citesc. Nu, nu am gresit! Sunt doua feluri de”citire”. Vreau sa citesc stiri, analize, prognoze, retrospective. Despre ce a fost in 2011 si ce se preconizeaza pentru 2012. Ca atunci cand ma intorc in ianuarie, sa vin cu suficente informatii pentru a imi face planul de bataie. Pentru asta, m-am inarmat deja cu reviste de business si ziare, dar mai ales,  am pregatit laptopul pentru a citi tot ce prind in online.
A doua varianta de „citire”, se refera la carti. 1 ianuarie 2011 m-a surprins cu o carte in mana. Se numeste „Excelenta in afaceri”, a lui Jim Collins si merita citita de orice agent imobiliar. Poate si pentru ca am pasit cu dreptul , tot anul am reusit sa citesc mai multe carti decat am reusit in ultimii 5 dinainte, comasati! Si as vrea ca in 2012 sa depasesc anul care se incheie.

Nu stiu ce program aveti fiecare dintre voi, dar cele doua activitati, de „citire”, ar fi bine sa le includeti si voi in programul vostru.  Daca va ajuta, vin si cu cateva idei constructive. Daca nu ati citit pana acum „Arta persuasiunii”, e timpul sa o faceti. Merita. Apoi, va recomand cu caldura seria „100 de idei geniale de….” de la Adevarul.  Vine la fiecare editie cu revista Forbesc Romania. Am citit pana acum volumele „de relatii publice”, „de managementul timpului” si urmeaza chiar de maine „de reduceri de costuri”. Mai sunt si alte volume, cum ar fi de „copy writting” sau „de vanzari”, dar pe ele n-am pus inca mana. Cartile au un format excelent, putand fi purtate lejer in orice borseta sau gentuta de mana si le poti lua dupa tine oriunde.  Tot de interes sunt si cartile din colectia revistei  Capital „12 carti despre afaceri  de care ai nevoie”.  Recomand cartea „Mari succese ale unor branduri renumite” scrisa de Matt Haig si „Cum conduc cei mai buni lideri” de Brian Tracy.  Cartea lui Marius Ghenea, poate cel mai „vizibil” antreprenor de succes de la noi, intitulata „Antreprenoriat”, e un „must have” din punctul meu de vedere. Si tot „must have” consider si cartea scrisa de Bogdan Comanescu si Ovidiu Atanasiu si intitulata „Maxim-Psihologia fortei de vanzari”.

Pentru cei care vor sa se informeze, sau carora le place sa citeasca mai mult online, dar care vor sa se si foloseasca de un instrument ce are si parte de divertisment, le recomand sa isi faca cadou o tableta.  Indiferent de care, pana la urma toate folosesc acelorasi scopuri. Am chiar si niste idei prin care poti combina economia de bani, cu nevoie de informatie si cadoul perfect de Craciun. Astfel, daca esti fan Apple, poate nu ai aflat inca, dar la un abonament pe 3 ani la Ziarul Financiar si Business Magazin, abonament ce costa 2600 de lei, primesti gratuit un Ipad 2 3G cu 16 GB memorie. Plus bonus, internet gratuit pentru el timp de un an, de la Vodafone!  La polul opus, cei care prefera o tableta cu sistem Android, Forbes Romania vine cu urmatoarea oferta : Tableta Galaxy Tab 10.1, gratis la abonamentul pe 3 ani la Forbes. Si asta la numai 2100 de lei.  Asa ca, daca intentionati sa va cumparati o tableta, acum puteti sa o primiti gratis, iar banii ii investiti cu succes in informatie pentru urmatorii 3 ani! A, era sa uit! Daca vreti ceva mai ….usor… si daca nici nu va place sa va carati ca mine cu 10 carti in geanta, atunci aveti varinata de abonament la Forbesc pe 2 ani, la un pret de 569 de lei si primiti gratuit un e-book reader Kindle cu wi-fi! Asa, puteti citi foarte mult si foarte usor, fara sa carati geanta cu carti cu voi.

Oriunde intentionati sa petreceti si orice ati face, eu va urez tuturor din suflet „Craciun fericit”, sa fiti alaturi de cei dragi si importanti pentru voi, sa va simtiti liberi si indrazneti, optimisti si increzatori(in voi in primul rand), sa aveti parte de momente de liniste si pace, de odihna si distractie!

Craciun fericit tuturor!

Colind