Visul casei la periferie, secat de lipsa apei potabile

Mutarea intr-un ansamblu rezidential poate dauna grav sanatatii dumneavoastra.
Constructia unui ansamblu de locuinte. La inceput au fost canalizarea si conducta de apa.

Apoi au venit furnizorii de energie electrica si gaze. Muncitorii au inceput sa sape pentru fundatie in asteptarea primelor cife cu beton. Peste ceva timp s-au inaltat zidurile, apoi acoperisul. Acest circuit firesc este insa total diferit in Romania. De aici si majoritatea problemelor referitoare la calitatea locuirii
Logica constructiilor spune ca, daca vrei sa ridici o cladire, incepi cu retelele subterane - cele care echipeaza cladirea cu toate cele necesare unei bune functionari - iar apoi treci la faza supraterana. Derapajele de la aceasta „biblie“ a constructiilor pot pune in pericol sanatatea locuitorilor unui „rai rezidential“, fara ca acestia sa banuiasca de unde li se trage nenorocirea.
Apa potabila si canalizarea sunt poate cele mai cautate produse pe piata dezvoltarilor imobiliare. Acolo unde sunt prezente aceste utilitati, terenurile sunt mai scumpe, iar preturile locuintelor noi sunt mai mari. Atunci cand aceste utilitati lipsesc, investitorii din rezidential propun clientilor asa-zisele alternative la solutiile clasice – puturi forate (cu cat mai adanc cu atat se zice ca e mai bine) si fose septice. Unii dezvoltatori mai mari se incumeta sa construiasca sisteme private de apa si canalizare, care includ statii de captare a apei (din lac sau rau) sau puturi de mare adancime si statii de tratare a apelor menajere uzate. Deci, dezvoltatorii imobiliari aduc in casa clientului utilitatile moderne, insa ceea ce nu se stie este ca, de cele mai multe ori, obtinerea acestora se face la preturi mari, intretinerea instalatiilor este costisitoare, iar calitatea - dubioasa.

Lux: apa cu materii fecale

Andreas Baude, director pentru Romania al companiei Veolia Apa, spune ca in zona Bucuresti, singura apa care poate fi controlata si garantata din punct de vedere al standardelor europene este cea care pleaca din uzinele Apa Nova (Rosu, Crivina si Arcuda). „Apa din put, indiferent de adancimea acestuia, nu este potabila si asta din cauza ca problema panzei freatice din Bucuresti este una istorica, determinata de poluarea cu materii fecale care s-a produs constant de-a lungul timpului“, explica Baude. In fapt, toaletele turcesti nu au disparut nici acum din unele mahalale bucurestene. In plus, afirma directorul Veolia Apa, forajele de mare adancime necesita o intretinere costisitoare, periodic trebuie deznisipate, iar apa obtinuta astfel poate fi folosita doar pentru grupurile sanitare, gradina sau spalat masina.
Baude spune ca in cazul instalatiilor private, intretinerea acestora consuma anual intre 10-15% din valoarea investitiei initiale. Costurile de mentenanta fac ca intr-un interval de 7-8 ani valoarea in-vestitiei sa fie practic dublata. Acest fapt nu poate sa nu se rasfranga asupra pretului apei platite de catre clientul unei asemenea retele.
In Bucuresti, potrivit sursei citate, doar 2% din apa potabila livrata la robinet este consumata pentru baut, restul este folosit in scopuri menajere, ceea ce este o evidenta risipa. In multe tari, devin tot mai populare sistemele separate de aductiune a apei, care furnizeaza apa potabila separat de cea care poate fi folosita in scop menajer.

E nevoie de o noua strategie

Primaria trebuie sa cumpere terenurile, sa le echipeze edilitar si apoi sa le vanda catre investitori gata dotate cu utilitati. Aceasta maniera de colaborare cu mediul de afaceri este folosita de municipalitatile din toata lumea. La noi se face invers. Se construieste si apoi se cauta solutii pentru asigurarea utilitatilor, remarca Andreas Baude. Reprezentantul Veolia crede ca orasul are nevoie de o strategie elaborata in comun de oameni politici, economisti, tehnicieni, arhitecti, urbanisti, sociologi si demografi care sa raspunda la urmatoarea intrebare: Ce ar trebui sa facem si cum va arata Capitala peste 10-20 de ani? Cu alte cuvinte Bucurestiul trebuie sa se doteze cu un plan urbanistic care sa ghideze actiunea de dezvoltare si sa permita derularea unor investitii in infrastructura. „Este o urgenta pentru Bucuresti. Planul Urbanistic General (PUG) existent este prea teoretic si nu este aplicat in totalitate. Un exemplu: pentru a crea sisteme de evacuare a apelor uzate de dimensiuni mari, PUG nu da nicio informatie“, precizeaza Baude. In afara de asta, prin diverse hotarari ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, acest document este frecvent modificat, ajungand sa sufere transformari aproape lunar.

Captivii sistemului

Din pacate, locuitorul unui ansamblu rezidential, mai ales in cazul proiectelor mici, se afla in situatia de a fi un captiv al furnizorului din ansamblu. Departarea de oras, dar mai ales de utilitati, isi spune cuvantul. In afara de forajele de mare adancime, se poate apela la captarea apei din lacuri sau rauri, insa optiunea este la latitudinea puterii financiare a dezvoltatorului. Cei mai multi prefera forajele. Colectarea apei pluviale intr-un bazin dotat cu pompa este o alternativa la puturile forate, insa nici aceasta nu poate livra decat apa menajera, pentru intrebuintari gen stropit gradina, spalat masina etc.
In afara de calitatea nedovedita a apei, mai este si problema pretului. In multe ansambluri rezidentiale apa de la robinet se vinde la pret dublu fata de tariful practicat in Bucuresti (0,49 euro/m3 apa, in 2006). Daca un proprietar de vila din Pipera, spre exemplu, vrea sa se conecteze la o apa mai ieftina, nu are cum. Totul depinde de autoritatea locala. „Nu putem sa deservim un particular sau un dezvoltator care porneste un nou cartier pe o parcela in afara orasului“, spune Andreas Baude. Dreptul „primordial“ referitor la furnizarea serviciilor de apa si canal apartine localitatii de domiciliu.

„Contractul nostru de concesiune este limitat strict la zona administrativa a Capitalei. Totusi, consider ca daca perimetrul orasului se extinde, contractul va trebui amendat. In cazul in care orasul va inghiti localitatile vecine, este perfect normal ca Apa Nova sa poata activa acolo, cum la fel de normala este si situatia in care anumite localitati sa doreasca sa se descurce pe cont propriu“, declara Andreas Baude.
Daca, spre exemplu, Voluntari vrea sa fie independent fata de serviciile municipale de alimentare cu apa si canalizare, asa cum este si cazul orasului Otopeni, atunci primul va trebui sa decida cum isi gestioneaza serviciile de furnizare a apei potabile si canalizare. Comunele si orasele de le periferia orasului sunt libere sa faca puturi de mare adancime, chiar uzine de apa, sa construiasca retele proprii de apa si canal. Dar experienta ne-a aratat ca aceasta faramitare a serviciilor de apa si canal nu este justificata din punct de vedere economic. Costurile pe metru cub sunt extrem de mari in cazul instalatiilor de mica dimensiune, comparativ cu sistemele mari, sustine reprezentantul Veolia.
In prezent, comunele Bragadiru, Chiajna, Dobroiesti si Voluntari preiau apa din sistemul public al municipiului Bucuresti si tot acolo descarca ape uzate.