Unde era Zona de Sud în urmă cu 18 ani?

O zonă “defavorizată’’, o sumă de cartiere periferice dezavuate sau prost cotate (Apărătorii Patriei, Giurgiului-Găzarului-Progresul, Brâncoveanu, Metalurgiei-Racoviţă, Berceni-Olteniţei)  urmate de întinderi impresionante de terenuri intravilane, fără nici un viitor, ce se întindeau până la limita judeţelor Călăraşi şi Giurgiu. Oraşele şi comunele limitrofe? Popeşti-Leordeni, Glina, Berceni, Vidra, Frumuşani, Jilava? Nimeni nu credea în ele, nimeni nu intuia potenţialul ce zăcea în miile de hectare de teren arabil.

La începutul anilor ’90, solicitările cumpărătorilor, exprimate în anunţurile publicitare din ziarele vremii, se încheiau invariabil cu formularea ‘’exclus Berceni, Rahova, Ferentari’’.

Este greu de înţeles această opţiune, privind cu mintea de acum. Zona de Sud primise ca moştenire, de la regimul comunist, cea mai vastă reţea de transport în comun din întreg Bucureştiul (amintesc doar cele 7 staţii de metrou: Depou IMGB, Dimitrie Leonida, Apărătorii Patriei, Piaţa Sudului, Brâncoveanu, Eroii Revoluţiei, Tineretului), al doilea parc ca dimensiuni (Parcul Tineretului), multe zone verzi şi de agrement,  construcţii edificate între anii 1981 şi 1986 care fac şi astăzi (cu succes!) faţă cerinţelor moderne, reţea impresionantă de unităţi de învăţământ de toate nivelurile (creşe, grădiniţe, şcoli gimnaziale, licee şi chiar universităţi), pieţe agro-alimentare (Piaţa Big-Berceni fiind cea mai renumită), precum şi fabrici, uzine, microîntreprinderi.

Paleta de oferte imobiliare a fost dintotdeauna foarte diversificată, de la cartierele de vile (Stoian Militaru, Şura Mare, Brâncoveanu, Mărţişor), trecând prin cartierele edificate în anii ’70, până la cvartalele construite în anii ’80 pe zonele Văcăreşti, Apărătorii Patriei, Brâncoveanu). Cu alte cuvinte, la preţuri foarte accesibile puteai alege dintr-o gamă ce se întindea de la garsoniere confort inferior până la vile somptuoase sau loturi de teren racordate la utilităţi.

Primele care au intuit potenţialul au fost marile reţele de retail, în doar câţiva ani apărând pe harta zonei puzderie de hypermarketuri. Acestea au dat plusul lor de valoare şi confort, dar au şi atras alte tipuri de investiţii (Metro, Real, Carrefour, OBI, Hornbach, Selgros, Praktiker, Mega Image, Plus, Lidl apoi, firesc,  City Mall, Mall Sun Plaza şi Grand Arena).

Balanţa de la începutul anilor ’90, ce se indeptase nefiresc de mult spre nordul zonei metropolitane (vezi extinderea spre Snagov, Gruiu, Corbeanca, Pipera, Tunari), a început să se echilibreze treptat-treptat. Începutul expansiunii imobiliare din zona de sud este, oricât ar părea de ciudat, sfârşitul anului  2007, adică exact începutul crizei ce a cuprins tot globul. Pe măsură ce alte puncte cardinale ale metropolei bucureştene îşi pierdeau din vigoare, consistenţă şi interes, Zona de Sud acumula capital. Sub diverse forme, dar în primul rând (cel mai important!) capital  de încredere."

Dovada că lucrurile stau aşa, vă dau un mic exemplu: În perioada 2006-2012 populaţia oraşului Popeşti-Leordeni s-a dublat!