Casele ecologice sunt din ce în ce mai mult în centrul atenţiei, mai ales că pot reprezenta şi o variantă ieftină. De aceea, ne-am adresat pe această temă unuia dintre cei mai renumiţi specialişti din ţara noastră, în aceeaşi măsură arhitect, profesor şi cercetător.

Ce este o casă/clădire ecologică?

O clădire ecologică este rezultatul unei proiectări speciale în context, şi anume: pentru un amplasament cu caracteristicile sale specifice (urban, rural, zone mai mult sau mai puţin construite, integrată într-un anumit peisaj şi într-un anumit microclimat etc.), pentru anumite necesităţi specifice ale proprietarilor clădirii şi care să corespundă unui anumit stil de viaţă. Toate aceste principii fac dintr-o clădire ecologică o clădire unică şi relevantă. Casa ecologică trebuie să fie o casă sănătoasă pentru un om sănătos, pentru o familie sănătoasă. Starea bio-psihică a celui care locuieşte depinde de felul în care casa răspunde nevoilor familiale specifice şi stilului de via­ţă al familiei şi în aceeaşi măsură depinde de cât costă această casă în întreţinere pe întreaga perioadă de viaţă a clădirii. Cel care vrea să-şi construiască o casă ecologică trebuie să se gândească că va face o investiţie pe termen lung, că acea casă nu va trebui să-l coste mult în întreţinere, că va trebui să locuiască într-un mediu interior
şi exterior sănătos.

Există reglementări în această privinţă?

Există reglementări privind cele patru categorii de confort: confortul termic, igienic, acustic şi vizual. Specialiştii proiectanţi şi acum, mai nou, auditorii energetici colaborează într-un sistem pe care îl denumim „integrat" la rezultatul care se materializează în concepţia de arhitectură a clădirii. Se lucrează cu reglementări şi normative specifice, care suferă îmbunătăţiri odată cu noi principii de proiectare (dar care se supun unor alte principii arhitecturale, compoziţionale şi stilistice în final) cum ar fi standardele casei pasive (casa care consumă numai 15 kWh/mp/an pentru încălzirea spaţiilor interioare).

Din ce materiale sunt făcute ­casele ecologice?

Toate materialele de construcţie au o energie înglobată, şi anume acea energie necesară extracţiei materialului brut, procesării lui, apoi cea necesară producţiei, transportului
şi montării lor pe şantier. Există un număr de strategii recunoscute pentru a reduce
aceste energii înglobate. Deşeurile rezultate în urma şantierului şi reutilizarea în noile construc­ţii reduc atât energia necesară producerii de noi materiale de construcţii, cât şi impactul asupra mediului. Materialele care pot fi reciclate conţin mai puţină energie înglobată, energie necesară la extracţie, transport sau procesare. Materialele produse local necesită mult mai puţină energie pentru transport.

De exemplu, energia înglobată în beton poate fi redusă înlocuind o cantitate de ciment cu cenuşă - un subprodus deşeu rezultat în urma combustiei cărbunelui utilizat pentru generarea electricităţii. Tipic pentru clădirile ecologice este însă utilizarea materialelor naturale. Utilizarea materialelor de construcţii ecologice atât pentru structura casei, cât şi pentru închiderea faţa­delor şi acoperişului, de asemenea pentru finisajele interioare şi pentru mobilier, este o problemă complexă. Trebuie să ne gândim la calitatea aerului interior şi la efectele pe care adezivii sau tipurile de vopsitorii le au asupra sănătăţii noastre. Sindromul casei bolnave se referă însă şi la corectitudinea de execuţie a unor detalii prin care este controlată umiditatea care poate stagna în interiorul materialelor de construcţii şi care poate conduce la condens. Apariţia mucegaiului şi apoi a sporilor este ultima fază de îmbolnăvire a casei. Controlul trebuie făcut mult mai devreme.



Sursa

28 May 2010