In urma cu exact un an, revista Capital atragea atentia asupra faptului ca leasingul imobiliar practicat de
MTS ridica nenumarate semne de intrebare.
Capital sublinia ca, in contractul de leasing, clientul nu are nici un drept si nici un fel de control asupra societatii de leasing sau a constructorului. De asemenea, numarul din 9
iunie 2004 al revistei arata clar ca, in cazul falimentului, clientii MTS nu vor avea impotriva cui sa se indrepte.
Cu toate acestea, MTS Leasing si-a gasit peste 700 de clienti care si-au dat banii pe mana societatii fantoma, despre care Capital a scris ca fusese infiintata cu cateva luni inainte de
a intra pe piata romaneasca, iar leasingul nu fiinta ca obiect de activitate al firmei din Germania. La ora actuala, cei 700 de pagubiti si cei 40 de beneficiari ai caselor construite
prin MTS Leasing pot avea noi probleme. Contractul de leasing, de o constructie diabolica, nu stabileste nici un fel de legatura intre cei trei jucatori: finantator, constructor si
beneficiar. In aceste conditii, pagubitii au o singura solutie: sa ceara rezilierea contractului de leasing cu MTS pana la declararea falimentului societatii, pentru a fi scutiti de
alte necazuri sau procese. In cazul in care in Germania se declara falimentul societatii, eventualii creditori (din tara sau strainatate) pot obtine sentinta judecatoreasca de executare
a bunurilor MTS. La categoria bunuri, intra si casele (in stadiile de executie in care se afla) “finantate” de MTS Leasing.
Executarea silita este cu doua taisuri: fie lichidatorul incheie un nou contract cu beneficiarul, prin care acesta este obligat sa plateasca suma datorata la noi termene de plata, fie
benefiicarul ramane pur si simplu fara casa. In schimb, daca se obtine rezilierea contractului, toate aceste necazuri sunt ocolite, iar pentru continuarea constructiilor, pot fi
contactati alti finantatori din Romania.
Pentru a se obtine rezilierea contractului, pagubitul trebuie sa demonstreze ca MTS nu si-a indeplinit relatiile contractuale (sa asigure finantarea constructorului si sa supravegheze
executarea lucrarii). In cazul in care pagubitul nu se poate indrepta impotriva MTS (casele terminate, dar cu vicii de constructie), poate fi dat in judecata constructorul, care mai
apoi se va indrepta tot impotriva MTS.
Odata cu rezilierea contractului, se pot cere in instanta sumele pe care pagubitii le-au platit si daune de interese. Dar si aici intervine o problema. MTS era doar reprezentanta unei
firme din Germania, ceea ce inseamna ca executarea silita a bunurilor MTS trebuie ceruta in Germania.
Oricum, la o analiza sumara, avocatii, care au fost deja asaltati de pagubiti, constata ca nu prea au ce sa execute, majoritatea bunurilor MTS fiind birouri inchiriate. Devine evident
ca intreaga afacere MTS Leasing a fost gandita, de la bun inceput, ca o teapa extraordinara, la care autoritatile au inchis linistite ochii.
Altfel nu se poate explica in ce fel o societate cu sediul intr-un apartament de bloc din Germania, care nu are nici un istoric in activitatea de leasing, a reusit sa transfere peste
granita fara probleme, sume uriase de bani, sa incheie protocoale cu Agentia SAPARD si sa francizeze o mega-escrocherie catre persoane romane. Controalele Garzii Financiare au ocolit cu
desavarsire aceasta societate, iar BNR nu a fost deranjata de faptul ca au iesit din tara aproximativ 100 de milioane de euro.
TINTEANU MOLDOVEANU Gabriela
