Taxele notariale lovesc imobilele mai ieftine

Noul sistem de impozitare imobiliara, aplicabil din 2007, atinge tranzactiile mici si le favorizeaza pe cele mari. Pentru imobilele achizitionate prin credit, costurile notariale sunt si mai mari.

Chiar daca dispare taxa de timbru, banii pe care îi von lasa notarului, atât pentru onorariul propriu, cât si pentru ceea ce datoram statului, nu se împutineaza. În cazul imobilelor mici, taxarea va fi chiar mai împovaratoare, România având un sistem de impozitare regresiv. Noua legislatie îi favorizeaza cu precadere pe cei care tranzactioneaza imobile de valori mari, acestia urmând sa suporte un procent mai mic pentru costurile notariale.

Atunci când s-a stabilit grila de taxe si impozite pentru achizitia unei locuinte, Ministerul Justitiei a considerat ca cel mai bun model pentru România este Franta. De ce? Datorita grilei care stabilea ca o proprietate mai ieftina si mai veche trebuie taxata mult mai mult decât una noua si foarte scumpa.

În plus, în România, mai exista o motivatie pentru care a fost ales acest model. Apartamentele românesti nu ajung prea des la o valoare de vânzare de 250.000 de euro ca în alte tari europene, ci, de regula, la maximum 100.000 de euro. Cum grosul tranzactiilor, în toata aceasta perioada, a fost dat de imobile cu valori cuprinse între 30.000 si 70.000 de euro, s-a hotarât ca cea mai buna grila de taxare notariala este cea care permite impozitarea cu peste 4% a acestui tip de tranzactii. Mai mult, daca mai traiesti si într-un orasel de provincie, unde valoarea unui apartament abia ajunge la 20.000 de euro, esti obligat sa platesti la notar 6% din valoarea unui eventual credit pe care l-ai contractat pentru a-ti putea cumpara casa.

Articol integral in Capital