Experienta arata ca scaderea dobanzilor la credite nu urmeaza in mod necesar scaderii dobanzii cheie a BNR, indiferent de ce spun manualele de economie, analistii sau profesorii din scoli.
Teoretic, deciziile BNR legate de modificarile nivelului dobanzii cheie se transmit
prin canalul creditului "ardeleneste", adica cu o incetineala care ar putea ajunge si la 9 luni. Mai mult, daca ne uitam cum s-au miscat dobanzile la credite in trecut, dupa miscari similare
celei de ieri ale BNR, nu avem motive sa sarim in sus de bucurie.
In 12 februarie 2007, BNR a decis sa reduca dobanda cheie mai consistent decat ieri- de la 8,75% la 8%. M-am uitat peste datele legate la dobanzile la creditele noi acordate companiilor si persoanelor fizice, cu termene de peste 5 ani.
La persoane fizice, creditele s-au ieftinit dupa doua luni cu 0,02% (nesemnificativ as zice), dupa care au reinceput sa creasca. In iulie au mai scazut putin, de la 11,73 la 11,61.In octombrie s-au dus iar la 11,8% si abia in decembrie s-au pozitionat la 11,3%.
In cazul companiilor, situatia a stat chiar pe dos. De la o dobanda de 11,18% in momentul luarii deciziei, in decembrie creditele date firmelor s-au scumpit la 11,55%, dupa ce pretul banilor
urcase la 11,82 % la jumatatea intervalului.
In februarie 2009, BNR a redus dobanda cheie cu 50 bp. Au resimtit companiile asta, la nivelul creditarii? Aproape deloc. Dobanda medie la creditele cu scadenta de peste 5 ani s-au miscat de la 6,75% , la 6,35% la un an dupa decizie, interval in care dobanda a urcat la aproape 8%, scazand ulterior.
Notez in treacat ca 2007 a fost un an in care nicio banca nu se poate plange ca nu a avut cui sa dea credite. In 2009, primele semne ale crizei incepusera insa sa apara, iar in acest an, cererea solvabila de credite este foarte scazuta.
Sursa6 January 2010
