Sarlatanii imobiliari

Bolnavii psihic sunt "o prada" sigura. Atat pentru cei straini, care reusesc sa le castige increderea si care, in schimbul unei farfurii de ciorba reusesc sa se aleaga cu o casa, cat si pentru propriile familii. "Socul cel mai mare l-am avut atunci cand am observat ca oamenii cu probleme de sanatate mintala sunt de foarte multe ori manipulati de propria familie", afirma Radu Mihailescu, directorul Spitalului, Alexandru Obregia". Afacerile de acest gen nu sunt o noutate. Viorica M. este unul dintre nefericitii pagubiti de familie. In 1991, in urma divortului de sotul sau, ea a pierdut doua apartamente. A ramas doar cu hainele de pe ea. Femeia povesteste ca in acel an, imediat dupa ce si-a ingropat ambii parintii, sotul ei a intentat proces de divort. La scurt timp si-a pierdut si serviciul. "Cand am vazut ca nu mai fac fata problemelor mi-am dat seama ca ma imbolnavisem", isi aminteste Viorica.

BOCCELUTA. Sotul ei nu a ezitat insa sa o cheme in instanta. "Cred ca el si-a dat seama ca aveam probleme psihice. Mi-a simtit vulnerabilitatea. Stia ca nu mai pot lupta cu viata", povesteste femeia. In urma divortului, ea a ramas fara locuinta. Nu s-a pus problema unui partaj intre cei doi soti. Mai grav a fost ca si-a pierdut copiii. Nu a primit nici macar dreptul de a-i vizita. A plecat din apartament doar cu hainele de pe ea. "Fostul meu sot mi-a aranjat o chirie modica. Cand s-a terminat insa divortul a venit la mine si mi-a zis simplu «gata, s-a terminat povestea, trebuie sa pleci de aici...»", isi aduce aminte Viorica.

Femeia a mai pierdut insa o locuinta, casa parinteasca. Ironia este ca, ambele apartamente se gaseau in acelasi bloc de pe Bulevardul Camil Ressu. Viorica povesteste ca nu i s-a dat posibilitatea sa prelungeasca contractul de inchiriere al casei parintesti, desi era unica mostenitoare. "Mama mea a fost titulara contractului de inchiriere. Eu am fost data afara abuziv de o functionara de la fostul ICRAL care nici macar nu m-a intrebat daca mai doresc sa prelungesc contractul de inchiriere si sa locuiesc in continuare acolo. Pot spune ca am fost fortata sa parasesc casa... am fost presata. Eu nu am semnat nici un fel de act, m-am trezit pur si simplu in strada", povesteste Viorica.

NOROCUL. Imediat dupa ce a pierdut cele doua case si s-a vazut pe strada, femeia s-a internat la Spitalul "Alexandru Obregia". A urmat o perioada destul de grea, s-a luptat cu boala, dar si cu viata. Dupa trei ani a reusit sa obtina un apartament protejat in cadrul fundatiei Estuar. Acum locuieste in zona Berceni, de mai bine de zece ani. Si-a incheiat insa simplu povestea: "istoria vietii mele este o tragedie din multele de acest gen, care se intampla".

GHETOUL. Aurel avea si el o casa a lui, pana acum sapte ani. Mult a fost insa pana s-a aflat printre vecini ca este un om cu probleme de sanatate mintala. Megea destul de des pentru tratament la Spitalul "Alexandru Obregia". La cei 50 de ani ai sai, Aurel nu prea avea prieteni si nici rude care sa-l caute. Unul dintre vecinii lui a inceput sa intre in vorba cu el. La scurt timp au devenit prieteni. Intr-o duminica, barbatul a venit acasa la Aurel si l-a invitat sa ia pranzul impreuna. "Am fost cu el, m-a luat cu masina din fata blocului si intr-adevar m-a dus acasa la niste rude unde am mancat. Cand am vrut sa plec acasa m-a adus tot el cu masina. Stiu ca mi-am zis atunci in sinea mea «nu-i a buna cu atata respect»", povesteste Aurel. Chiar a doua zi, barbatul l-a cautat din nou.

De aceasta data i-a dat sa semneze o hartie. I-ar fi spus ca daca o semneaza inseamna ca isi da de fapt acordul pentru angajare. Ii promisese ca ii va gasi un loc de munca. "Am semnat acea procura fara sa banuiesc ca puteam sa-mi pierd casa", povesteste Aurel. Norocul lui a fost insa un notar. Acesta a refuzat sa legalizeze actul, mai mult a rupt hartia chiar in fata lui. Aurel povesteste ca femeia i-a explicat ca legalizarea acelui act ar fi insemnat vanzarea apartamentului.

INTERNAREA. Barbatul nu a ezitat sa-l mai caute. De aceasta data afacerea a avut insa finalul scontat: Aurel a ramas fara casa. A semnat o alta procura sub amenintarea ca daca nu o va face il va interna intr-un spital de boli psihice. "Imi era frica sa nu treaca la fapte si sa ma duca in spital. Am urcat la el in masina cu doi insi care ma incadrau pe bancheta din spate a Daciei. Am fost dus la acelasi notar care initial mi-a rupt procura. De aceasta data nu a mai facut-o. Mai mult eu am semnat procura in masina. Am sperat pana in ultimul moment ca doamna imi va rupe din nou hartia. Chiar ma uitam la ea cu ochi rugatori.

Dar nu a facut-o", povesteste batranul. Imediat ce a semnat a fost dat afara din casa. Au urmat luni de cosmar. Acum barbatul beneficiaza de un program social. Despre persoanele care i-au facut atata rau, Aurel isi aduce aminte cu amaraciune: "Nu cred ca am fost singurul pacalit. Barbatul care imi luase casa se intalnea si cu alti oameni aflati in situatiea mea, cu probleme psihice si pe care ii «agata» de fata cu mine. Nu stiu ce s-a ales cu casa mea, nu am mai avut puterea sa trec prin zona".