Riscul de curs îi arde pe cei care s-au împrumutat în franci

Cei care au luat credite în franci elveţieni - o alternativă promovată de mai multe bănci între 2006 şi 2008 datorită avantajului de a afişa dobânzile foarte mici - simt acum din plin efectele "riscului valutar", în condiţiile în care leul a slăbit cu 60% în faţa francului în ultimii doi ani.

Circa 12% din creditele populaţiei aflate în derulare în prezent sunt în franci elveţieni, soldul fiind de echivalentul a 2,7 miliarde de euro la sfârşitul lunii aprilie, potrivit datelor BNR.

"Pe lângă creşterea cursului, clienţii sunt loviţi şi de modificarea dobânzilor, pentru că multe bănci lucrau cu dobândă promoţională, mai mică", spune Lucian Anghel, economistul-şef al BCR, cea mai mare bancă locală, care nu a acordat însă astfel de finanţări. Anghel spune că acum chiar băncile sunt interesate să îşi încurajeze clienţii să schimbe moneda creditului, pentru că refinanţarea împrumuturilor este mai dificilă. Băncile nu au depozite în franci, astfel că au finanţat creditele prin fonduri atrase pe termen scurt de pe pieţele financiare internaţionale.

De la niveluri de 2 - 2,3 lei pentru un franc elveţian în 2006 - 2008, cursul a urcat în prezent spre 3,1 lei pentru un franc elveţian. Moneda elveţiană este văzută ca un "refugiu" în perioada de criză, drept pentru care s-a întărit faţă de euro, în timp ce leul a pierdut teren în faţa euro. Cursul leu/franc elveţian este calculat indirect de BNR, în funcţie de cotaţiile euro/franc elveţian şi leu/ euro, în condiţiile în care fluxurile financiare cu Elveţia nu sunt semnificative.

În perioada de vârf, bancherii spuneau că 50% din creditele nou vândute, în special cele cu garanţii imobiliare şi o valoare ridicată, erau în franci elveţieni. Creditul în franci elveţieni a urcat exploziv, de la un sold de 42 mil. franci în ianuarie 2006 până la un vârf de aproape 5 mld. franci, atins în august 2008. Ulterior soldul a intrat pe o tendinţă de scădere, iar din martie 2009 s-a stabilizat pe palierul de 4-4,1 mld. franci. Presiunile s-au văzut în evoluţia restanţelor, a căror pondere a urcat de la 1,1% la sfârşitul lui 2009 la 3% în aprilie.