Retrocedarile ar putea aglomera “Top 300”

Majoritatea imobilelor nationalizate sunt inca in litigiu, ceea ce face ca fostii proprietari sa nu poata profita de o piata in continua expansiune, pe care cladirile sau terenurile lor valoreaza, in destule cazuri, milioane de euro. Dezvoltarea de proiecte imobiliare este si ea ingreunata si chiar si peisajul urban are de suferit serios.

“Unde vedeti ca se construieste ceva pe un maidan sau ca se renoveaza o cladire veche, inseamna ca avem de a face cu un imobil restituit fostilor proprietari”, spune viceprimarul Bucurestiului, Ludovic Orban. Cam 20% din cele 210.000 de cereri de restituire depuse conform Legii nr. 10 se refera la proprietati din Capitala. Numai a opta parte din ele au fost rezolvate pana acum. Cei care au primit o solutie favorabila stiu, de obicei, sa exploateze la maximum potentialul imobilelor recapatate. Dar mult mai mare este lista celor care nu au reusit, inca, sa-si primeasca inapoi proprietatile confiscate. Printre ei, nume mai mult sau mai putin celebre, care insa ar putea ajunge, dupa retrocedare, sa detina averi de multe milioane de euro.

Printul Dimitrie Sturdza, de exemplu, a intrat in conflict cu Serviciul de Informatii Externe (SIE) pentru unul din sediile acestei institutii. SIE nu prea ar vrea sa dea cladirea situata in Bucuresti, pe bulevardul Ion Mihalache nr. 30, asa ca i-a oferit mostenitorului fostilor proprietari bani. “Nu sunt de acord cu despagubirea de 117 miliarde de lei vechi, adica putin peste trei milioane de euro, oferita de SIE, deoarece imobilul valoreaza de circa sase ori mai mult, fiind estimat la aproximativ 18 milioane de euro”, a spus Dimitrie Sturdza. In plus, avocatul sau a aratat ca valoarea despagubirii nu a fost stabilita printr-o expertiza, ci “doar printr-o evaluare estimativa”. Altii, ca urmasii familiilor Brancoveanu, Ghica, Cantacuzino ori Bragadiru, revendica cladiri de ambasade sau institutii, evaluate fiecare la cel putin un milion de euro, blocuri intregi sau hectare de teren in zona centrala a Capitalei.

Daca urmasii celor mai instariti romani din perioada interbelica lucreaza, de obicei, cu case de avocatura specializate, cei care au de recuperat mai putin, cate un apartament, o casa, un petic de teren ori un fost atelier s-au reunit in mai multe asociatii. Asta le da puterea sa lupte mai bine cu autoritatile. “Proprietarii nostri nu vor despagubiri prin fondul Proprietatea, ci restituiri in natura sau despagubiri in echivalent”, declara Maria Athanasiu, presedinte al Asociatiei Proprietarilor Deposedati Abuziv de Stat (APDAS), cea mai mare organizatie de profil, care reuneste peste 4.000 membri.

Majoritatea sunt persoane in varsta, care nu au incredere in bursa si nu mai au nici rabdare sa astepte despagubirile statului. Isi doresc sa beneficieze de proprietati, pe care sa le valorifice. De multe ori, acestea au fost cumparate de fostii chiriasi si singura sansa pentru fostii proprietari este sa primeasca un teren la schimb, “in echivalent”. Familia Niculescu, din Bucuresti, de exemplu, a depus sapte dosare si, pana acum, a castigat doar un teren in instanta.

Nu trebuie sa se inteleaga ca numai cladirile si terenurile din Bucuresti pot valora milioane de euro. si in alte orase cu viata economica intensa, ca Timisoara, Cluj ori Constanta, cateva mii de metri patrati de teren bine plasat, o vila sau un bloc cu doua-trei etaje pot fi tranzactionate cu sume cu sase zerouri. Cat despre fostele mosii, mai ales cele situate in apropierea marilor aglomerari urbane, a unor cai de comunicatie circulate sau in zone pitoresti, au si ele o valoare de piata tot mai mare.

Constantin Mazilu, de exemplu, fost detinut politic, se lupta pentru mosia bunicului sau, de 84 hectare, aflata la 35 km de Bucuresti. La nationalizare, domeniul era o ferma model, cu locuinta, carciuma, dar si crescatorii de porci, cai si vaci, precum si livezi, vii si padure. Valoarea estimata a proprietatii, din care Mazilu a recuperat pana acum 37 de hectare, este de peste 300.000 euro… si creste.

Articol integral in Capital