"Mă apucă disperarea când mă gândesc că am putea să ajungem pe drumuri ,  că banca ne va lua casa într-o zi", sunt cuvintele unei tinere de 32 de ani care se luptă împreună cu soţul să-şi poată plăti lună de lună ratele la bancă. După ce soţul a fost dat afară de la serviciu, iar salariul ei a scăzut, datoriile la bancă au devenit un coşmar care pare să nu se mai termine.

În toamna lui 2008, Ioana şi Costel, doi tineri din Bucureşti, şi-au îndeplinit cea mai mare dorinţă a lor, au reuşit să-şi cumpere propria locuinţă, după ce ani la rândul au stat cu chirie.

"Am stat în chirie din 2005 până în 2008, nu a fost deloc uşor, am schimbat patru apartamente. Proprietarul primului apartament ne-a spus că vrea să-l vândă la vreo jumătate de an după ce ne-am mutat.

Ne-am găsit apoi o garsonieră în Dristor, am stat acolo cam un an, am plecat în Titan la două camere, dar nu ne-a plăcut deloc, în bloc erau mereu probleme cu apa aşa că am revenit în Dristor" îşi aminteşte Ioana.

"După trei ani de stat în chirie ne săturasem să ne tot mutăm, voiam să avem şi noi casa noastră. Nu aveam banii de avans, dar am făcut un credit de nevoi personale cu ipotecă, am pus ipotecă pe casa socrilor şi am luat vreo 15.000 euro" adaugă Costel.

Apoi şi-au cumpărat un apartament cu două camere în Dristor, pe care au dat 58.000 Euro. Au făcut un alt credit ipotecar.

"Cele două rate pentru cele două credite adunate fac cam 400 Euro. Când am început creditele plăteam cam 1450 lei pe lună, acum avem vreo 1660 lei că a crescut euro" explică Ioana.

Renovarea apartamentului a durat aproape un an de zile. Şi pentru că îşi doreau foarte mult să se mute în noua lor locuinţă au cumpărat în rate mobila de bucătărie şi aparatura electrocasnică necesară. Pentru acestea au o rată lunară de aproape 250 lei.

"Ştiu că pare că ne-am aruncat cu capul înainte, dar la vremea aceea câştigam împreună vreo 3600 lei, iar toate ratele noastre făceau cam 2000 lei. În februarie, anul acesta Costel a rămas fără serviciu, era agent de vânzări la o firmă de accesorii de telefoane. Au fost nişte probleme la el la muncă şi...asta a fost! Şi-a căutat de lucru, dar nu găseşte nimic ca lumea" ne-a declarat Ioana.

"Am căutat două luni şi jumătate ceva să muncesc, dar nu îmi convenea salariul. Până la urmă am mers la un magazin cu de toate şi mă ocup de aprovizionare. Salariul e mic... Cât? E mic...nici nu contează cât...." spune Costel.

Probleme au apărut şi la Ioana la serviciu. Vânzările nu merg bine la editura unde lucrează ea, aşa că i-a scăzut salariul cu 15%. În prezent cei doi soţi câştigă 2700 lei. Prea puţin să poată plăti lună de lună ratele la timp şi să le mai rămână bani şi de trăit.

"Avem de dat şi datorii la nişte cunoştinţe, cât timp Costel nu a lucrat, a trebuit să facem cumva să ne plătim ratele. Acum plătim doar la bancă, ratele pentru mobilă, frigider, maşina de spălat şi celelalte nu le-am mai plătit de două luni. Ne-au sunat să le plătim, le-am spus că nu ne mai permitem şi au zis să ne ducem la ei să discutăm.

Şi aţi fost?

Nu...De ce? Păi....o să ne ducem" susţine Ioana.

"Părinţii mei nu ştiu că avem probleme cu banii. S-ar teme că poate nu le mai plătim rata pentru ipoteca pusă pe casa lor. Şi aşa ne-a luat mult să-i convingem să fie de acord să punem ipotecă pe casa lor.

Aţi fost la bancă să vedeţi dacă nu se găsesc soluţii pentru a plăti mai puţin o perioadă?

Deocamdată nu am fost, am putut să plătim, dar când nu o să mai putem mergem. Am auzit că se face un calcul cumva şi îţi scade rata. Reeşalonare...Da, aşa am auzit" mai spune Costel.

Cei doi soţi speră ca măcar ratele la bancă să le poata achita la timp, gândul că ar putea rămâne fără casă îi îngrozeşte. Mereu fac calcule, sunt atenţi la fiecare leu cheltuit.

"Cumnatul meu este în Italia. Lucrează acolo, ne-a promis că îl ia şi pe Costel la muncă. La mijlocul lui iunie pleacă acolo să vadă ce poate face. Şi-a luat concediu şi va sta două săptămâni. Poate reuşeşte, este singura noastră speranţă..." spune Ioana.

31 May 2010