0-1139-2385138477clipboard15.jpgSub ochii nepăsători ai autorităţilor, „bordeiele" de lux ce ţin de comuna Bragadiru se sufocă în râuri de noroi şi troiene de zăpadă.

Noroaie, gropi, câini comunitari şi vile care înoată în mocirla creată de topirea zăpezii din ultimele zile. Câteva tuşe ale unui peisaj hibernal de pe o uliţă a unui cartier de vile de pe Şoseaua Alexandriei.

Străzile, în fapt şleauri lăsate de roţile maşinilor care trec printre case, se disting cu greu în zăpada amestecată cu pământ. Pietonii trebuie să ocolească cu atenţie lacurile formate în mijlocul căii de acces.

Doar stâlpii de electricitate, plantaţi din loc în loc pe cheltuiala locuitorilor din zonă, dau o spoială de civilizaţie tabloului rural. Casele de lux, ridicate pe un fost teren agricol din marginea Bucureştilor, aparţin, din mila Domnului, de Primăria comunei Bragadiru.

Amortizoarele maşinii preiau dureros denivelările din ceea ce ar trebui să fie drumul de acces în zona rezidenţială localizată pe Şoseaua Alexandriei, chiar înainte de podul care te duce spre Bragadiru de Ilfov. Şoferul care se aventurează în aceste locuri trebuie să fie unul experimentat, altfel riscă să rămână împotmolit în nămolul care domneşte pretutindeni.

Pe şleaul desfundat, nu se vede nici ţipenie de om. Doar nişte câini dau din coadă bucuroşi când mai văd picior de om. Trebuie să fii amator de sporturi extreme şi să nu strâmbi din nas dacă îţi murdăreşti pantofii de noroi ca să te aventurezi pe jos pe aici.

În faţa singurului chioşc din zonă stă sprijinit de zid un bărbat între două vârste. Este Sorel Tilică, proprietarul micului magazin şi al casei din spatele său. A devenit proprietar aici în urmă cu doi ani. Şi de atunci, deşi valuri de amatori de casă pe pământ şi-au încercat norocul în „sud-vestul aproape sălbatic" al Capitalei, nimic nu s-a schimbat în privinţa drumurilor.

"Responsabilitatea revine în totalitate Primăriei Bragadiru. Momentan nu ştim nimic de la primărie, e îngheţată toată treaba. Şi nici nu mai sperăm la nimic. Vara e praf, toamna e noroi. Pentru că apa nu este preluată de canalizarea care nu există, când au fost ploile alea mari, a ieşit apa şi prin beciuri", descrie el problemele locuitorilor din zonă.

Unii proprietari nu au mai aşteptat după primărie şi au acţionat. Au achiziţionat griblură de asfalt cu care au încercat să reabiliteze drumul. Cheltuiala de 20.000 de lei a făcut ca drumul să arate civilizat pentru o perioadă de câteva luni. Acum, după ninsoare şi topirea zăpezii, griblura parcă a intrat în pământ. Noroiul este iar la putere.


Reţelele de utilităţi, extinse pe cheltuiala proprietarilor

Cine s-a bucurat că a găsit teren mai ieftin atât de aproapede marele oraş a trăit repede mari dezamăgiri. Zona este acoperită doar parţial de reţele de gaze şi curent electric. Iar cei care îşi doresc luxul de a avea lumină în vilele de sute de metri pătraţi trebuie să scoată sume importante din buzunarul propriu. "Am plătit branşamentul la gaze, dar în afară de această cheltuială pe care o socot firească, am fost nevoită să plătesc şi conducta de gaze de pe stradă.

La curent am plătit aproximativ 6.000 de lei pentru extinderea reţelei până în faţa casei mele", ne-a spus o locuitoare a cartierului. "Eu am plătit 1.800 de lei doar pentru racordarea de la reţeaua deja existentă, adică pentru 15 metri de cablu", declară şi Sorel Tilică. Cheltuielile pentru extinderea reţelei Electrica pot depăşi 10.000 de lei. "Am scos din buzunar 13.000 de lei pentru trei stâlpi şi cablul aferent", povesteşte o doamnă care nu doreşte să se recomande. Are ea motivele ei, ne mărturiseşte conspirativ.


Exodul din Bragadiru a început!

Primăria Bragadiru, insti­tu­ţia care are în custodie drumurile din localitate, inclusiv cele din cartierul de pe Alexandriei, spune că este normal ca lucrurile să fie aşa cum sunt. "Este logic ca drumurile să ajungă în stadiul respectiv, întrucât construcţiile s-au dezvoltat într-un ritm extrem de accelerat şi maşinile de mare tonaj care au circulat pe acele drumuri au contribuit la degradare.

În această fază, de construire şi dezvoltare a infrastructurii de locuinţe nu se poate acţiona în acest sens. Până nu ai toată infrastructura terminată, până când construcţiile nu încep să prindă formă, până când cartierul nu începe să se închidă nu putem acţiona. Ar însemna nişte bani aruncaţi în vânt", a declarat pentru "Adevărul" Marin Constantina, consilier al primarului Marin Brânzoi. Explicaţia lucrătorului în administraţia locală este însă contrazisă de ce ne povesteşte nea Tilică.

"Cartierul ăsta o să se extindă mult, e câmp până la Măgurele, mai durează zece ani până e gata tot" , spune el cu nervozitate. Situaţia i-a determinat de alt­fel pe unii locatari să vândă casele pentru care au trudit din greu şi să se mute din zonă. Alţi proprietari care au casele finalizate ezită să se mute în ele şi se gândesc la vânzare. Sunt primele semne a ceea ce ar putea deveni un nou fenomen în imobiliarul autohton: exodul înapoi spre oraş. Dar, aşa cum spune şi consilierul Constantina, „este normal ca, la nivelul României, să nu fie mulţumită toată lumea!".

Situaţia locuitorilor din Bragadiru nu e singulară. Şi cei care au avut proasta inspiraţie de a-şi construi case în comune din marginea Bucureştiului precum Pantelimon, Jilava sau satul Roşu sunt privaţi de cel mai elementar confort. Visul de a avea o casă pe pământ s-a transformat, pentru cei mai mulţi dintre ei, într-o experienţă de coşmar.


Drumul către casă, motiv de suspendare a carnetului

În cartierul de vile de pe Şoseaua Alexandriei niciun şofer nu poate intra fără să încalce legea rutieră, dacă vine dinspre Bucureşti. Cei ce se încumetă au nevoie de un curaj vecin cu nebunia şi o crasă lipsă de respect faţă de lege ca să facă stânga pentru a intra pe drumul desfundat. Şi asta pentru că trebuie să încalce linia continuă dublă, expunându-se, pe ei şi pe pasagerii din maşină, la accidente grave.

De altfel, evenimentele rutiere din zonă sunt frecvente, iar unele s-au soldat şi cu vătămări corporale grave. Soluţia legală este continuarea drumului pentru încă aproximativ doi kilometri, în interiorul localităţii Bragadiru, unde se poate vira pe o străduţă lăturalnică şi se poate întoarce maşina.

Cheltuiala generată de consumul suplimentar de benzină este însă neînsemnată comparativ cu accidentele ce se evită astfel sau cu restul problemelor de infrastructură din zonă.


„Contribuabilii sunt de vină!"

Starea deplorabilă a lucrurilor are o explicaţie. Ca întotdeauna, în altă parte decât la cel întrebat. Constantina spune că de vină sunt bugetul mic, alte organe administrative, Electrica şi chiar cetăţenii care nu îşi plătesc taxele şi impozitele la bugetul local.

„Electrica doreşte să dezvolte aceste reţele fără să investească. Ei ştiu foarte bine că bugetul local nu poate asigura necesarul financiar pentru dezvoltarea tuturor reţelelor. Ca să pot electrifica 120 de străzi ar fi nevoie de bugetul local pe 15 ani. Noi ne confruntăm oricum cu probleme în colectarea taxelor şi impozitelor. Sunt oameni care uită să-şi plătească taxele şi impozitele către bugetul local. În plus, atât timp cât nu există o implicare din partea celorlalte autorităţi administrative nici nu te poţi dezvolta", spune el.

Şi asta în timp ce în Germania, spre exemplu, reţelele de utilităţi sunt dezvoltate de administraţiile locale. Astfel, în momentul depunerii actelor pentru autorizaţie, primăria localităţii germane declanşează automat procedura pentru aducerea, pe cheltuiala sa, a utilităţilor la poarta terenului pe care urmează a fi edificată construcţia. În bugetul pe 2008 al Primăriei Bragadiru de Ilfov din România nu sunt prevăzute cheltuieli pentru extinderea reţelelor, ci doar pentru reabilitări ale drumurilor, prin împrăştierea de piatră pe căile de acces.

» Este normal ca, la nivelul României,
să nu fie mulţumită toată lumea!
Până când cartierul nu se închide nu putem acţiona.
Marin Constantina,
consilier al primarului din Bragadiru

Megalopolisul Bucureşti, o utopie

Visul frumos al unei „case pe pământ" sau simpla dorinţă de a câştiga rapid la ruleta terenurilor a generat o efervescenţă fără precedent pe piaţa imobiliară din vecinătatea Capitalei. Despre investiţiile în orb şi despre neputinţa autorităţilor de a aduce civilizaţia în mijlocul lanurilor de porumb atenţionează şi profesorul de gestiune imobiliară Artur Silvestri.

"A transforma Bucureştii de azi într-un oraş gigantic, cu o suprafaţă de nouă ori mai întinsă decât aceea de azi, urbanizând tarlalele unde ieri se cultiva grâu şi porumb este complet iluzoriu. Pretutindeni în lume preţul terenului inactiv din punct de vedere imobiliar creşte doar atunci când i se adaugă utilităţi şi un proiect uman rezonabil", atenţionează Silvestri.

Vom continua deci să vedem bordeie de lux, case cu suprafeţe impresionante, în a căror curte se intră doar cu maşină de teren sau cu cizme de cauciuc. Naivitatea celor care au crezut în visul frumos al transformării rapide a Bucureştiului într-un megalopolis este aspru pedepsită. „Cât ar trebui să se cheltuiască spre a împânzi cu reţele de alimentare cu apă, cu electricitate şi cu gaze naturale un astfel de Bucureşti, când azi, cartiere întregi primesc apă de la cişmea ca pe vremea lui Pake Protopopescu?", întreabă retoric Silvestri.

 

Sursa

21 January 2008