Nivelul chiriilor din piaţa rezidenţială a scăzut anul acesta şi cu circa 25%. Creşterea ofertei şi reducerea nivelului de trai au „îndulcit" atitudinea proprietarilor, speriaţi că vor rămâne cu locuinţele neocupate.
«Ne mai scoatem cât de cât cu închirierile».
Mulţumirea că măcar veniturile din piaţa chiriilor nu s-au
topit aproape complet, precum cele din vânzarea de imobile, apare în declaraţiile majorităţii brokerilor imobiliari medii şi mici, încă din ultimele luni din 2008.
Şi nu numai ei îşi acoperă parte din câştiguri din această afacere, ci şi proprietarii de locuinţe, care îşi suplimentează veniturile prin închiriere cu sume serioase şi, de multe ori, nedeclarate.
„Nu sunt om politic, dar am avut şi eu o mătuşă de la care am moştenit în 2004 un apartament cu două camere şi o garsonieră. La momentul acela, fără ipocrizie, l-am prins pe Dumnezeu de picior.
Le-am închiriat şi, în 2007 şi 2008, am băgat în buzunar în jur de 1.000 de euro lunar de pe urma lor", spune Mihai Nedea, un ardelean cu locuinţe închiriate în Bucureşti. În cele două apartamente nu a investit mai mult de 2.000 de euro (la preţurile şi cursul din 2004). Salturile agresive ale preţurilor rezidenţiale au afectat şi piaţa chiriilor, care a explodat în 2006.
Valul nu a atins doar Capitala, ci toate oraşele cu potenţial, în special cele universitare: Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş, Timişoara sau Braşov. Conform unui studiu al agenţiei Edil, Clujul atrage în jur de 120.000 de studenţi, dintre care doar 15.000 au asigurat un loc de cazare în campusuri. Cererea foarte mare a determinat creşterea chiriilor până în septembrie 2008, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cu 5%-10%.Cele mai căutate sunt apartamentele cu două camere, pentru care chiria lunară variază între 450 şi 550 de euro. Chirii doar cu puţin mai mici (350 - 500 euro), se cereau şi în Iaşi, Târgu Mureş sau Timişoara, după creşteri uriaşe în ultimii patru-cinci ani, de peste 300% în anumite zone.
Schimbări de criză
În prezent, situaţia de pe piaţa închirierilor rezidenţiale e un cumul de inadvertenţe. Restrângerea creditării a aruncat pe piaţă o ofertă în creştere (apartamentele care nu se mai vând), dar şi o majorare a cererii (cei care nu mai pot cumpăra). Rezultatul? Chiriile ar trebui să scadă şi să crească respectând regulile unei economii normale. Dar criza a reglat şi această dilemă. „Momentan, chiriile au mai scăzut. Mulţi proprietari se tem că îşi vor pierde chiriaşii, din cauza scăderii veniturilor, şi acceptă scăderi şi cu 20%-25%", spune Ionela Voicu, broker imobiliar în Braşov. Capitala a resimţit prima noile condiţii, aici chiriile începând să scadă încă din ianuarie 2009.
Potrivit unei analize a agenţiei
RealTime, cel puţin în zona de sud a Capitalei, chiriile maxime cerute pentru locuinţe sunt destul de apropiate. Astfel, dacă pentru o garsonieră veche se cer lunar maximum 450 de euro, pentru una nouă, pretenţiile maxime sunt de 500 de euro. Diferenţele apar însă la valorile minime. Aici câştigă detaşat garsonierele noi, cu 450 de euro/lună, faţă de cei 250 de euro/lună ceruţi pentru cele vechi.
Acum, unica mişcare a chiriilor este în jos, cu procente diferite în funcţie de amplasament şi dotări. „Am scăzut chiria cu 100 de euro la apartament şi cu 50 de euro la garsonieră. Oricum ies în câştig", susţine Mihai Nedea. De altfel, scăderile constatate, deşi apar mai puţin în ofertă şi mai degrabă la negociere, sunt cuprinse între 50 şi 150 de euro pe lună, iar tendinţa pare că se va păstra pentru întregul an.
465 de euro/lună este nivelul la care au scăzut chiriile medii la apartamentele de două camere din Bucureşti, după ce anul trecut depăşeau cu mult 500 de euro
Sursa30 April 2009
