Un proiect de locuinţe din Bucureşti a propulsat o echipă de arhitecţi români pe lista finaliştilor pentru Festivalul Mondial de Arhitectură. Aceasta este o premieră pentru România, iar etapa finală se va desfăşura în luna octombrie, la Singapore. Proiectul a fost construit şi vândut complet, iar proprietarii au putut alege din peste 50 de tipuri de apartamente modulare, distribuite în doar două blocuri. Clădirile sunt eficiente energetic iar spaţiile comune generoase sunt menite să compenseze pentru densitatea mare a construcţiilor din zonă. IMOPEDIA.ro a discutat cu Andrei Şerbescu, reprezentat al ADN Birou de Arhitectură, compania care a gândit proiectul Urban Spaces Concept Apartments.
Ce presupune conceptul de locuinţe modulare, configurabile după bunul plac al
proprietarilor? Cum au putut folosi clienţii această opţiune?
Apartamentele au fost într-adevăr gândite în aşa fel încât să permită o mare flexibilitate, făcând iniţial posibilă cuplarea, orizontală sau verticală, a două sau mai multe unităţi mici pentru a putea forma şi unităţi mai mari, pe tot parcursul etapei de proiectare. Astfel, a fost posibilă o mai bună comunicare între noi şi investitori, care în funcţie de studiile de piaţă, au decis configurarea finală. Nu putem vorbi deci despre o configuraţie "după bunul plac" a proprietarilor, ci doar despre o structură iniţială a proiectului gândită astfel încât să permită diversitate şi flexibilitate, până la stabilirea formei finale a proiectului.Cât de dificil este să construieşti un proiect performant din punct de vedere energetic şi inovator din punct de vedere tehnic, dar care să se poată vinde la un preţ competitiv?
Proiectul a fost gândit şi construit într-un context favorabil datorat în mare parte curajului şi deschiderii investitorilor. Aceştia şi-au dorit încă de la început un complex de locuinţe modern, specific centrului oraşului contemporan, cu apartamente de multe tipuri. Crezul lor a fost acela că locuirea de astăzi, în centrul oraşului, poate fi considerabil diferită faţă de ceea ce s-a propus prin majoritatea construcţiilor ridicate în ultimii 20 de ani în Bucureşti. Pe de altă parte însă, prin complexitatea detaliilor, prin diferenţierea dorită, care a dus la peste 50 de tipuri de apartamente, de la studiouri la apartamente cu patru camere - fiecare dintre ele pe unul, două sau chiar trei etaje, având curţi private, balcoane sau terase de diferite dimensiuni, prin varietatea spaţiilor exterioare, realizarea unui astfel de proiect a fost complicată. Fiecare spaţiu, interior sau exterior, comun sau privat, a necesitat câte un proiect separat mai mic.
Proiectul a ajuns pe lista scurtă pentru Festivalul Mondial de Arhitectură. Cât de importantă este această realizare şi ce impact are ea în evoluţia biroului?
Faptul că am fost aleşi finalişti reprezintă pentru noi un feedback pozitiv şi încurajator, fiind primul proiect din România finalist vreodată la acest concurs, la categoria locuinţe. Selecţionarea ne ajută să putem identifica o evoluţie a biroului şi o apreciere a calităţilor proiectului la nivel internaţional. Rezultatele finale se vor anunţa la începutul lunii octombrie, după ce proiectele finaliste vor fi prezentate direct în faţa juriului, în Singapore, însă statutul de finalişti este o reuşită pentru noi.
Consideraţi că acest tip de ansamblu rezidenţial este o mostră a imaginii pe care ar trebui să o aibă întregul oraş, în viitor?
Credem că oraşul Bucureşti este în continuă schimbare, nu e fixat într-un anumit moment, iar fiecare loc, fiecare cartier este diferit. Proiectul a fost realizat într-un cartier destul de central, caracterizat de străzi mici, parcele lungi, înguste şi un puzzle de clădiri vechi şi noi de toate tipurile şi scările. Propunerea noastră este un alt moment al evoluţiei ţesutului urban din zonă, un răspuns dat contextului în care se află, prin care am încercat să profităm de cât mai multe din calităţile acestuia. Nu credem că el ar trebui să reprezinte neapărat o mostră a imaginii viitoare a întregului oraş, dar ne-am dori într-adevăr să existe din ce în ce mai multe proiecte care să încerce să traducă densitatea şi altfel decât doar prin randament şi profit, înţelegând să şi întoarcă ceva oraşului, în schimbul respectivei densităţi.
Care credeţi că sunt motivele pentru care domină încă tipul de arhitectură regăsit în cazul blocurilor vechi, chiar şi în cazul construcţiilor noi? Este o problemă de costuri/resurse sau mentalitate?
Multe clădiri construite astăzi urmăresc să rezolve atingerea densităţii maxime permise într-un timp cât mai scurt, cu un profit cât mai mare, fără însă a ţine cont de context, de diversitate, de calitatea vieţii, de spaţiile exterioare sau comune de care avem cu toţii nevoie. Nu credem că este o problemă de costuri, ci mai ales de diminuarea responsabilităţii sociale pe care ar trebui să o aibă orice dezvoltator sau proiectant şi chiar de o diminuare până la dispariţie a asumării produsului final. Gestul de a proiecta şi construi este privit, din păcate, de cele mai multe ori doar ca un exerciţiu de randament financiar, nu şi de beneficiu cultural sau social.
CITEŞTE ŞI: Proiectele verzi româneşti primesc recunoaştere internaţională pentru performanţele lor
12 August 2014
