0-304-206210659112.jpgÎn Austria, oraşul Stockerau şi-a renovat spitalul, iar capitala Viena a construit un nou centru de târguri şi expoziţii. În Ungaria, oraşul Szombathely a renovat penitenciarul, iar Oroszlany a extins bazinul de înot. Ce au în comun aceste investiţii şi nu se găseşte în România?

"Liantul" investiţiilor amintite este forma de finanţare. Autorităţile locale nu au scos toţi banii din buzunar de la început, ci au apelat la leasing imobiliar. Schema este simplă - societatea de leasing construieşte de la zero şi închiriază primăriei imobilul pe o perioadă de 10-20 de ani. Sau cumpără imobilul de la primărie, îl renovează, după care îl închiriază tot primăriei. În cazul spitalului sau penitenciarului, s-a mers pe leasing financiar (primăria va cumpăra imobilul, la expirarea contractului de leasing). În celelalte cazuri se poate merge pe formula leasingului operaţional, când beneficiarul nu este obligat să cumpere imobilului. În cazul leasingului operaţional, primăriile au şi avantajul că ratele (chiriile financiare) nu sunt luate în calcul la analiza gradului de îndatorare - explică Septimiu Postelnicu, preşedintele Asociaţiei de leasing şi servicii financiare nebancare. Va mai trece ceva timp până când autorităţile locale româneşti vor "prinde" toate avantajele.

Autobuzele trec pe finanţare alternativă

La conferinţa "Finanţarea proiectelor publice în Europa Centrală şi de Sud-Est", desfăşurată zilele trecute la Bucureşti, practic nu există primar care să nu se plângă de lipsa fondurilor pentru investiţii. Mai mult, spune că, dacă vrea să se împrumute, se loveşte de plafonul de îndatorare, fixat la 30% din veniturile anuale (dacă plafonul e depăşit, localitatea este declarată în criză financiară; când se ajunge la un nivel de 50%, trebuie numit un administrator finanaciar). Cu toate acestea, autorităţile locale descoperă cu greu surse alternative de finanţare, mărginindu-se de obicei la clasicul împrumut bancar. Iar principalele variante ar fi obligaţiunile şi leasingul.

Anul trecut, valoarea creditelor accesate de către muncipalităţi s-a ridicat la 1,5 miliarde euro, din care jumătate în Bucureşti, estimările viitoare indicând o creştere a gradului de îndatorare în următorii ani - arată Laurenţiu Ciocîrlan, director la Raiffeisen Capital&Investment.

Se aşteaptă ca această creştere să se se facă prin noi emisiuni de obligaţiuni (până acum s-au derulat doar 11 emisiuni de obligaţiuni municipale). Leasingul imobiliar practic nu se regăseşte între variantele de finanţare, atât timp cât leasingul în general a fost descoperit doar de câţiva ani. În aproape 20 de oraşe din provincie a început să fie familiară imaginea autobuzelor moderne cu număr de roşu de... Bucureşti. Este un semn că mijloacele de transport au fost achiziţionate prin leasing financiar (în general, de la o firmă din Bucureşti).

Ca de obicei, însă, mediul privat se mişcă mai repede. Statisticile arată că acum numai 70% din contractele de leasing au ca obiect mijloace de transport, 5% bunuri imobiliare, iar restul echipamente industriale. „Este totuşi o schimbare - în urmă cu numai câţiva ani, peste 90% din contracte erau pe mijloace de transport", spune Septimiu Postelnicu. Totuşi suntem încă departe de tendinţele europene. Leasingul imobiliar reprezintă în România doar 0,07% din PIB, faţă de 1,33% în Ungaria. Cea mai mare pondere este în Italia, de 7% - arată Fabio Pugini, directorul Asociaţiei de leasing Italia. O altă discrepanţă stă în natura contractelor: la noi, mai puţin de 5% sunt contracte de leasing operaţional, faţă de 30% în Vest.

Sursa

28 March 2007