Dacă imobiliarii continuă să profite, în stilul deja consacrat, de aparenta revenire a creditului, Guvernul riscă să garanteze un program similar marii urbanizări din perioada comunistă de început.
Surprinzător pentru unii, dar absolut firesc pentru orice om care a fost interesat câtuşi de
puţin de piaţa imobiliară, agenţiile de profil au început să umfle cu pompa preţurile apartamentelor din prima secundă a existenţei programului „Prima casă".
Toţi naivii care se vedeau deja instalaţi cu căţel şi purcel în marile ansambluri imobiliare ale Capitalei sunt nevoiţi să renunţe la camera copilului, la camera de oaspeţi sau la bucătăria spaţioasă şi să se mulţumească cu o banală garsonieră dotată cu chicinetă.
Aceasta pentru că o cameră într-un cartier modest al Bucureştiului costă deja 50.000 de euro, iar una într-un ansamblu nou sare binişor de 60.000 de euro, adică se apropie deloc încet, dar sigur de preţurile absolut paranormale de dinaintea izbucnirii crizei economice.
Şi să nu invoce nimeni celebra lege a cererii şi ofertei, pentru că nu îl cred nici mort.
Cererea de credite în acest moment este aproape zero (o spun şi bancherii), iar oferta pur şi simplu abundă, mai ales că sunt zeci de dezvoltatori pe care i-a prins criza cu blocurile neterminate.
Ba mai mult, se aude prin târg că băncile ar sugera clienţilor doritori de casă nouă că ar fi bine să cumpere în anumite ansambluri. Evident acelea care au fost construite cu banii de la banca în cauză.
Sursa6 August 2009
