Ne-am decis ca pentru o zi să fim cumpărători.

Am început cu o zonă de la periferia Bucureştiului, mai exact cu zona Ferentari. Am ales un apartament cu două camere confort doi. Preţul, la prima strigare - 43.000 de euro. Explicăm din start agentului că nu dispunem de această sumă şi că discuţia îşi are rostul numai dacă e loc de negociere. E o decizie pe care o poate lua doar proprietarul, aşa că agentul ne cere permisiunea să revină în zece minute. Nu trec nici cinci, iar agentul sună triumfător, anunţând vestea cea bună: proprietarul e dispus să vândă şi la 40.000 de euro. Mulţumim şi mergem mai departe!

De data aceasta alegem o garsonieră confort trei din Pantelimon. 36.500 de euro, şi-ar dori proprietarul să obţină pe ea. Dar agentul ne asigură încă de la început că preţul nu-i bătut în cuie. Recunoaşte chiar el că cei interesaţi să cumpere nu se mai înghesuie ca altă dată şi că proprietarii sunt mai flexibili şi nu mai ţin cu dinţii de preţ. Fără prea mare efort şi fără a discuta direct cu proprietarul, am reuşit să obţinem un preţ de 36.000 de euro, în această sumă intrând pe lângă comisionul agenţiei de 700 de euro şi onorariul notarului care înseamnă alte câteva sute de euro. Fără să stea prea mult pe gânduri, agentul ne invită chiar a doua zi să semnăm un pre-contract. Se pare că nu-i vreme de pierdut!

De la periferia oraşului ne orientăm spre buricul Bucureştiului. Preţul unui apartament cu trei camere în Cotroceni, este şi de cinci ori mai scump decât unul de la periferie. După ce studiem atent piaţa ne decidem asupra unui apartament de 275.000 de euro. Îi explicăm domnului de la agenţie că ne interesează apartamentul, dar că preţul depăşeşte bugetul nostru. Insistă totuşi să vedem apartamentul! Nici gând, ne urmăm scopul, cel de a negocia, şi îi spunem că nu are niciun sens să programăm o vizionare dacă nu ştim sigur că proprietarul mai lasă la preţ. După o discuţie cu proprietarul, agentul revine şi ne spune că e reuşit să mai negocieze pentru noi. 268.000 de euro, preţ final!

O altă parte exclusivistă a Capitalei este zona Beller. Aici am ales un apartament de 190.000 de euro cu două camere. Pe scurt povestea arată cam aşa: proprietarul doreşte să plece în Anglia şi se chinuieşte de vreo cinci luni să vândă, dar fără succes. Iniţial a vrut 200.000 de euro, dar văzând că nu are noroc a mai scăzut 10.000 de euro. Acum ar fi dispus să mai lase o mie-doua de euro, dar mai mult nu că deja e pomană, susţine agentul imobiliar.

Aşadar, loc de negociere este! Nu numai că proprietarii sunt deschişi să negoieze, dar şi agenţii imobiliari sunt mai flexibili. Acum un an, spre exemplu, dacă sunai la o agenţie şi cereai o reducere, de cele mai multe ori ţi se spunea că preţul e foarte bun şi că o grămadă de clienţi se înghesuie să cumpere. Acum sunt alte vremuri!

CE SPUN REPREZENTANTII AGENTIILOR IMOBILIARE:

"Proprietarii apartamentelor sunt mult mai maleabili în negocieri şi mult mai dispuşi să colaboreze cu agenţiile imobiliare, cărora le plătesc comisionul întreg, faţă de acum 3-6 luni," ne-a declarat Iulian Vădean, directorul agenţiei Aisiel Group.

Recunosc şi specialiştii imobiliari că " Pe piaţa apartamentelor vechi vânzările s-au oprit, iar pe toate celelalte segmente s-au redus semnificativ. Aceeaşi situaţie s-a rasfrânt si asupra proiectelor rezidentiale noi. Deja preţurile acestora sunt promovate de către proprietari cu 25-35% mai jos faţă de trimestrul anterior şi cu siguranţă datorită reducerilor şi bonusurilor pe care le acordă dezvoltatorii proiectelor noi, interesul va creşte pentru cele din urmă.

Preţurile apartamentelor vechi sunt în continua scădere. Probabil vor mai scădea faţă de preţurile actuale cu 10-15%. " este de părere Director general ROND Exclusive, Tănţica Lascu.

14 noiembrie 2008