Platformele industriale din Bucureşti sunt dificil de vândut în criză, chiar şi la jumătate de preţ

Activitatea de relocare a fostelor platforme industriale din interiorul Bucureştiului spre periferie a fost prinsă pe picior greşit de criza economică. Proprietarii care visau câştiguri uriaşe din vânzarea terenurilor ocupate de mamuţi de fier, care să le acopere relocarea şi creşterea capacităţilor de producţie, au rămas acum cu buzele umflate şi nici reducerea preţului la jumătate nu îi mai ajută.

Chiar dacă atractivitatea acestor terenuri există în continuare, nu se mai găsesc investitori dispuşi să blocheze sume imense de bani în produse care nu le aduc câştig pe termen mediu.

Între 1.500 şi 2.200 de hectare, adică 7-10% din suprafaţa Capitalei, este ocupată de fabrici care fie şi-au încetat activitatea şi au rămas în paragină, fie au fost achiziţionate de dezvoltatori în scopuri imobiliare.

Normele Uniunii Europene obligă scoaterea acestor mastodonţi industriali în afara oraşului, dar până în prezent doar 20-30% din proprietarii fabricilor din interiorul Capitalei şi-au anunţat intenţia de relocare.

„Mulţi nu s-au relocat pentru că i-a prins criza. Şi-au luat credite, le-au scăzut comenzile, s-au trezit cu nişte centre logistice gata şi acum se luptă să supravieţuiască", a declarat pentru capital.ro Cristian Antonescu, managing partner în cadrul ImoInvest.

Fabrici afară din oraş

Peste 40 de fabrici aflate în interiorul oraşului ar trebui să fie relocate, însă nu şi-au anunţat intenţia de a demara acest proces. Unele au fost achiziţionate în ultimii doi ani de diferite companii imobiliare sau fonduri de investiţii cu scop imobiliar, însă procesul de strămutare durează.

Platforme gigantice precum cea a Policolor care ocupă circa 14 hectare de teren evaluate la 35 mil. euro sau a producătorului de pompe hidraulice Aversa din zona Obor, care ocupă circa 10 hectare evaluate la 50 mil. euro, încă domină Bucureştiul.

Exemplele pot continua cu fabrica de pâine Plevnei din zona Grozăveşti care se întinde pe opt hectare, fosta platformă Faur cu nouă hectare, fabrica de morărit şi panificaţie Băneasa din zona Aurogării sau fosta fabrică de reparaţii vagoane IRA Griviţa care are 6,6 hectare.

„Aceste terenuri vor fi atractive tot timpul, însă implică nişte cheltuieli foarte mari din cauza suprafeţelor pe care le au. Chiar dacă acum preţul cerut de proprietari este la jumătate, riscul blocării a 20-30 mil. euro este prea mare. Sunt fonduri de investiţii care au capacitatea financiară de a achiziţiona terenuri, dar se uită la sume de 2-3 mil. euro şi asta la loturi care anii trecuţi se vindeau cu 10 mil. euro", a explicat  Ionuţ Ciocan, senior consultant în cadrul departamentului terenuri din cadrul DTZ Echinox.