Padurea Pipera, vinduta de padurari

Romånia sta catastrofal la capitolul conservarea padurilor. O reclama organismele Uniunii Europene. O dovedesc inundatiile si alunecarile de teren din anii trecuti, determinate in cea mai mare parte de defrisarile abuzive. Si asta in ciuda reglementarilor si sanctiunilor destul de drastice aplicate celor prinsi ca taie copaci fara autorizatie. La semnalul tras de o organizatie neguvernamentala de protectie a mediului, saptaminalul „Prezent” a facut un experiment: doi reporteri au incercat, incognito, sa cumpere lemne furate din padurea Baneasa, in apropierea Bucurestiului.

Ei au reusit sa intre in contact cu membrii unei retele de traficanti de cherestea si au negociat cumpararea unei cantitati semnificative de lemn, care urma sa fie taiat intr-o saptamina din padurea de linga localitatea Tunari. Reporterii au batut palma cu hotii de lemne foarte repede, in conditiile in care acestia ii vazusera pe ziaristi pentru prima data in viata lor.

Traficantii s-au comportat de parca nici nu ar fi existat Directia Silvica, Politia, Primaria sau vreo alta institutie a statului. Daca asa stau lucrurile la doi pasi de Bucuresti, am putea presupune pe buna dreptate ca situatia este mult mai grava in zonele muntoase si mai greu accesibile. De fapt, experimentul reporterilor demonstreaza ca, in Romånia, o data intrat in padure, intri in tara nimanui.

Tunari-Pipera, orasul Voluntari, la citiva kilometri de Bucuresti. Teritoriul imbogatitilor tranzitiei. O zona cu terenuri scumpe, cu case si vile care de care mai sofisticate. Ca orice zona rezidentiala care se respecta, Tunari- Pipera este inconjurata de padure, cea mai mare ca suprafata din apropierea Capitalei.

Am ajuns in Tunari dupa ce un anonim, care trimite e-mailuri jurnalistilor si societatii civile, ne-a semnalat ca, de citiva ani, in padurea din imediata apropiere a localitatii se taie lemne in mod ilegal, iar acest lucru se intimpla chiar sub nasul inspectorilor silvici si al politistilor din localitate. Anonimul respectiv mai spune ca defrisarea ilegala reprezinta una din metodele la care apeleaza proprietarii loturilor de padure care vor sa construiasa pe terenurile respective, pentru a scapa de copaci, pretextind in fata autoritatilor locale ca acestia au fost furati de romii din localitate. De fapt, aveam sa constatam, la fata locului, ca lucrurile sint mult mai grave. Inca inainte de a intra in Tunari, aproape de Scoala Americana, am intrat in vorba cu doi localnici care ieseau din padure. Unul dintre ei, un tip la vreo 50 de ani, parea mai vorbaret.

Unchiule, am vrea sa cumparam niste lemne. Carutasi care cara lemne gasim pe aici? Pai, in capul satului stau ei cu carutele… Unul dintre ei e acum la alimentara. Il cheama Catalin. Asta cara mereu lemne din padure, il plateste pe padurar, apoi le vinde. Asta e padure privata, adica sunt proprietari particulari aici, nu e padurea statului…. Adica, nu vinde statul lemne… Nu, domnule, padurarul vinde…. Dupa ce ne-am lamurit ca in padurea de linga Tunari, padurarul este, de fapt, statul, am plecat sa-l cautam pe acest Catalin, prietenul padurarului. Nu am ajuns insa la el. In centrul localitatii, chiar la soseaua Pipera-Tunari, un depozit de materiale de constructii ne-a atras atentia. Nu era nici o firma la intrare, pe depozit se putea citi ca acesta adaposteste „materiale de constructii”. In schimb, erau expuse la vinzare mai multe scinduri. Am intrat in vorba cu o femeie de etnie roma ce se plimba prin zona si, astfel, am aflat ca patronul depozitului ar putea sa fie omul de care avem nevoie. Nu era la depozit, dar a venit in trei minute cind a auzit ce ne dores te inima. Individul a coborit dintr-un Volkswagen Passat, aproape nou.