Nevoia de locuinte pe piata bucuresteana de real estate este, in continuare, foarte mare si, la o analiza mai atenta, putem observa ca situatia nu este cu mult mai diferita decat cea din urma cu doi ani. Procentul de cumparare la persoanele fizice, ca utilizatori finali ai unei locuinte, nu a scazut cu mai mult de 30% din momentul in care mult discutata criza imobiliara a inceput. Asadar cine a cumparat pana acum si cine ar avea de profitat de pe urma unei diversiuni?
Situatia utilizatorilor finali de locuinte noi la inceput de an 2009
Privind retrospectiv
situatia pietei imobiliare de residential, realitatea este ca persoanele fizice au nevoie de locuinte acum, la fel de mult cum aveau in urma cu trei ani.
Problema reala este ca, acum mai mult decat atunci, acestia nu beneficiaza de metode de finantare adaptate nevoilor lor si ca mai mult de jumatate dintre ei ar avea nevoie de cativa ani buni doar pentru a economisi suma necesara pentru avans.
Asadar, in principiu, cauzele pentru care utilizatorii finali, clasa medie romaneasca nu s-a imbulzit niciodata sa cumpere locuinte in stadiu de proiect sunt: lipsa lichiditattilor, lipsa de incredere in fata ideii de proiect – un concept inca nou pentru Romania- si , mai ales, lipsa unor metode de finantare flexibile, care sa se adapteze nevoilor lor reale.
Ce s-a intamplat de fapt?
In realitate, mai multi oameni de afaceri au intrezarit oportunitatile date de proiectele imobiliare corelate cu nevoia de locuinte a populatiei si au cumparat masiv in fazele de inceput. Asadar, utilizatorii finali nu au fost niciodata cei care sa cumpere masiv locuinte, pentru simplul motiv ca ar fi trebui sa fi avut disponibili 25% din valoarea locuintei, adica avansul minim.
Dupa ce mai multi investitori au cumparat spatii rezidentiale bucurestene atat cat isi propusesera, au mai ramas utilizatorii finali de locuinte si o serie intreaga de oportunisti. Daca o mare parte dintre primii se straduieste sa stranga banii de avans pentru o locuinta, oprtunistii si-au propus sa profite de pe urma crizei imobiliare. Ei sunt cei care ar avea un avantaj direct in cazul unui crash imobiliar, motiv pentru care nu numai ca isi doresc sa se intample asta, dar zvonurile pe care le lanseaza sistematic in piata spun, toate acelasi lucru: “urmeaza un dezastru, asa ca vindeti cat mai aveti timp”(undeva in subsidiar ar fi urmat “ca sa putem cumpara noi mai ieftin”). Exista semnale din piata ca mai multe astfel de persoane lanseaza sistematic zvonuri de acest gen si preseaza dezvoltatorii cerandu-le sa vanda cu preturi absurde, uneori chiar mai mici decat cele care le-ar acoperi investitia.
“Diferentele dintre o companie puternica si serioasa, care a facut niste calcule pe termen lung si care si-a propus sa obtina profituri decente, dar constante in timp si acesti oportunisti sunt multiple. Spre exemplu, daca Romania Invest si King Sturge au analizat indelung piata imobiliara, cautand modalitati de plata care sa ajute populatia si revanzand apartamentele cu un profit decent, de maxim 40% , oportunistii sunt cei care isi doresc sa castige bani repede si sa munceasca un timp cat mai scurt. Noi am venit in Romania pentru mult timp si calculele noastre arata ca profitul pe termen lung va fi unul cel putin decent.”
Ca sa putem depasi aceasta situatie dificila va trebui sa ne gandim mai mult la impactul global decat la castigul personal si sa renuntam la aceste tactici de manipulare care se vor intoarce, inevitabil, asupra celor care le-au creat. Daca aceasta situatie va continua, dezvoltatorii si investitorii straini puternici, care au afaceri imobiliare atat in Europa cat si in afara ei pot oricand sa renunte la Romania, iar rezultatul va fi unul defavorabil tuturor, atat economiei romanesti cat si populatiei care are nevoie de locuinte.”, a mai spus Nimrod Zvik.
27 April 2009
