Economisirea în depozite bancare este o metodă ocolită, în general, de români, care preferă de cele mai multe ori să îşi ţină banii la saltea.  O explicaţie este nivelul mic al dobânzii. Pentru cei care se regăsesc în această categorie, există o soluţie: negocierea dobânzii.

26759-bank-deposits.jpgÎn condiţiile în care depozitele nu sunt cele mai populare produse, dar băncile au nevoie de lichidităţi, negocierea cu instituţiile financiare este o practică des întâlnită. În general, fiecare bancă îşi stabileşte propriul prag de la care porneşte negocierea dobânzii la depozite. Suma minimă poate depinde de la client la client, în funcţie de puterea de convingere a fiecăruia. Poate fi vorba despre 10.000 euro, echivalentul în lei, sau de la 20.000 euro, în cazul altui client.

„Negocierea dobânzii se face în general în agenţie, specificând ofiţerilor bancari că doriţi o dobândă mai mare decât cea afişata. Aceştia vă vor spune dacă se poate sau nu negocia dobânda pentru suma deţinută de dumneavoastră. De asemenea, se poate suna direct la Direcţia Trezorerie pentru a intra în legătură cu cei care aprobă plata unor astfel de dobânzi”, arată specialiştii Conso.ro.

Negocierea trebuie să se facă după analiza tuturor ofertelor din piaţă

Dar obţinerea unei dobânzi mai mari de la o bancă, prin negociere, nu garantează însă încasarea celei mai mari dobânzi din piaţă. De aceea, clienţilor li se recomandă să compare toate ofertele înainte de a începe o negociere. Astfel, este posibil să beneficieze din start de o dobândă mai avantajoasă, chiar şi fără negociere, la o altă bancă. De exemplu, pentru un depozit la termen de 10.000 euro, dobânzile pornesc de la 1,45% la Unicredit ţiriac Bank şi urcă până la 4,50% la Piraeus Bank.

„Clienţii trebuie să fie atenţi şi la promoţiile pe care băncile le lansează adesea, prin care oferă dobânzi mai mari pe o anumită perioadă”, continuă oficialii Conso.ro.

Negocierea implică însă şi o marjă de risc. De exemplu, în cazul unui faliment bancar, este posibil ca procentul negociat în plus să nu fie acoperit de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. Această decizie este în mâinile lichidatorului judiciar, care analizează situaţia financiară a instituţiei de credit aflată în faliment.

 

CITEȘTE ȘI Băncile au bani, dar nu de dat. Clienţii mici s-au resemnat, dar oamenii cu bani luptă pentru schimbarea sistemului

 

9 octombrie 2012