Naționalizarea proprietăților a fost, fără doar și poate, cel mai negru episod al pieței imobiliare românești, după instaurarea regimului comunist. Efectele acestei decizii brutale se resimt încă la scară largă și astăzi, la 26 de ani de la Revoluție. Totuși, cei care se luptă astăzi în instanțe pentru a redobândi ceea ce este al lor de drept, au parte de un avantaj pentru care generații întregi au luptat ani în șir: justiția. S-au împlinit abia cinci ani de când CEDO a instituit o hotărâre-pilot care să îi ajute pe cei vătămați de abuzurile regimului comunist, și doar trei ani de când statul român aplică aceste norme impuse de Curtea Europeană de Justiție.
Naționalizarea a fost una dintre primele măsuri aplicate de regimul comunist,
imediat după instaurare, în anul 1947. Imobilele și terenurile agricole au fost luate abuziv, iar proprietarii erau legați de mâini în fața unei legi care nu doar că permitea dar și încuraja
furtul proprietăților. Imobile sau terenuri agricole, totul trebuia să se întoarcă la stat. Primii vizați: foștii industriași, marii proprietari de terenuri, bancherii și marii comercianți.
„Recent, Guvernul a întocmit o estimare parțială din care a reieșit faptul că au fost înregistrate mai mult de două milioane de cereri de reparație, din partea proprietarilor afectați de naționalizare. Doar pentru acest aspect, s-a estimat o valoare de finanțare de 21 de miliarde de euro”, a explicat pentru IMOPEDIA.ro Gianina Tomovici, avocat.
După Revoluție, politicienii au continuat să susțină naționalizarea, sub aparențele democrației
Naționalizarea s-a făcut într-un ritm alert, motiv pentru care în anul 1962, aproape că nu mai existau terenuri agricole în afara cooperativelor agricole, 9.000 de locuințe au fost naționalizate doar în București, iar societatea civilă a fost nivelată la limita considerată acceptabilă de către conducător. Iar lucrurile au rămas neschimbate pentru încă aproape 30 de ani. După căderea regimului comunist, au început să apară primele legi care să repare prejudiciile aduse de către regim proprietății private. Aceste prime legi au fost însă mai mult teoretice, fără aplicabilitate practică.
„Regimul comunist și-a lăsat persoane influente în poziții cheie, chiar și după revoluție. Interesul statului a fost să păstreze cât mai mult cadourile-imobiliare primite de la regim, iar proprietarii care au început să își ceară drepturile în instanță au fost amânați, tergiversați, chiar și amenințați, dacă era cazul. Iar toate astea se întâmplau în democrație”, continuă avocat Gianina Tomovici.
Legea 112 a fost cel mai puternic dușman al proprietarilor de locuințe naționalizate, până când CEDO a intervenit
Pentru mulți ani după revoluție, legea 112/1995 a fost cea care reglementa situația juridică a imobilelor trecute în proprietatea statului. Potrivit acesteia, chiriașii aveau dreptul să le cumpere de la stat, ceea a condus la multiple controverse despre jocurile care se fac pentru ocuparea acestor locuințe. Aceeași lege, susținută de legea 10/2001, au stabilit principiul restituirii imobilelor naționalizare precum și cel al despăgubirii, acolo unde restituirea nu mai era posibilă. La un moment dat, prin legea 112 s-a instituit plafonarea despăgubirii, dar această prevedere a fost eliminată prin legea 10/2001. Totuși, chiar și la 20 de ani de la Revoluție, recuperarea proprietăților naționalizate părea un demers imposibil.
„Mii de oameni au mers la CEDO pentru a rezolva probleme legate de naționalizare pe care acasă nu le puteau să le rezolve, deși legea era de partea lor. În 2010 a fost însă un moment istoric: România a fost obligată de CEDO să își schimbe legislația în domeniul retrocedărilor, în urma unui proces rămas drept referință în domeniu: cazul Maria Atanasiu, Ileana Poenaru și alții vs. Statul Român” explică avocatul.
Această hotărâre-pilot a CEDO este invocată acum la fiecare caz de naționalizare, dar implementarea ei a fost un proces anevoios. Termenul legal în care România ar fi trebuit să își schimbe legislația privind retrocedările a fost de 18 luni, dar primele schimbări au început să apară abia trei ani mai târziu, în 2013. Prin aceste schimbări, statul român ar trebui să eradicheze ceea ce Curtea Europeană a catalogat drept violări ale dreptului de proprietate la nivel intern, datorate unei deficiențe structurale, unei legislații ineficiente și a unor practici administrative incoerente.
CITEȘTE ȘI:
- România are tot mai mulți miliardari și milionari în dolari, iar numărul lor crește constant
- Trecerea de la uzine la magazine: mallurile și hypermarketurile, construite pe ruinele industriei bucureștene
- Din extravaganțe ale regimului comunist, în priorități naționale: proiectele care pot schimba în bine România
12 January 2016
