Prevederile arbitrare ale Codului Fiscal privitoare la impozitele locale sunt folosite de micii întreprinzători pentru a fenta bugetele primăriilor.

24077-230317-207104-blocuri.jpgPersoanele fizice care deţin imobile cu destinaţie comer­cia­lă pot plăti impozite locale de până la câteva zeci de ori mai mici decât dacă imobilul ar fi în proprietatea unei firme. Fie că e vorba de clădiri de birouri, de spaţii comerciale sau industriale sau de depozite, discrepanţa dintre impozitul plătit de proprietarul persoană fizică şi cel achitat de persoana juridică se menţine, deşi e evident că în ambele situa­ţii el reprezintă un activ folosit la obţinerea de profit.

Codul Fiscal stabileşte moda­lităţi diferite de calcul al impozitului pe clădiri datorat bugetelor locale, iar aceasta explicaţia situaţiei paradoxale. În cazul per­soanelor fizice impozitul este 0,1% din valoarea impozabilă a clădirii. În funcţie de materialul de construcţie şi de dotarea clădirii cu instalaţii valoarea impozabilă e cuprinsă între 45 şi 669 lei pe metru pătrat. Valoarea impozabilă se ajustează cu un coeficient ce ţine de rangul localităţii şi de zona în care este amplasată clădirea. Valoarea coeficientului este cuprinsă între 0,9 şi 2,6. Ca urmare, o persoană fizică ce a ridicat şi apoi închiria­ză o clădire de birouri în centrul Capitalei va avea de plată un impozit de 1,73 lei pe fiecare metru pătrat. Dacă imobilul de birouri a fost construit şi e închiriat de o firmă situaţia se schimbă. În acest caz, impozitul variază între 0,25 şi 1,50% din valoarea de inventar a clădirii. La 4.000 de lei valoarea de inventar a metrului pătrat în contabilitate, pe acesta trebuie plătit un impozit de 60 de lei pe metru pătrat, adică de 30 de ori mai mult.

Diferenţele pot aduce anual pierderi de câteva zeci de milioane de lei bugetelor locale.

Recomandare: impozitarea în funcţie de destinaţie

„Practicarea a două modalităţi diferite de calcul pentru impozite cuvenite în cazul unor active imobiliare identice e o măsură proastă", spune avocatul Gabriel Biriş, de la Biriş&Goran.

„Se creează o distorsiune concurenţială evidentă între persoanele fizice şi cele juridice pe piaţa închirierilor. Impozitul plă­tit de companie va echivala cu cel puţin chiria pe 2 luni, sau chiar 4 luni în unele cazuri", spune el. În plus, astfel este împiedicată apariţia investitorilor care să dezvolte spaţii rezidenţiale pentru închiriat. „Costul suplimentar ce ar trebui să fie transferat chiriaşului (impozitul local - n.r.) ar fi uriaş, imposibil de plătit de piaţă", spune Biriş. El crede că ar fi mai bine ca impozitul să fie diferenţiat nu în funcţie de proprietar, ci de destinaţia imobilului. Statul ar trebui să renunţe la calculul impozitului în funcţie de valoarea de inventar a acesteia şi să menţină modalitatea de calcul de la persoane fizice, diferenţiat însă în funcţie de utilizarea acesteia, cu destinaţie de locuinţă sau clădire comercială.

Profilul micului investitor imobiliar

Actualul sistem de impozitare a firmelor ce duce la plata unor impozite locale piperate determină mulţi investitori mici să nu renunţe la statutul de persoană fizică. „În general este vorba de întreprinzători ce au obţinut anumite lichidităţi, le-au investit în mici clădiri de tip plombe, ce se încadrează în a doua clasă de dotări, adică suprafeţe mai mici, spaţii insuficiente de parcare, etc.", spune un specialist în marketing de la o importantă agenţie imobiliară. Artificiul e posibil doar în cazul imobilelor comerciale mici. În cazul celor mari, e importantă deţinerea lor de către firme, deoarece finanţările necesare vin de la bănci, spune specialistul. La nivel naţional nu este o statistică centralizată a numărului de imobile cu destinaţie comercială aflate în proprietatea persoanelor private. Ca urmare este dificilă o estimare a pierderilor aduse la bugetele locale de acest sistem dual. Un raport de piaţă al firmei Colliers arăta că la finele lui 2010 România avea aproximativ 3 milioane de metri pătraţi de birouri, spaţii industriale sau comerciale. Dacă doar 500.000 de metri pătraţi se află în proprietatea persoanelor fizice, iar diferenţa de impozit e de doar 10 lei pe metru pătrat, pierderea primăriilor este de 10 milioane lei.

 

Sursa

30 March 2012