Ameţiţi de succesul pe care îl au cafenelele, proprietarii din vecinătate visează să se îmbogăţească rapid, cerând chirii de 4-5 ori peste preţul pieţei. Cafenelele din centrul istoric aduc profituri anuale estimate la 10 milioane de euro.
Oricine merge seara în centrul vechi al Bucureştiului, mai ales la sfârşit de săptămână, vede că toate cafenelele sunt pline. Trebuie să fii norocos sau să faci rezervare din timp pentru a găsi o masă.
Într-un oraş lovit de criză, o astfel de imagine îi atrage pe cei care vor să facă o investiţie, în
căutarea unui profit rapid şi sigur. Întrebarea este cât ar costa să închiriezi un spaţiu într-una din clădirile din zona Lipscani. Reporterii României libere au discutat cu deţinătorii de
magazine din centrul istoric, sub pretextul închirierii unui spaţiu comercial pentru a-l transforma în cafenea.
Pe podeţe din lemn îmbâcsite de noroi şi suspendate deasupra unor gropi rămase neacoperite în urma excavărilor arheologice de acum un an şi jumătate, am străbătut cu greu strada Gabroveni. Spaţiile comerciale aparent abandonate, aflate însă în procese de revendicare, alternează cu cafenele, magazine de textile şi rochii de mireasă.
De aproape un an şi jumătate în zona Lipscanilor s-au deschis zeci de cafenele care seara devin arhipline. Vremea frumoasă umple şi terasele aferente micilor restaurante-cafenele cu sute de tineri şi turişti. Doar cafenelele din centrul istoric aduc anual profituri estimate la 10 milioane euro, plasând lipscaniul pe locul doi, după dorobanţi, în topul afacerilor de acest gen.
Mergând din uşă în uşă, după ce ni s-a spus că e greu de găsit vreun loc de închiriat, contractele fiind făcute în avans cu doi, chiar trei ani, am ajuns la intersecţia cu pasajul francez, unde ni se indiåcase un posbil spaţiu de închiriat. Am intrat alături, la un atelier de gravură, pentru a întreba de proprietar şi spaţiu.
De închiriat: spaţiu în litigiu cu 200 euro pe metrul pătrat
„Da, da, vreţi să închiriaţi? Păi, eu vă cer 7.000 euro pe lună şi o garanţie pe două luni. Eu atât am pretenţia, dacă doriţi să vă riscaţi", ni s-a adresat o persoană care a lăsat să se înţeleagă că ar fi patronul. Am cerut lămuriri cu privire la „riscurile" aduse în discuţie şi, surpriză, era vorba de o fostă cooperativă ai cărei angajaţi se pare că se privatizaseră, însă spaţiile se aflau de ani buni în litigiu: „a venit un proprietar din focşani, e încă incert, sunt nişte hotărâri judecătoreşti, dar dacă vine, ce facem? Vă riscaţi? Eu vă închiriez dacă doriţi". Ne prefacem interesaţi şi negocierile continuă. „spaţiul are 36 de metri pătraţi, cu tot cu vitrine", a precizat negustorul. Încăperea oferită spre închiriere avea geamurile acoperite cu grilaje grosolan şi în grabă confecţionate din fier ruginit si câteva lacăte care le ferecau. În interior se zăreau parchetul desfăcut şi pereţii sparţi şi scorojiţi. În scurt timp aveam să aflăm că o mare parte din spaţiile comerciale din zonă sunt în proces de revendicare.
Mai facem o încercare la un mic atelier mecanic, aflat într-o încăpere de câţiva metri pătraţi, la colţul străzii. De data asta, cerem la închiriere spaţiul pentru un birou de detectivi. Fără să stea pe gânduri, persoana aflată în interior se aruncă la preţ cerând 3.000 euro pentru nici zece metri pătraţi: „e exact ce vă trebuie, vi-l dau de mâine dacă veniţi cu banii". După ce îi spunem individului că, de fapt, avem de gând să-i urmărim pe evazioniştii fiscali din zonă, primim la schimb o înjurătură şi suntem îndrumaţi să plecăm degrabă.
30 March 2010
