Majoritatea cumpărătorilor obişnuiţi nu consideră locuinţa de zi cu zi ca pe o investiţe, deşi este poate cea mai costisitoare achiziţie din întreaga viaţă. Există investitori care obţin profituri uriaşe din imobiliare, însă aceştia planifică atent cheltuielile sau recuperarea investiţiei şi, mai ales, nu locuiesc în proprietăţile pe care le tranzacţionează, astfel că nu sunt nevoiţi să pună un preţ aspectului personal.

33439-4by.jpgRata dobânzii de referinţă a coborât extrem de mult în ultimii ani, în timp ce preţul locuinţelor a scăzut semnificativ. Analiştii din întreaga lume susţin că este cea mai bună perioadă pentru achiziţia unei proprietăţi, deoarece preţurile nu vor face decât să urce, pe viitor. Însă există şi voci care susţin că clienţii cu venituri medii ar putea găsi numeroase investiţii mult mai profitabile decât cele din real estate şi că propria locuinţă nu poate fi privită ca o investiţie. Mai mult, nu oricine poate gândi ca un investitor, fiind nevoie de diverse abilităţi.

„Ca să poţi acţiona ca un investitor trebuie să înveţi ce înseamnă o investiţie, să înveţi că are şi riscuri, trebuie să studiezi piaţa românească şi internaţională. Trebuie să poţi decela tendinţele din piaţa românească şi, dacă nu chiar din cea globală, măcar din cea europeană. Astfel de abilităţi te ajută să poţi anticipa eventualul val de creştere care ar putea veni peste România sau să poţi lichida investiţia înainte ca piaţa să moară”, arată Sorin Roşu, director general Apulum 94.

Achiziţia propriei locuinţe, investiţia supremă?

Agitaţia din piaţa imobiliară pornită în întreaga lume în special după anii 2000 (urmată de un declin abrupt, după 2007) a creat o perspectivă distorsionată asupra investiţiilor imobiliare. De-a lungul a câţiva ani, toată lumea avea impresia că achiziţia propriei locuinţe reprezintă investiţia supremă. Această mentalitate s-a schimbat complet în ultimii ani, sectorul real estate fiind privit cu mult pesimism. Însă specialiştii spun că adevărul este undeva la mijloc.

„Având în vedere că preţurile din piaţa imobiliară se pot schimba brusc într-o direcţie sau alta, pentru o perioadă de câţiva ani, realitatea este că există oportunităţi care pot genera recuperări rapide ale investiţiei sau profituri generoase. Însă românii nu sunt obişnuiţi să îşi privească propriul cămin ca pe o pură afacere, nu este o mentalitate răspândită la noi. Presupunând că am avea abilitatea de a identifica momentul în care trebuie să vindem, cine este dispus să renunţe rapid la confortul de acasă, pentru a obţine un profit?”, punctează consultantul financiar Călin Iacob.

Sigur că există investitori care cumpără şi vând case, ba chiar reuşesc să obţină profituri interesante chiar şi pe timp de criză. Însă dacă locuieşti în proprietatea respectivă, „afacerea” devine mult mai complexă, deoarece trebuie analizate diverse alte aspecte: există cheltuieli constante, de la impozite şi asigurări, până la reparaţii şi modernizări. De multe ori, aceste costuri ajung să fie mai mari decât într-un plan iniţial, astfel că se ajunge la o investiţie  proastă. Mai mult, cea mai grea parte a întregului calcul este preţul final: casa este un cămin şi este greu să pui un preţ amintirilor.

Bunurile de preţ sunt privite ca nişte investiţii. Cât de valabil este în imobiliare?

Dar fiind una dintre cele mai costisitoare achiziţii făcute în viaţă, potenţialul investiţional al unei locuinţe ar trebui să fie luat în considerare de către clienţii obişnuiţi, aflaţi în căutarea unui cămin.

„Este clar că apartamentul sau casa este un bun de preţ, astfel că devine doar un joc semantic dacă putem sau nu să îi spunem „investiţie”. Bula imobiliară s-a încheiat, piaţa imobiliară s-a stabilizat, locuinţele au din nou preţuri accesibile, iar analiştii spun că nu vom avea suprize în viitorul apropiat, în nicio direcţie. Toate aceste argumente fac din propria locuinţă o investiţie profitabilă? Nu neapărat, dar nici plata chiriei nu este o investiţie”, spune dezvoltatorul Adrian Anghelescu.

Un lucru e clar: cu toţii trebuie să locuim undeva, iar dacă nu deţinem propria casă, trebuie să închiriem. În oricare dintre situaţii, trebuie să plătim pentru a avea un cămin. În alte ţări, oamenii acordă mult mai multă atenţie finanţelor, chiar apelează la ajutorul unor specialişti, astfel că încearcă, pe cât posibil, să obţină profit din această cheltuială necesară. La noi, componenta investiţională este mult mai slabă decât cea sentimentală – cei mai mulţi cumpărători îşi vizualizează întreaga viaţă în aceeaşi locuinţă, fără a se gândi vreo clipă la un eventual profit. Dar acest comportament de masă este perfect explicabil într-o ţară cu trecutul şi cultura noastră, spun specialiştii, iar lucrurile se vor mai schimba poate doar cu generaţiile viitoare.

„În România, nu este dezvoltată cultura de achiziţie, ca o componentă investiţională. În general, românul este mai mult un consumator, nu este educat ca un investitor, ca un manager. Noi suntem orientaţi către vânzarea forţei de muncă – asta învăţăm în fiecare zi de la părinţi, de la şcoală, de peste tot. Majoritatea achizitorilor de locuinţe se gândesc să salveze o cheltuială, să înlocuiască o chirie cu o rată, ca o soluţie de salvare a sumei plătie pentru închiriere. Cu toţii calculează avantajele pe termen lung, însă nu o privesc ca pe o investiţie, este o chestiune de viziune”, încheie Sorin Roşu, director general Apulum 94.

NU RATA: Regretul de după achiziţia locuinţei: sindromul clientului grăbit

 

27 martie 2014