Adoptarea legii falimentului personal reprezintă, cu siguranță, o gură de aer pentru clienții bancari îngropați în datorii. Dar pentru ca această măsură să nu se transforme într-o povară pentru economia națională, este nevoie de o implementare făcută riguros. Este important pentru clienți să înțeleagă că nu pot apela la această măsură decât în condiții stricte, iar pe toată perioada de răgaz de la plată, un administrator judiciar va monitoriza îndeaproape modul în care solicitantul își cheltuiește banii.

37205-datorii_banca.jpgLegea Falimentului Personal a fost amânată, tergiversată și schimbată de mai multe ori, înainte să fie adoptată. România era singura țară din Uniunea Europeană în care nu exista o asemenea prevedere, fapt care a condus și la o solicitare în acest sens, din partea Comisiei Europene. Odată cu noul val de criză, adus de fluctuațiile francului elvețian, la începutul acestui an, legea s-a impus drept necesară și formațiunile politice s-au mobilizat să o voteze. Discuțiile au condus la adoptarea ei, la mijlocul lunii mai. De acum, cazurile extreme din sistemul financiar vor beneficia de o perioadă de grație de cinci ani.

Pentru a deschide procedura de faliment personal, clientul bancar trebuie să întocmească o cerere standard, din care să reiasă că are cel puțin două restanțe mai vechi de 30 de zile. La aceasta, trebuie atașată dovadă că solicitantul este incapabil să le plătească. Dosarul se completează cu un raport al bunurilor din proprietatea solicitantului, dovezi ale veniturilor din ultimii trei ani, o estimare a veniturilor pe care preconizează că le va avea în următorii cinci ani și o situație a datoriilor sale. Este necesară și o declarație pe proprie răspundere în care sunt explicate motivele pentru care nu își mai poate achita datoriile la termenul scadent, alături de un plan pentru rambursarea datoriilor”, explică pentru IMOPEDIA.ro Marius Tudose, avocat.

Falimentul personal poate fi solicitat și de bancă, în numele clienților

Dacă un client nu știe sau nu este interesat de această posibilitate, atunci creditorul poate cere intrarea în insolvență în numele lui, cu condiția de a avea de recuperat o sumă cel puțin egală cu 25.000 de lei. Similar cu situația în care dosarul de insolvență este depus chiar de clientul bancar, și instituția financiară trebuie să facă, în măsura datelor pe care le are, dovada faptului că respectivul client nu mai poate să își plătească datoriile, precum și să furnizeze informații despre bunurile și veniturile acestuia.

„Acolo unde este cazul, dacă informațiile sunt incomplete și datornicul refuză să participe de bună-voie la acest demers, el poate fi obligat de instanță să completeze datele lipsă, într-un termen de 30 de zile calendaristice. Dacă nu este completată corespunzător solicitarea, atunci instanța poate decide să refuze cercetarea procedurii de insolvență. Dacă informațiile sunt false sau sunt ascunse documente și active relevante pentru procedura de insolvență, debitorul riscă o pedeapsă cu închisoare între unu și cinci ani”, a explicat pentru IMOPEDIA.ro Margareta Mardare, broker bancar.

În tot acest timp, debitorul va trebui să își achite un set de datorii, cum ar fi cel puțin 40% din totalul creditului sau facturi la utilități. Diferența este că, odată ce datoria devine scadentă, nu se acumulează dobânzi, costuri suplimentare sau penalități, pentru creanțele existente la data deschiderii procedurii.

Administratorul judiciar centralizează și revizuiește creanțele debitorului, alături de veniturile acestuia. Cu lista de creanțe completă și informațiile asupra veniturilor și bunurilor solicitantului, creditorii vor analiza planul de rambursare a datoriilor. Dacă se ajunge la un acord comun, datornicul nu va mai fi executat silit. Dacă nu, instanța poate decide lichidarea activelor debitorului”, explică Marius Tudose, avocat.

Planul de rambursare a datoriilor poate include și lichidarea voluntară a anumitor bunuri

Lichidarea anumitor bunuri poate fi inclusă și în planul de rambursare a datoriilor, în cazul în care clientul nu poate achita altfel partea lui datorie. În orice caz, răgazul oferit clientului de către bancă nu poate fi mai mare de cinci ani, deși se pot face excepții, dacă creditorul consideră de cuviință.

În momentul în care planul de rambursare intră în vigoare, datornicul este exonerat de orice creanță care nu este sancțiune penală, pensie alimentară, despăgubire generată de vătămările aduse vieții sau sănătății unor persoane. Administratorul judiciar va aproba o alocație minimă, cu care debitorul să își satisfacă nevoile de bază, care nu poate depăși salariul minim pe economie” arată Margareta Mardare, broker bancar.

„Administratorul judiciar deține controlul asupra tuturor cheltuielilor unei persoane aflate sub incidența legii falimentului personal, exact așa cum se întâmplă și în cazul firmelor aflate în aceeași situație. Persoanele protejate de executare silită prin această procedură au acces doar la ceea ce este numit „cheltuială de trai de bază”, cu mențiunea că toate aceste cheltuieli trebuie documentate riguros și prezentate administratorului judiciar într-un raport trimestrial”, completează avocat Marius Tudose.

Debitorul este obligat ca, pe toată perioada desfășurării planului, să nu se abată de la condițiile stabilite și să genereze venituri. În cazul în care este vorba despre o persoană aflată în șomaj, aceasta are obligația de a căuta metode generatoare de venit. Dacă, în acest interval, obține sume din moșteniri, donații sau compensări, este obligat să le înainteze administratorului judiciar.

„La finalul celor maximum cinci ani de grație, administratorul financiar transmite raportul instanței de insolvență. Dacă debitorul nu a îndeplinit planul, instanța poate decide lichidarea bunurilor, pentru îndeplinirea planului. Dacă planul a fost realizat, instanța decide eliberarea de datorii”, completează Margareta Mardare, broker bancar.

Pentru a putea beneficia de legea falimentului personal, debitorul trebuie să fie cetățean român, cu reședință permanentă în România, care obține venituri pe teritoriul României, prin activități non-antreprenoriale.

CITEȘTE ȘI:

1 June 2015