Preţul terenurilor s-a prăbuşit cu cel puţin 70%, în ultimii cinci ani. Tranzacţiile speculative au dispărut complet de pe piaţă, iar momentul acesta este bun numai pentru achiziţia unor terenuri de calitate. Despre situaţia actuală şi viitorul investiţiilor în terenuri, IMOPEDIA.ro a discutat cu Răzvan Gaiţă, General Manager Anchor Grup, ce deţine în portofoliu două malluri, un ansamblu rezidenţial, peste o sută de mii de metri pătraţi în Capitală şi sute de hectare în afara acesteia.

32418-razvan_gaita.jpgOdată cu dezvoltarea unor proiecte de anvergură, încep şi terenurile să recapete atenţia investitorilor?

În ultimii trei-patru ani nu a mai făcut nimeni nicio investiţie în terenuri. Nimeni, nu vorbesc aici numai despre firma noastră. În această perioadă nu mai facem achiziţii, avem destule de făcut încât nu ne mai complicăm cu noi investiţii. Toată atenţia şi toate energiile sunt îndreptate către cele două centre comerciale care trebuie ră revină în piaţă în forţă – Bucureşti Mall şi Plaza Romania. În momentul acesta, terenurile nu sunt o prioritate pentru nimeni aş spune eu, mai ales în contextul în care nu se uzează, nu se distrug. Noi, spre exemplu, aşteptăm un moment bun în care să putem lua o decizie despre ce facem cu ele – le utilizăm, le înstrăinăm? Rămâne de văzut.

Cât de mult a scăzut această piaţă?

Înainte de poziţia actuală, am lucrat în divizia de real estate de la Volksbank, unde ne ocupam de terenuri ilichide sau proiecte care nu mai aveau puterea să se susţină. Astfel că am observat îndeaproape scăderea dramatică a acestui segment. Faţă de anul 2008, preţurile au scăzut cu până la 70%, poate chiar şi mai mult, în anumite proiecte.

În contextul unor ieftiniri atât de mari, nu este acesta un moment oportun pentru achiziţii?

Este un moment bun pentru achiziţii, dar numai de terenuri calitative, proprietăţi care într-adevăr ar aduce plus valoare. În momentul de faţă, au dispărut complet tranzacţiile speculative, nimeni nu mai gândeşte că îl luăm noi cu 10 şi îl dăm peste şapte zile cu 15, iar cumpărătorul face la fel. Nu mai există mentalitatea că luăm ca să avem şi vedem ulterior ce vom face cu el. Singurul client real pentru orice fel de teren este un utilizator final, al cărui proiect se potriveşte perfect cu terenul respectiv, nu mai există altă soluţie. Iar din acest motiv, lucrurile s-au strâns foarte mult, potenţialii clienţi de terenuri sunt număraţi pe degete. Iar aici vorbim numai de firme mari sau dezvoltatori de amploare, care urmăresc cu certitudine un anumit proiect.

Terenurile agricole rămân atractive în ochii investitorilor?

Nu este domeniul meu de expertiză, dar ştiu că există o piaţă şi acolo. Sigur, un teren din acest segment se vinde cu câteva zeci de cenţi/mp – aceasta este diferenţa dintre un teren cu o anumită valoare şi un teren agricol, care se vinde cu circa 2.000 euro/hectar.

Terenul agricol a început să se coaguleze în bucăţi cât mai mari, ceea ce nu cred că este un lucru rău, pentru că aceasta este singura soluţie pentru o agricultură de bun-simţ, eficientă, chiar dacă nu toţi cumpărătorii sunt români. Sunt şi români care au performanţe deosebite, dar sunt foarte mulţi străini pe acest segment, care se pricep. Până la urmă, în vremurile actuale, nici nu mai contează al cui este terenul, important este să fie lucrat. Că se lucrează tot cu oamenii de aici, banii se investesc aici, produsele de la noi oricum provin din străinătate, deci ceva trebuie să se întâmple. Ar fi ideal dacă am vedea cât mai puţine locuri necultivate şi cât mai mult teren lucrat.

Vom asista la o revenire a investiţiilor în terenuri, în viitorul apropiat?

Nu văd nicio modificare serioasă în următorii ani. Sigur că mai există terenuri valoroase, care se tranzacţionează, există cumpărători cu potenţial. Dar aici vorbim numai de clienţii care au proiecte calate strict pe terenul respectiv. Ne referim deci în marea majoritate la terenurile din oraşe, căci în afara lor, totul s-a redus la tranzacţionarea de terenuri agricole. Singurii clienţi serioşi şi constanţi din oraşe au rămas retailerii de food şi poate dezvoltatorii clădirilor de birouri. Este evidentă coagularea în jurul infrastructurii disponibile, ceea ce înseamnă că acolo unde este o staţie de metrou se dezvoltă puternic zona, iar două exemple sunt Aurel Vlaicu şi Pipera, care s-au dezvoltat exploziv, iar infrastructura deja nu mai face faţă.

CITEȘTE ȘI: Străinii deţin deja o suprafaţă impresionantă din terenurile României. Ce pierdem noi şi ce câştigă ei?

 

 

21 noiembrie 2013