Deşi este cel mai mare furnizor de locuri de muncă din România, Bucureştiul nu dă nicio şansă tinerilor să obţină o casă.

Mirajul Capitalei atrage ca un magnet tinerii din toată ţara. Fie că vin la studii sau la muncă, aceştia plătesc însă un preţ prea mare doar pentru simplul fapt că vor să câştige mai bine şi, implicit, să aibă o viaţă confortabilă.

În lipsa unor locuinţe pentru tineri în Capitală, aceştia se trezesc la sfârşit de lună că cea mai mare parte din câştig li se duce pe chiria unei cămăruţe pline de gândaci într-un cartier muncitoresc.

Cine are naiva iniţiativă să-şi caute drepturile la instituţiile care sunt obligate să deruleze programe destinate tinerilor va avea parte de următoarea reţetă: "Nu aici, nu noi ne ocupăm, nu avem anul acesta nimic". Iar asta după zeci de ore de plimbat de la Primăria Generală la ANL, de la ANL la primăriile de sectoare. Pe un scaun rece din tramvai te gândeşti apoi la cum spunea edilul-şef Adriean Videanu că nu vrea să transforme Bucureştiul într-un oraş social.


Autorităţile către tineri: Nu, nu, nu!

Cert este că anul acesta nu se va construi nimic în Capitală. Nimic de la stat pentru tineri, căci în rest investitorii privaţi construiesc pe sezon câte un complex rezidenţial. "Banii nu sunt o problemă pentru municipalitate" şi "Nu avem terenuri pe care să ridicăm nişte locuinţe pentru tineri" sunt iarăşi două declaraţii ale lui Videanu, care dovedesc lipsa totală de interes pentru forţa de muncă tânără care contribuie la "creşterea" Capitalei. Se pare că edilul-şef a devenit un model şi pentru reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe (ANL), care justifică simplu: "Nu avem teren!". În prezent, există peste 10.000 de cereri depuse la primăriile de sector.


„Mai bine reveniţi cu o întrebare în vară"

Un jurnal al perindărilor între instituţii în căutarea unei locuinţe cu chirie arată mai degrabă ca "Un ocol în jurul pământului în 80 de zile".


Prima zi, primul pas

este către primărie. Încă de la uşă, gardianul te în­drumă amuzat să faci stânga-mprejur, pentru că "nu la Capitală depuneţi dosarul, ci la sectoare". Drumul la cele şase sectoare te face să-ţi doreşti să dormi pe o bancă decât în eventualele case sociale.

Răspunsul celor de Primăria Sectorului 6, unde totuşi s-au construit cele mai multe locuinţe pentru tineri, este relevant pentru toate instituţiile în cauză: „Mai bine reveniţi cu o întrebare în vară, că deocamdată nu mai primim dosare, nu se mai construieşte nimic".

În sectorul 2 sunt aproximativ 8.000 de cereri pentru locuinţe, care includ atât locuinţele sociale, pentru cei evacuaţi din casele naţionalizate, cât şi cele pentru tineri destinate închirierii, construite prin ANL. În cursul acestui an, în sectorul 2 se vor da în folosinţă 332 de apartamente pe strada Maior Băcilă pentru tinerii până în 35 de ani. În sectorul 3, peste 2.700 de tineri doresc să închirieze o locuinţă.

„Zilnic vin cereri noi, dar ce să facem?!", a precizat Ion Militaru, şeful Serviciului Spaţiu Locativ de la Primăria Sectorului 3. El a mai adăugat că administraţia locală are un deficit de peste 1.000 de hectare pentru rezolvarea cazurilor de retrocedare, prin urmare nici nu se pune problema unui teren disponibil pentru construcţia de locuinţe.


Nicio şansă în sectorul 5

Campion la cereri şi codaş la rezolvarea lor este sectorul condus de Marian Vanghelie. În ultimii 10 ani, în sectorul 5 s-au înregistrat aproximativ 19.000 de cereri pentru locuinţe. Cu toate acestea, lipsa terenurilor şi a fondurilor au dus la o situaţie dezastruoasă: sub 1% de cazuri rezolvate şi niciunul prin construcţia de noi imobile destinate închirierii.

„Şansele să primim o locuinţă sunt zero"

Cu un venit mediu pe economie mai mare cu aproximativ 100 de euro decât al românilor, lituanienii îşi pot face un credit pentru locuinţă fără să fie nevoiţi să plătească avans. Tot ce trebuie să facă este să prezinte la bancă hârtiile care atestă că au un loc de muncă.

Cu salariul de 800 de litas (aprox. 300 de euro), se poate obţine un credit de peste 100.000 de litas. Preţurile la locuinţe, în Vilnius, cel puţin, sunt asemănătoare cu cele din Bucureşti. Guvernul a iniţiat însă măsuri sociale, de natură să-i determine pe tineri să rămână în Lituania, iar casele fără avans se numără printre aceste metode de "fidelizare" a populaţiei. (Alina Anghel)

„Prin ANL nu cred că o să pot sta vreodată în chirie din cauza corupţiei de acolo. Cred că ar trebui să construiască mult mai mult ca să putem să ne gândim măcar la o aşa locuinţă. Acum plătesc 220 de euro pe lună, dar am avut noroc. Chiriile sunt mult mai mari în Bucureşti".
Liviu Stoica, 27 de ani, coordonator aprovizionare

„Locuinţele sunt foarte scumpe, iar programul ANL e inaccesibil dacă nu eşti căsătorit şi nu ai un copil, şi nu dai şi ceva şpagă pe la primărie, plus că trebuie oricum să aştepţi câţiva ani, chiar dacă sunt foarte mulţi tineri care nu au casă şi care plătesc, ca mine, 270 de euro pentru o garsonieră".
Alina Simion, 23 de ani, referent colectare debite

„Am eu o idee despre cum e cu locuinţele, aşa că mi-am luat gândul. Speranţe, ca tineri, pentru un ajutor sunt zero, nu 1 sau 2%. Degeaba vii în Bucureşti, dacă nu ai casă de la părinţi sau vreo moştenire, atunci trebuie să câştigi peste 1.000 de euro la o chirie de 300 de euro garsoniera prin Militari".
Lucian Mazilu, 26 de ani, manager

Sursa

12 February 2008